Aceasta afectiune face parte din grupul asa ziselor infectii joase. Vulvovaginitele - constituie afectiunile pentru care femeile consulta medicul cel mai frecvent - 1/3 din femeile prezentate la consultatie acuza simptome legate de infectiile vulvovaginale.
De la inceput trebuie subliniat faptul ca infectiile vulvare si vaginale nu sunt aproape niciodata izolate numai la vulva sau la vagin, ele coexista si din acest considerent ele sunt prezentate impreuna. Evolutia vulvovaginitelor depinde atat de agentul patogen incriminat cat si de mediul vaginal.
Agentii patogeni - variati pot fi de origine:
- microbiana;
- micotica;
- parazitara;
- mixta.
La 50% din femei se constata o secretie normala (albicioasa, groasa ca laptele batut, foarte acida). In schimb secretia patologica este usor acida, uneori alcalina, galbena sau verzuie, fluida sau aerata, spumoasa.
Istoricul trebuie sa precizeze
- data debutului tulburarilor;
- caracterele secretiilor: abundenta, aspect, miros, variatii in timpul ciclului menstrual;
- circumstantele de aparitie - dupa un raport sexual (vulvovaginitele avand transmitere sexuala);
- dupa un tratament medicamentos (antibiotice, citostatice, corticoizi);
- dupa o explorare ginecologica.
- semne functionale asociate - prurit vulvar sau vaginal (mancarimi);
- senzatie de arsura;
- algii pelviene (dureri pelviene);
- dispareunie;
- disurie si polakiurie (urinari frecvente si cu usturimi).
Examenul ginecologic - va fi efectuat in afara menstruatiei, fara toaleta prealabila (la cel putin 12 ore dupa toaleta externa si la 3 zile dupa introducerea de ovule in vagin).
Diagnosticul etiologic (cauza) al vulvovaginitelor va fi precizat prin examen bacteriologic al secretiei vaginale.
Pe langa semnele locale - vulvovaginitele pot produce si semne generale:
- astenie;
- stari subfebrile;
- adenopatii;
- dureri colicative biliare.
De asemenea se efectueaza si un examen al tegumentelor - util pentru descoperirea unei eventuale eruptii sau localizari ale unei micoze.
Vulvovaginita cu trichomonas - 20% din totalul vulvovaginitelor.
Agent patogen - trichomonas vaginalis (protozoar flagelat).
Transmiterea - se face in primul rand prin - CONTACT SEXUAL.
Transmiterea nesexuala este aproape inexistenta - cu exceptia transmiterii de la mama la nou nascut.
Exceptional se admite ca boala poate fi transmisa prin apa sau obiecte de toaleta.
Aceasta infectie se recunoaste prin caracterele leucoreei (secretiei vaginale) - abundenta, gri verzuie, fluida, spumoasa, aerata - care poate fi accentuata dupa menstruatie si acompaniata de un prurit vaginal tenace (mancarimi).
Vaginul - poate fi edematiat, rosu-conducand la instalarea Dispareuniei (dureri la contactul sexual).
Tratamentul are ca si obiective:
- localizarea infectiei;
- cunoasterea germenului in cauza;
- tratamentul cauzei favorizante;
- tratamentul partenerului.
In vuvovaginita TRICHOMONIAZICA - tratamentul cuprinde 3 TIMPI
1. Distrugerea parazitului cu un tricomonicid
Pentru consolidarea rezultatelor se recomanda repetarea tratamentului la 3 sapt-1 luna.
2. Acidifierea mediului vaginal-toaleta vaginala se va face cu un sapun acid.
3. Evitarea reinfestarii si tratarea partenerului care poate fi un purtator sanatos.