Au fost odata ca niciodata doi copii care incercau sa se joace, insa unul dintre ei pierdea continuu si a inceput sa planga si sa-l acuze pe prietenul lui de esecul sau.
Vi se pare cunoscut? Voi de cate ori nu ati reactionat asa?
Stiti ca dupa cateva minute ati trecut peste acest moment, deoarece jocul era atat de interesant si captivant.
Parintii vostri s-au intrebat de nenumatate ori cum de puteam trece atat de repede de la suparare la ras, uitand ca in copilarie jocul isi are puterea lui, seduce, sterge regula intiala, copiii fiind cei care “aleg” sa se simta bine si sa fie fericiti. Stiam ce era mai important: jocul, si astfel treceam peste orice conflict, suparare adaptandu-ne firesc.
Oare de ce uitam sa facem asta odata ajunsi la maturitate?
Fiinta umana este in esenta una sociabila, adaptabila, dispusa sa ierte si sa continue relatia cu cel care a facut-o sa sufere la un moment dat.
Multi oameni au credinta ca suntem datori sa iertam, iertarea fiind o caracteristica bazala a speciei noastre. In acelasi timp, majoritatea reactioneaza in directia opusa, au dificultati in a depasi resentimentele, ranchiuna, pedepsindu-se de fapt la izolare.
Multi dintre noi am fost crescuti dupa principii, reguli rigide si limitative.
1. Iertarea este buna, e sanatos sa ierti, refuzul iertarii iti creeaza un mare disconfort. Iertarea poate fi un panaceu mental si fizic, un balsam al sufletului, un medicament eficient ce poate fi administrat in depresie, anxietate, agresivitate exacerbata, boli cardiovasculare, cancer si imunodeficiente. Se spune ca iertarea poate “repara” o inima franta, o relatie care nu mai merge si-ti da o stare de bine. Iertarea este un remediu impotriva durerii.
Sunt oameni care considera ca nu iertarea te poate vindeca de resentimente, de rusine, de durere si de furie, ci doar tu, doar tu te poti impaca cu tine si poti accepta ceea ce se va intampla mai departe fie ca ierti, fie ca nu. Poti face toate aceste prin tine si pentru tine chiar si atunci cand celalalt nu-si cere iertare.
2. Iertarea este singurul raspuns moral si spiritual contra nedereptatii. Crestem, invatand ca iertarea este cheia unei vieti bazata pe principii, dar observam in jurul nostru ca nu este necesar ca o persoana sa-si ceara iertare pentru a primi compasiunea si ingaduinta celorlalti.
Poate fi privit ca o fiinta umana si tratat mai departe cu bunavointa incercand sa-i fie deslusite motivele pentru care s-a purtat asa, toate acestea fara a fi iertat de catre ceilalti.
Suntem liberi sa-i iertam doar pe aceea care isi asuma greselile si isi cer iertare pentru durerea provocata. Pana la urma nu depunem un efort prea mare atunci cand iertam, ci mai degraba efortul va fi de partea celui care va trebui sa “trudeasca” pentru a castiga iertarea.
3. Sunt doar doua optiuni – iertam sau nu iertam.
Astfel ai de ales intre a-l ierta pe celalalt, chiar si daca acesta nu merita sau a nu-l ierta si a te simti prins in capcana urii. Limbajul iertarii ar avea nevoie de cuvinte care sa exprime ceea ce simt oamenii atunci cand fac pace cu o persoana care nu isi cere iertare.
Oare nu exista o modalitate prin care sa scapam de resentimente si sa ne bucuram de beneficiile iertarii dar fara a fi necesar sa-l iertam pe cel care ne-a ranit? Ceva intre ura si iertare?
In realitate exista, se numeste acceptare.
