HIV este virusul care cauzeaza SIDA. Primul caz de SIDA a fost identificat in Statele Unite ale Americii in anul 1981, dar, cu siguranta, virusul cauzator exista in America sau in alte parti ale lumii cu multi ani in urma.
In anul 1984, cercetatorii au demonstrat ca HIV cauzeaza SIDA.
Cum poate fi contactat virusul HIV?
- raporturi sexuale neprotejate cu o persoana purtatoarea de HIV;
- folosirea in comun a unui ac de seringa cu o persoana infectata cu HIV;
- mama purtatoare de virus HIV in momentul nasterii;
- o transfuzie cu sange infestat cu virusul HIV.
Metode prin care NU poate fi contactat virusul HIV:
- desfasurarea de activitati zilnice in preajma unei persoane purtatoare de HIV;
- prin intepatura sau muscatura de insecte;
- prin asezarea pe un vas de toaleta;
- prin simpla convietuire cu o persoana purtatoare (servirea mesei etc).
Care este diferentra dintre HIV si SIDA?
HIV este virusul care cauzeaza SIDA. Desi HIV este factorul declansator al afectiunii, o persoana infectata cu virusul poate trai multi ani pana ce afectiunea (SIDA) sa se dezvolte.
Cand HIV patrunde in organism, afecteaza celule specifice ale sistemului imunitar, cunoscute sub denumirea de celule CD4 sau sustinatoare ale celulelor T.
Aceste celule sunt parte importanta a sistemului imunitar si sustin organismul in lupta impotriva bolilor si infectiilor. Cand celulele CD4 nu functioneaza corespunzator, organismul devine sensibil in fata bolii.
Pana in momentul dezvoltarii afectiunii (SIDA), infectia cu HIV poate parcurge o serie de etape.
1. Infectarea.
Primele stadii se manifesta imediat dupa contactarea virusului. HIV poate infecta celulele si se poate multiplica inainte ca sistemul imunitar sa raspunda. Pe parcursul acestei etape se pot manifesta simptome asemenatoare celor de gripa.
2. Raspunsul.
In urmatoarea etapa, organismul raspunde in fata virusului. Desi pacientul infectat nu sesizeaza nici o modificare, organismul incearca sa lupte impotriva virusului prin eliberarea unor anticorpi specifici. Aceasta etapa poarta denumirea de Seroconversie - trecerea de la seronegativitate la seropozitivitate.
3. Lipsa simptomelor.
Stadiul in care organismul nu manifesta nici un semn/simptom, poarta denumirea de infectie atipica. HIV este prezent si poate cauza simptome ce nu sunt resimtite de catre pacient.
4. Prezenta simptomelor.
Etapa in care infectia se manifesta prin semne si simptome poarta denumirea de infectie HIV simptomatica.
5. Diagnosticarea SIDA.
SIDA este diagnosticata in prezenta unei varietati de simptome, infectii si rezultate ale unor teste specifice. Nu exista un singur test care sa poata diagnostica afectiunea.
In cat timp de la infectarea cu HIV se diagnosticheaza SIDA?
Nu se pot face estimari precise cu privire la perioada de timp in care se dezvolta SIDA, aceasta perioada diferind in functie de factori specifici si caracteristicile pacientului:
Perioada mai scurta:
- varsta inaintata;
- infectarea cu mai mult de un tip de virus HIV;
- nutritie inadecvata;
- stres accentuat.
Perioada mai lunga:
- urmarea intocmai a recomandarilor medicului curant;
- alimentatia sanatoasa.
Aspectele psihologice si sociale ale infectiei cu HIV au fost recunoscute inca de la identificarea acesteia ca si boala infectioasa transmisibila sexual. Din pacate, chiar si dupa mai bine de 25 de ani de la identificarea afectiunii, persoanele purtatoare de HIV se confrunta cu ostracizarea sociala si culturala, in special in tarile sarace, unde infectia a atins proportii epidemice. Infectarea cu HIV poate rezulta in stigma si teama celor infectati.
Desi au mare nevoie de sprijinul comunitatii si al familiei pentru a accepta si a face fata afectiunii, persoanele purtatoare de HIV sunt adesea abuzate emotional si psihologic de cei din jur.
Este important de constientizat faptul ca nici o comunitate/tara nu este complet imuna infectiei cu HIV, motiv pentru care, in locul izolarii persoanelor infectate, se impune educarea populatiei, in special a tinerilor, care prezinta risc crescut pentru anumite comportamente, cum ar fi abuzul de droguri intravenoase, homosexualitatea sau parteneri sexuali multipli. Detectarea precoce a infectiei este cea mai buna metoda de control a raspandirii virusului in comunitate.
