Clostridium difficile este o bacterie care provoaca diverse simptome, care variaza de la diaree la inflamatie a colonului, care poate pune in pericol viata bolnavului. Colita cu clostridium difficile afecteaza persoanele in varsta internate in spital pe termen lung sau care urmeaza tratamente medicamentoase pe termen lung si apare, de obicei dupa utilizarea antibioticelor.
In ultimii ani, infectiile cu aceasta bacterie au devenit din ce in ce mai frecvente, severe si dificil de tratat. In fiecare an, zeci de mii de oameni se imbolnavesc de aceasta boala. In forma sa usoara, boala se poate ameliora daca se opreste administrarea antibioticelor. Simptomele difera in functie de tipul de antibiotic utilizat.
Aparitia a noi tulpini
Una dintre tulpinile agresive ale bacteriei produce mult mai multe toxine decat alte tulpini. Noua tulpina este mai rezistenta la multe dintre medicamente si a fost descoperita la oamenii care nu au frecventat spitale sau care nu au urmat tratament medicamentos. Aceasta a fost cauza mai multor focare inca din anul 2000 pana in prezent.
Unele persoane care sufera de colita cu clostridium difficile nu manifesta niciodata simptome, desi pot transmite infectia. Boala se dezvolta de obicei la scurt timp dupa tratamentul cu antibiotice. Totusi semnele si simptomele nu apar imediat, pot trece chiar saptamani sau luni dupa incetarea terapiei.
Cele mai des intalnite simptome ale formei usoare a bolii sunt:
- diaree apoasa de trei sau mai multe ori pe zi, timp de mai multe zile;
- usoare crampe abdominale si disconfort abdominal.
In cazurile severe, colonul se inflameaza sau la nivelul tesutului se formeaza ulceratii care pot sangera sau se pot suprainfecta (colita pseodumembranoasa). In acest caz, resturile necrozate dau aspectul unei membrane false.
Semnele si simptomele infectiei severe includ:
- crampe si dureri abdominale, uneori, severe;
- febra;
- sange si puroi in scaun;
- greata;
- deshidratare;
- pierderea poftei de mancare;
- scadere in greutate.
Majoritatea oamenilor manifesta scaune moi la scurt timp sau in timpul urmarii tratamentului cu antibiotic. Medicul trebuie consultat daca acestea depasesc trei zile sau daca sunt insotite de febra, dureri sau crampe severe, sange in scaun sau au o frecventa mai mare de trei scaune pe zi.
Bacteria Clostridium difficile poate fi intalnita atat in sol, aer, apa cat si in fecalele umane si animale. Exista un procent destul de mic de oameni sanatosi la care bacteriile sunt prezente in interiorul intestinului gros. Cu toate acestea, clostridium difficile se gaseste cel mai adesea in unitatile spitalicesti si in centrele de ingrijire a sanatatii (acestea fiind frecventate de cei mai multi dintre bolnavii care transporta aceasta bacterie).
Clostridium difficile se transmite prin intermediul fecalelor, atunci cand cei bolnavi nu se spala pe maini dupa utilizarea toaletei, prin contactul acestora cu alimente, suprafete si obiecte pe care le contamineaza. Bacteria formeaza spori rezistenti care pot persista intr-o camera pana la cateva saptamani sau luni. Daca se va atinge o suprafata contaminata cu Clostridium difficile iar apoi se va ingera un aliment, boala poate fi contactata.
Oamenii sanatosi nu se vor imbolnavi, intrucat intestinul contine milioane de bacterii bune care au rolul de a proteja corpul de infectii. Daca se utilizeaza antibiotice pentru tratarea unei infectii, acestea pot distruge unele dintre bacteriile bune, alaturi de cele care cauzeaza boala. Fara actiunea acestora, clostridium difficile se poate prolifera rapid.
Printre antibioticele care declanseaza infectia cu clostridium difficile sunt: penicilinele, clindamicinele, cefalosporinele, fluorochinolonele, etc. Clostridium difficile poate produce toxine care ataca mucoasa intestinului, distrug celulele si formeaza placi constituite din celule inflamatorii si resturi rezultate in urma descompunerilor celulare din interiorul colonului.
