La nivel global, aproximativ 200 milioane de oameni sunt diagnosticati cu boala coronariana, iar rata anuala de deces este de aproximativ 9 milioane. Un atac de cord sau infarct miocardic presupune deteriorarea permanenta a muschiului inimii prin moartea tesutului ca urmare a lipsei de alimentare cu sange.
Pentru ca muschiul cardiac sa functioneze normal, trebuie sa i se furnizeze in mod constant, o cantitate de sange bogata in oxigen, care ajunge la inima prin intermediul arterelor coronare. Daca este prezenta o boala coronariana, acestea se ingusteaza si fluxul de sange devine insuficient. Grasimile, calcul, proteina, celulele inflamatorii existente in interiorul arterelor formeaza placi de diverse dimensiuni. Daca un cheag de sange obstuctioneaza complet artera, muschiul inimii va fi privat de oxigen, iar in scurt timp va avea loc moartea miocitelor (celulele muschiului inimii), iar leziunile vor fi permanente. Astfel are loc atacul de cord.
Desi, destul de rar, un atac de cord poate fi cauzat si de un spasm al unei artere coronare. In timpul unui spasm coronarian, arterele coronare se contracta sau au loc spasme ale acestora, reducandu-se volumul de sange necesar pentru alimentarea muschiului inimii (ischemie). Fenomenul poate sa apara in repaus, inclusiv la persoanele care nu sufera de boli coronariene semnificative. Fiecare artera coronariana furnizeaza sange intr-o regiune a muschiului inimii. Gradul de deteriorare a muschiului cardiac depinde de suprafata teritoriului irigat de catre artera blocata si de timpul scurs pana la primirea tratamentului optim si maximal.
Vindecarea muschiului inimii incepe imediat dupa ce s-a incheiat atacul de cord si dureaza aproximativ opt saptamani. La fel ca si o rana a tesutului cutanat, leziunile inimii se vindeca si se va forma o cicatrice in zona afectata. Noul tesut nu va avea proprietatea de a se contracta, iar capacitatea inimii de pompare a sangelui devine mai scazuta dupa un atac de cord. Gradul de diminuare a capacitatii de pompare depinde de marimea si localizarea cicatricei.
Cel mai des, manifestarile unui atac de cord sunt:
- disconfort, presiune, greutate sau durere in piept, brat sau sub stern;
- disconfort care iradiaza in spate, maxilar, gat sau brat;
- senzatie de plenitudine, indigestie sau sufocare (asemanatoare cu arsurile stomacale);
- transpiratie, greata, varsaturi, ameteli sau chiar sincopa;
- slabiciune accentuata, anxietate sau dificultati de respiratie;
- batai rapide sau neregulate ale inimii.
In timpul unui atac de cord, simptomele dureaza mai mult de 20 de minute si nu vor fi ameliorate de odihna sau de nitroglicerina tinuta sub limba. Unii oameni fac atac de cord fara a avea vreun simptom (atac de cord tacut) - acest tip fiind mai frecvent in randul bolnavilor diabetici, cu boli mentale sau aflati in faza terminala.
Dupa ce a avut loc un atac de cord se va institui cu rapiditate tratamentul pentru deblocarea arterei, masura esentiala pentru limitarea complicatiilor. La primele semne ale unui atac de cord, se va contacta serviciul de urgenta. Cel mai bun moment de a trata un infarct este perioada de 1-2 ore de la debutul simptomelor. Cu cat se asteapta mai mult sau se intarzie, cresc sansele ca inima sa sufere leziuni si scade posibilitatea supravietuirii.
Disconfortul toracic poate fi diagnosticat in mai multe moduri: poate sa apara la nivelul pieptului, bratelor, spatelui sau maxilarelor. Acestea sunt semnele de avertizare ale bolilor cardiace si cand apar, trebuie solicitata urgent asistenta medicala.
Pentru a diagnostica un infarct, echipa medicala care va interveni de urgenta, va pune pacientului intrebari legate de simptome si va incepe evaluarea. Diagnosticul de atac de cord se bazeaza atat pe manifestari cat si pe rezultatele investigatiilor. Principalul scop va fi, apoi, sa se aplice cat mai repede tratamentul pentru ca leziunile musculare sa fie cat mai putine.
Investigatii pentru diagnosticarea unui atac de cord
-Anamneza -in cadrul careia pacientul va descrie detaliat durerea si simptomele asociate.
- ECG - sau electrocardiograma poate oferi informatii legate de gradul de afectare al muschiului inimii si de locul unde s-a produs prejudiciul. In plus, vor fi monitorizate bataile si ritmul inimii.
- Analize de sange - prin intermediul acestora se va masura nivelul enzimelor cardiace care pot indica daca muschiul inimii a fost sau nu lezat. Aceste enzime se gasesc in mod normal in interiorul celulelor inimii si sunt necesare pentru functionarea lor. Cand celulele muschiului inimii sunt afectate, continutul lor (inclusiv enzimele) sunt eliberate in circuitul sanguin. Prin masurarea valorilor acestor enzime, medicul poate determina gravitatea atacului de cord si poate aproxima cand a avut loc acesta. De asemenea, se vor masura nivelurile troponinelor - proteine care se gasesc in interiorul celulelor inimii eliberate atunci cand acestea sunt afectate de ischemie. Cu ajutorul troponinelor pot fi detectate atacurile de cord inca din primele faze.