Transmiterea diagnosticului de catre medic nu este usoara, iar reactia pacientului poate varia de la negare la tentativa de suicid.
Diagnosticarea prezentei virusului HIV este in primul rand o provocare pentru starea psihica a pacientului, si apoi o problema ce afecteaza organismul.
In majoritatea cazurilor, viata de zi cu zi a unui purtator de HIV este marcata de sentimentul de culpabilitate; nici o alta afectiune nu este insotita de un sentiment atat de puternic de rusine si teama de a nu fi judecat si respins de cei din jur. Aceasta teama este insa una cat se poate de normala, pacientul fiind nevoit sa se adapteze unui stil de viata cu totul nou.
Diagnosticate cu HIV este insotita de o serie de sentimente si emotii:
- furie;
- confuzie;
- anxietate;
- rusine, vina;
- tristete, depresie.
Impactul psihologic poate fi foarte profund, depresia fiind una dintre cele mai comune tulburari prezente in randul pacientilor purtatori de HIV.
HIV si sanatatea mentala
Tulburari mentale asociate
Problemele psihice pot afecta orice persoana. Cu toate acestea, potrivit studiilor, persoanele infectate cu HIV sunt mai predispuse acestor afectiuni comparativ cu restul populatiei.
Se aproximeaza ca, inainte ca tratamentul HIV sa fi devenit disponibil la scara larga, 7% dintre pacientii diagnosticati cu HIV dezvoltau dementa. In cazul unor persoane aflate in stadii avansate ale bolii, a fost identificata si mania.
Stresul emotional
Anumite evenimente, precum diagnosticarea cu HIV, in multe dintre situatii despartirea de partener/a ca urmare a identificarii afectiunii, probleme financiare si la locul de munca sau confruntarea cu efectele adverse ale tratamentului, pot rezulta in experimetarea unui sentiment profund de tristete greu de controlat, care poate interfera cu activitatile zilnice.
In astfel de momente, suportul familiei, a prietenilor si ajutorul profesionist pot fi de mare ajutor. Pentru unii pacienti, terapiile complementare, cum ar fi acupunctura, pot ameliora simptomele stresului emotional.
Depresia
Depresia este o afectiune mult mai frecventa in cazul purtatorilor de HIV comparativ cu restul populatiei.
Una dintre cauzele cele mai frecvente ale depresiei in cazul persoanelor de sex masculin purtatoare de virus este nivelul scazut de testosteron.
O alta cauza care contribuie la dezvoltarea depresiei este malnutritia sau deficitul de vitamina B (in special B6 si B12), foarte comun in randul pacientilor cu HIV. Daca pacientul este diagnosticat cu depresie usoara sau moderata, psihoterapia poate duce la ameliorarea sau tratarea afectiunii. In cazul unei depresii severe insa, este necesar tratamentul cu antidepresive.
Anxietatea
Anxietatea se manifesta prin sentimentul de panica si teama permanenta. Deseori, pacientii raporteaza simptome precum transpiratia, cresterea ritmului cardiac, agitatie, nervozitate, dureri de cap si atacuri de panica.
Anxietatea poate acompania depresia - caz in care poate fi tratata cu antidepresive - sau poate fi o afectiune de sine statatoare - ameliorata prin tehnici de relaxare, masaj, terapii complementare.
1. Abstinenta sexuala.
Cea mai sigura metoda de a evita transmiterea virusului este evitarea actului sexual.
2. Utilizarea prezervativului in mod corect si consecvent.
Utilizarea prezervativului din latex poate reduce riscul de transmitere a virusului. Cu toate acestea, prezervativul nu poate asigura o protectie eficienta 100%.
- in cazul in care exista alergie la latex, se poate utiliza prezervativul din poliuretan;
- in cazul utilizarii incorecte a prezervativului, acesta poate aluneca sau se pot aparea fisuri care reduc considerabil protectia oferita de purtarea acestuia.
3. Utilizarea prezervativului in cazul actului sexual oral
4. Informarea persoanelor din jur cu privire la situatia medicala (infectarea cu HIV)
- Informarea persoanelor cu care s-au intretinut relatii sexuale inainte de diagnosticare.
- Informarea persoanelor cu care se doreste intretinerea de relatii sexuale;
Lucruri ce nu trebuiesc facute de un purtator de HIV:
- Nu impartiti acul de serinta cu alte persoane;
- Nu donati sange, plasma sau organe;
- Nu impartiti periuta de dinti sau aparatul de ras cu alte persoane.
Poate fi virusul HIV transmis de la mama la copil?