Majoritatea cazurilor apar in unitatile de ingrijire a sanatatii, unde germenii se raspandesc cu usurinta iar tratamentele cu antibiotice sunt comune; locuri in care oamenii sunt vulnerabili la infectie. Transmiterea are loc in principal de pe mainile persoanei bolnave pe diverse obiecte: chiuveta, toaleta, clanta, stetoscop, termometru sau chiar telefon si telecomanda.
Printre factorii de risc se enumera:
- tratamentul cu antibiotice - riscul creste daca acestea au spectru larg sau care vizeaza o gama larga de bacterii, utilizarea mai multor tipuri de antibiotice sau tratamentul cu acestea pe termen lung;
- varsta inaintata (peste 65 de ani) - posibilitatea infectarii cu clostridium difficile este de 10 ori mai mare in cazul persoanelor cu vasta peste 65 de ani, comparativ cu persoanele mai tinere;
- spitalizare, mai ales pe perioada indelungata;
- timpul indelungat petrecut in azile de batrani sau in centre de ingrijire medicala;
- bolile grave sau chimioterapia care slabesc sistemul imunitar;
- interventiile chirurgicale abdominale sau procedurile gastrointestinale;
- boli ale colonului (boli inflamatorii itnestinale sau cancer colorectal);
- manifestarea anterioara cu clostridium difficile.
Complicatiile infectiei includ:
- deshidratare - diareea severa poate duce la pierderea semnificativa de lichide si electroliti. Acest lucru ingreuneaza functionarea normala a organismului si poate determina scaderea tensiunii arteriale;
- insuficienta renala - in unele cazuri, deshidratarea poate sa se instaleze rapid, iar functia renala sa se deterioreze in acelasi ritm;
- perforatie a intestinului - acesta este rezultatul degradarii serioase a mucoasei intestinului gros. In cazul intestinului perforat, bacteriile existente la nivelul acestuia sunt transferate in cavitatea abdominala, declansandu-se peritonita (conditie care pune viata in pericol);
- megacolonul toxic (colita toxica acuta) - in cazul colitei cu clostridium difficile, colonul se dilata si se afla in imposibilitatea de a elimina continutul. Lasata netratata, afectiunea poate duce la ruptura de colon, in cazul careia se impune interventia chirurgicala de urgenta pentru a nu fi letala;
- deces - chiar si forma usoara a bolii poate progresa rapid catre boala fatala daca nu este tratata prompt.
Medicul ar putea suspecta prezenta afectiunii in cazul persoanelor cu diaree care au urmat tratament cu antibiotice in ultimele doua luni sau care manifesta diaree la cateva zile dupa spitalizare. In astfel de cazuri, pot fi necesare teste coprologice (din scaun) - toxinele produse de clostridium difficile pot fi detectate in urma analizarii probei din scaun.
Exista mai multe tipuri principale de teste de laborator: imunoenzimatice, reactie in lant a polimerazei si coprocultura). Cele mai multe dintre laboratoare utilizeaza testul imunodozarii enzimelor, care, desi este rapid, poate oferi rezultate fals pozitive. Unele spitale folosesc atat analiza culturii din scaun cat si acest test pentru ca rezultatele sa fie cat mai exacte.
Examinarea colonului - In multe dintre cazuri, pentru confirmarea diagnosticului infectiei cu clostridium difficile, medicul poate considera necesara examinarea interiorului colonului. Acest test (sigmoidoscopia flexibila), implica introducerea unui tub flexibil care dispune de o camera de mici dimensiuni la unul din capetele acestuia este introdus in colon pentru depistarea portiunilor inflamate sau pseudomembranoase.
Teste imagistice - Daca medicul este ingrijorat cu privire la posibilele complicatii ale bolii, poate solicita realizarea unei tomografii computerizate care ofera imagini detaliate ale colonului. In urma scanarii, peretele colonului poate fi ingrosat - caracteristica specifica in colita pseudomembranoasa.
Primul pas pentru tratarea colitei cu clostridium difficile este oprirea tratamentului cu antibioticele care au declansat boala. In cazul formelor usoare, aceasta prima masura poate fi suficienta pentru ameliorarea simptomelor. Totusi majoritatea oamenilor necesita continuarea tratamentului.