- Ecocardiografia - este un test imagistic care poate fi utilizat atat in timpul cat si dupa un infarct pentru a se evalua starea inimii, modul in care aceasta pompeaza sangele si daca exista zone in care sangele nu circula sau nu este pompat normal. Aceasta investigatie poate semnala daca au fost afectate structurile inimii (valve, sept, etc.).
- Cateterismul cardiac - poate fi utilizat in timpul primelor ore dupa un infarct in cazul in care medicamentele nu sunt suficiente pentru ameliorarea ischemiei sau a simptomelor. Cateterismul cardiac poate fi utilizat pentru a se vizualiza in mod direct, artera blocata si pentru a ajuta medicul sa determine care este cea mai potrivita procedura pentru tratarea blocajului.
Dupa ce atacul de cord a fost diagnosticat, tratamentul va fi aplicat imediat (eventual in ambulanta sau in camera de urgenta). Acesta va consta in medicamente dar si proceduri interventionale sau chirurgicale.
Medicamente utilizate pentru tratarea infarctului - Acestea au rolul de a descompune sau de a preveni formarea cheagurilor de sange pentru a preveni formarea trombocitelor ca urmare a colectarii si lipirii placii, pentru a stabiliza placa si a preintampina aparitia. Aceste substante medicamentoase se vor administra cat mai repede posibil (in termen de 1-2 ore de la debutul atacului de cord) pentru a se diminua gradul de afectare al inimii. Intarzierile care pot sa apara in instituirea tratamentului medicamentos pot amplifica marimea prejudiciului.
Medicamentele care sunt folosite in timpul unui atac de cord, pot include:
- aspirina in asociere cu un alt antiagregant plachetar;
- tratament trombolitic pentru dizolvarea cheagurilor de sange din arterele inimi;
- statina
-betablocant
-nitrat
Alte medicamente administrate dupa sau in timpul unui atac de cord pot imbunatati functionarea inimii, dilatarea vaselor de sange, reduc durerea si protejeaza impotriva altor boli cardiovasculare ce ar putea sa puna viata unei persoane in pericol.
- Alte optiuni de tratament in caz de infarct - La scurt timp dupa un atac de cord, in urma unui cateterism cardiac, se va evalua starea de sanatate a inimii si a arterelor acesteia. In unele cazuri se vor folosi diverse proceduri (angioplastie sau stentul coronarian) pentru a se deschide arterele ingustate sau blocate. Daca este necesar se va efectua operatia de bypass, in zilele urmatoare pentru a se restabili circulatia normala si irigarea cu sange a muschiului inimii. Tratamentele (medicamentele, chirurgia pe cord deschis, procedurile interventionale - cum ar fi angioplastia) nu vindeca boala coronariana. Daca o persoana a suferit un atac de cord nu inseamna ca nu va mai face si altul in viitorul apropiat.
Exista cateva moduri in care infarctul poate fi prevenit. Dupa un atac cardiovascular, scopul este sa se mentina sanatatea inimii. Cel mai bun mod ar fi sa se urmeze tratament medicamentos, sa se modifice stilul de viata si sa se consulte in mod constant medicul cardiolog.
De ce sunt necesare medicamentele dupa un atac de cord?
Medicamentele vor fi prescrise de catre cardiolog, in urmatoarele scopuri:
- prevenirea formarii cheagurilor de sange in viitor;
- protejarea inimii si imbunatatirea performantei acesteia;
- prevenirea aparitiei placii in artere prin mentinerea valorilor scazute ale colesterolului.
De asemenea, se vor prescrie si alte medicamente, daca este necesar: pentru tratarea batailor neregulate ale inimii, scaderea tensiunii arteriale, mentinerea sub control a anginei pectorale, tratamentul insuficientei cardiace, etc. Este important sa se cunoasca denumirea medicamentelor si scopul acestora si sa se urmeze intocmai recomandarile medicului privind administrarea acestora. La fiecare vizita la medic ar fi indicat sa se specifice tratamentul care s-a urmat. Orice persoana care doreste informatii suplimentare legate de medicamentele pe care trebuie sa le utilizeze, se va adresa medicului sau farmacistului.
Ce modificari sunt necesare in stilul de viata dupa un atac de cord?
Nu exista nici un leac pentru bolile coronariene. Totusi, in scopul prevenirii progresiei bolilor de inima si pentru prevenirea altui atac de cord, trebuie sa se faca unele modificari in stilul de viata. Se va renunta la fumat, se va mentine scazut nivelul de colesterol din sange, se va incerca sa se controleze diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala, se vor face exercitii fizice in scopul pastrarii unei greutati corporale optime si se va tine stresul sub control.
Cand se va consulta medicul dupa externare?
Dupa atacul de cord, se va face o vizita la medic dupa patru-sase saptamani de la externare pentru ca specialistul sa verifice progresul dupa recuperare. Doctorul poate solicita realizarea unor investigatii care il pot ajuta sa stabileasca daca arterele coronare mai sunt sau nu blocate si daca planul de tratament are rezultatele urmarite.