Diabetul zaharat are drept principala caracteristica incapacitatea organismului de a produce si/sau utiliza hormonul pancreatic, insulina, cu instalarea unei hiperglicemii cronice.
Persistenta nivelurilor crescute ale glucozei serice poate cauza pe termen lung afectarea vaselor de sange, a nervilor periferici, a diferitelor organe si poate conduce la alte conditii clinice, cum ar fi hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare cerebrale si cardiopatia ischemica.
Tinta tratamentului antidiabetic este de a mentine valorile glicemiei cat mai aproape de normal, pentru a reduce aparitia complicatiilor cardiovasculare, renale, retiniene si ale sistemului nervos periferic.
Efectuarea glicemiei permite evaluarea statusului curent al metabolismului carbohidratilor la pacientii diabetici in momentul recoltarii probei de sange. Spre deosebire de aceasta, determinarea hemoglobinei glicozilate ofera o estimare retrospectiva a statusului glicemic independenta de ritmul circadian, dieta si alte fluctuatii tranzitorii ale concentratiei glucozei in sange (se coreleaza cu glicemia medie).
Glucoza se combina cu hemoglobina continuu si ireversibil de-a lungul vietii eritrocitelor (120 zile); prin urmare nivelul hemoglobinei glicozilate este proportional cu nivelul mediu al glucozei plasmatice din cursul ultimelor 6-12 saptamani.
Determinarea HbA1c constituie un test adecvat pentru monitorizarea pe termen lung a controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat.
De asemenea, nivelul HbA1c are rol predictiv asupra riscului de progresie a complicatiilor diabetului. Riscul nefropatiei diabetice si retinopatiei diabetice creste in conditiile unui control metabolic inadecvat.
Testul este frecvent solicitat la pacientii nou diagnosticati cu diabet zaharat pentru a se aprecia cat de crescute au fost nivelurile anterioare ale glicemiei. Dupa ce s-a obtinut controlul glicemic, testul este indicat de cateva ori pe an (in functie de tipul diabetului zaharat), cu scopul de a verifica mentinerea acestui control. Astfel, testul se efectueaza la interval de:
- 3-4 luni la pacientii cu diabet zaharat tip I (insulino-dependent);
- 6 luni la pacientii cu diabet zaharat de tip II (insulino-independent);
- 2 luni in cazul diabetului gestational (orice tip de intoleranta la glucoza care apare sau este recunoscut pentru prima data in timpul sarcinii).
Pentru o mai buna intelegere a rezultatului furnizat de laborator, trebuie cunoscut faptul ca o modificare cu un procent de 1% a valorii Hb A1c reflecta o schimbare in valoarea glicemiei medii cu aproximativ 30 mg/dL. Astfel, o valoare a Hb A1c de 6% corespunde unei glicemii medii de 135 mg/dL, iar o valoare de 9% unei glicemii medii de 240 mg/dL.
Nivelul HbA1c poate creste pana la 20% in cazul unui control glicemic deficitar. Se considera ca diabetul este controlat in mod adecvat cand se obtin valori ale HbA1c sub 7%.
Nu se recomanda folosirea testului in diagnosticul diabetului zaharat, deoarece sensibilitatea sa este scazuta in comparatie cu testul de toleranta la glucoza.
Reprezinta un test care este solicitat la pacientii cu diabet zaharat si/sau hipertensiune arteriala pentru depistarea precoce a afectarii rinichiului.
Microalbuminuria este definita ca o excretie nocturna de 20-200 microg albumina/min sau o concentratie a albuminei de 20-200 mg/l intr-o proba de urina spontana.
Diagnosticul de microalbuminurie este confirmat daca cel putin 2 sau 3 probe sunt pozitive intr-un interval de 3-6 luni.
Identificarea in stadii precoce a afectarii renale prin detectarea microalbuminuriei ajuta medicul clinician in stabilirea unui tratament care sa asigure un control adecvat al diabetului si sa impiedice progresia bolii.
De obicei, microalbuminuria se determina in urina din 24 ore. In ceea ce priveste frecventa testarii, recomandarile actuale includ determinarea anuala a microalbuminuriei la toti pacientii sub 70 ani cu diabet zaharat tip II si la toti pacientii peste 12 ani cu diabet zaharat tip I.
In plus, se recomanda ca testul sa fie efectuat la un pacient in momentul in care este diagnosticat cu diabet zaharat tip II. In cazul diabetului de tip I testarea anuala a microalbuminuriei va incepe la 5 ani de la stabilirea diagnosticului.
Autor: Dr. Cristina Mambet
Director Medical Synevo Romania
www.synevo.ro