Acceptarea este o reactie responsabila la ofensa adusa de catre o alta persoana care nu poate sau nu vrea sa-si ceara iertare. Acceptarea te ajuta sa:
- Iti pretuiesti sanatatea si sa nu cazi prada veninului emotional raspandit de ura
- Fii sincer si onest fata de tine si fata de celalalt
- Pastrezi relatia cu celalalt fara a simti un gol
- Sa te vezi pe tine si pe celalalt in mod onest, obiectiv si echitabil
- Iti mentii principiile si valorile de viata
- Pastrezi un confort emotional si mental
- Depasesti dorinta de razbunare.
Putem alege sa rupem o prietenie sau putem opta, mai departe, pentru o prietenie imperfecta sau incompleta. Nu trebuie sa mergem mai departe lezati, dar nici nu putem minimaliza sau ierta ofensa primita.
Nu trebuie sa mai iubim sau sa agreem aceasta persoana, insa trebuie sa ramanem autentici in prezenta ei, dar ii putem oferi sansa de a castiga iertarea noastra.
4. Depinde doar de tine sa ierti!
S-au scris multe despre cum ar trebui sa procedeze partea ranita pentru a putea ajunge sa ierte, dar nu s-a scris mare lucru despre ceea ce ar trebui sa faca cel care raneste pentru a putea recastiga increderea celui ranit.
Multi dintre noi inca mai vor sa afle care sunt pasii pentru a-l ierta pe celalalt si refuza sa vada ca avem dreptul sa nu iertam si doar sa acceptam. Pentru ca celalalt sa fie iertat trebuie sa-si doreasca acest lucru si sa actioneze in consecinta.
5. Iertarea este un dar neconditionat, nu este necesar sa fie castigat. Ideea ca tu, cel ranit trebuie sa-l ierti pe cel care ti-a vatamat sufletul, chiar si in conditiile in care acesta nu-si cere iertare, dateaza din vremea lui Iisus.
Crestini sau nu, fiecare dintre noi a crescut cu credinta ca iertarea este un dar neconditionat. In spatele acestei credinte se afla supozitia ca, daca il vom ierta pe acela care ne-a ranit in schimbul efortului sau de a-si castiga iertarea, acest lucru insemna ca nu suntem suficient de morali.
Cercetarile in domeniu au descoperit ca oamenii tind sa reactioneze in trei moduri:
- Cei care se conformeaza religiei si considera ca iertarea este un cadou, dar sunt frustrati si se simt inselati;
- Cei care cred teoretic in aceasta idee, ca iertarea se face neconditionat, dar cand se intalnesc cu o situatie reala refuza sa ierte;
- Cei care resping ideea ca ar fi necesar sa oferi ceva in schimbul iertarii dar nu cred acelasi lucru in situatiile cand se afla de partea cealalta.
Indiferent de reactia oamenilor, cand vine vorba de a ierta, acestia, doresc doresc sa-si pastreze integritatea de aceea au nevoie de ceva la schimb, nu din dorinta de putere. Sunt oameni care iarta foarte usor, neconditionat, ca si cand ar simi nevoia de a se sacrifica permanent.
Asa cum spuneam poti merge mai departe, intr-o relatie, cu cineva care te-a ranit, ii poti oferi bunavointa ta, compasiunea, ajutorul tau, il poti accepta asa cum este, fara a cere nimic in schimb, dar cand vine vorba despre iertare este necesar sa plateasca un pret pentru a recastiga dreptul de a pasi in intimitatea ta. Iertarea nu este un dar, ea trebuie castigata.
6. Cu totii stim cum sa iertam, daca ne deschidem inima iertarea va inflori!
Adesea iertarea este definita ca fiind un ideal maret, la care oamenii nu pot ajunge resemnandu-se cu remarca “doar un om cu inima mare poate ierta”.
Conceptul de iertare se refera la atat de multe lucruri incat oamenii s-au raportat la el, de-a lungul timpului, din perspectiva academica, psihologica si teologica. Astfel, iertarea ajunge sa faca referire la o serie de idei care nu fac decat sa produca confuzie si mai multa.