O femeie purtatoare de HIV poate transmite virusul fatului in timpul sarcinii, nasterii sau alaptatului. In cazul in care viitoarea mama nu administreaza medicamente preventive si alapteaza, riscul ca bebelusul sa fie seropozitiv este de 20-45%.
Poate fi redus acet risc?
Medicamentele moderne pot fi foarte eficiente in prevenirea riscului de transmitere a virusului de la mama la fat; combinate cu alte metode, cum ar fi hrana alternativa (lapte praf), un tratament complet poate reduce riscul transmiterii pana la 2%.
Chiar si in cazul in care resursele sunt limitate, o singura doza de medicament administrata mamei si bebelusului poate injumatati riscul.
Sarcina planificata: avantaje
Este indicat ca in cazul in care o femeie care stie ca ea sau partenerul este purtator de virus HIV sa isi planifice sarcina si sa ia in calcul optiunile terapeutice disponibile protejarii ei, a copilului si a partenerului. Medicul curant este cel care trebuie sa decida daca sunt necesare interventii si tratamente suplimentare fata de tratamentul pe care pacienta il urma inainte de planificarea sarcinii.
Sarcina nu altereaza starea de sanatate a unei purtatoare de HIV.
Protectia si contraceptia
O femeie seropozitiva aflata in relatie cu un partener sanatos, poate obtine o sarcina fara a pune in pericol sanatatea acestuia, prin metoda de inseminare artificiala. Aceasta metoda ofera protectie totala partenerului, insa nu scade in nici un fel riscul de transmitere a virusului catre fat.
In situatia in care partenerul este purtator de HIV, singura metoda eficienta de obtinere a unei sarcini fara a transmite virusul partenerei este spalarea spermei (in cadrul careia HIV este indepartat); procedura implica separarea celulelor de sperma de lichidul seminal si testarea acestora pentru virus HIV inaintea inseminarii sau fertilizarii in vitro.
Chiar si in cazul in care ambii parteneri sunt purtatori de HIV, sexul neprotejat prezinta riscuri (minore), deoarece exista posibilitatea redusa a re-infectarii unuia dintre cei doi cu o tuplina diferita de HIV.
Este sigura administrarea de medicamente pentru HIV pe perioada sarcinii?
Desi, in mod normal, femeilor insarcinate li se recomanda evitarea administrarii de medicamente, in cazul femeilor seropozitive, medicii recomanda tratamentul cu antiretrovirale (ARV), astfel incat riscul transmiterii virusului catre fat sa fie redus.
Nu poate fi garantat insa ca administrarea de ARV pe perioada sarcinii nu poate avea efecte adverse asupra fatului. In cazul in care o femeie seropozitiva care ramane insarcinata nu administra ARV inaintea obtinerii sarcinii, va fi sfatuita sa inceapa tratamentul abia dupa primul trimestru de sarcina.
Prin ce alte metode mai poate fi prevenita transmiterea virusului catre fat?
Nasterea prin cezariana este mai eficienta decat cea naturala?
In cazul femeilor seropozitive, nasterea prin cezariana este recomandata pentru a proteja fatul de contactul direct cu sangele mamei sau alte lichide.
Alaptatul este permis?
Virusul HIV se regaseste in sangele matern, si alaptarea creste riscul de transmitere a acestuia.
In ultimii 30 de ani, aproximativ 25 de milioane de persoane bolnave de SIDA au decedat.
- In anul 2008, la nivel global, s-au inregistrat aproximativ 2 milioane de decese provocate de SIDA, 33.4 milioane de persoane purtatoare de HIV si 2.7 milioane de persoane nou diagnosticate cu virusul.
- Peste 90% dintre persoanele purtatoare de HIV locuiesc in tarile in curs de dezvoltare;
- Este cunoscut faptul ca infectarea cu virusul nu depinde de varsta, rasa, sex, etnie, orientare sexuala sau statut socioeconomic - orice persoana este susceptibila. Cu toate acestea, anumite grupuri prezinta risc crescut, incluzand barbatii care intretin raporturi sexuale cu persoane de acelasi sex, care utilizeaza droguri injectabile sau jucarii sexuale.
- Impactul HIV/SIDA asupra copiilor si a tinerilor este in crestere. In 2008, 430.000 de copii cu varste pana in 15 anu au fost infectati cu HIV si 280.000 au murit de SIDA. In plus, peste 15 milioane de copiii si-au pierdut unul sau ambii parinti din cauza acestei afectiuni.
- In prezent, exista nenumarate tratamente si metode eficiente de prevenire a infectarii, precum si nenumarate studii si cercetari pentru dezvoltarea de noi abordari, medicamente si vaccinuri.