Antibiotice - In mod ironic, tratamentul standard pentru clostridium difficile este un alt antibiotic decat cel care a declansat boala. De obicei medicii prescriu metronidazol, care se administreaza oral in cazurile usoare pana la moderate. Vancomicina este de obicei recomandata in cazurile mai severe. Antibioticele opresc proliferarea bacteriei si permit bacteriilor bune sa creasca din nou in intestin. Efectele secundare ale metronidazolului si vancomicinei includ greata si senzatie de gust amar. Este foarte important sa nu se consume alcool in timpul tratamentului cu antibiotice.
Probiotice - Acestea sunt organisme de genul bacteriilor si ciupercilor care ajuta la restabilirea unui echilibru sanatos la nivelul tractului intestinal. Ciuperca denumita saccharomyces boulardii ar putea preveni recurenta infectiilor cu clostridium difficile.
Chirurgie - Pentru persoanele cu dureri severe, disfunctii ale intestinului gros sau inflamatii la nivelul mucoasei peretelui abdominal, interventia chirurgicala pentru eliminarea portiunii afectate de colon poate fi singura optiune.
Aproximativ un sfert dintre persoanele cu clostridium difficile se imbolnavesc din nou, fie pentru ca infectia initiala nu este pe deplin tratata fie pentru ca s-au reinfectat cu o tulpina diferita de bacterie.
In caz de recurenta, tratamentul poate include:
- antibiotice - Pot fi alese mai multe scheme de tratament: se va alege dintre tratamentul medicamentos de durata si administrarea unei doze de antibiotic o data la doua zile;
- probiotice - vor insoti antibioticul;
- infuzie probiotica umana (transplantul de fecale) - rolul acestuia este de a contribui la dezvoltarea bacteriilor intestinale sanatoase prin inlocuirea scaunului bolnavului cu cel al unui donator, fapt ce se realizeaza cu ajutorul unui colonoscop sau tub nasogastric. Desi acest lucru este rareori realizat in practica, cercetarile au demonstrat ca transplantul de scaun are efecte pozitive.
Tratamentul in cazul diareei, include:
- o cantitate mare de lichide (pentru a evita deshidratarea) - se vor alege supele si apa plata;
- nutritie adecvata - daca diareea este apoasa, se vor consuma alimente care contin amidon: cartofi, taitei, orez, grau si fulgi de ovaz. Alte alegeri potrivite sunt: biscuiti sarati, banane, supa si legume fierte. Daca apetitul este scazut, vor consuma macar lichidele recomandate mai sus;
La scurt timp dupa tratarea diareei, pot exista dificultati temporare in digestia laptelui si a produselor pe baza de lapte.
Pentru a preveni transmiterea bacteriei clostridium difficile in spitale si in centrele pentru ingrijire si sanatate, se vor respecta regulile stricte de control ale infectiei. Daca unul dintre membrii familiei sau prieteni lucreaza in astfel de unitati, ar trebui sa respecte in mod special regulile de mai jos.
Masurile includ:
- spalarea si igiena mainilor - personalul din spital trebuie sa isi spele mainile de fiecare data cand trateaza o persoana, mai ales cand este vorba despre un bolnav cu clostridium difficile. Apa calda si sapunul sunt cea mai buna optiune pentru igiena mainilor, intrucat dezinfectantii pe baza de alcool nu pot distruge in mod eficient sporii bacteriei clostridium difficile. Vizitatorii trebuie sa faca acelasi lucru, inainte de vizita si dupa incheierea acesteia;
- masuri suplimentare de precautie - bolnavii spitalizati cu clostridium difficile vor fi internati in acelasi salon cu cei care manifesta aceeasi boala ca si ei. Personalul si vizitatorii vor purta manusi de unica folosinta si halate in timpul vizitelor;
- curatarea completa - orice spatiu, toate suprafetele, trebuie sa fie atent dezinfectate cu un produs care contine clor. Sporii bacteriei clostridium difficile pot supravietui curateniei de rutina in care se folosesc produse care nu contin clor;
- evitarea utilizarii inutile a antibioticelor - deseori, antibioticele sunt prescrise pentru boli virale pe care nu le pot trata. Doar medicul va prescrie antibioticul potrivit o perioada cat mai scurta cu putiinta, pentru vindecarea unei boli.