Hiperuricemiile sunt definite prin valori ale acidului uric peste 7 mg/dl la barbati sau 6 mg/dl la femei.
Ele apar in numeroase situatii, dintre care cea mai cunoscuta este guta, o afectiune caracterizata prin episoade repetate de inflamatie dureroasa a articulatiilor, datorita depunerii de cristale de acid uric.
Acidul uric creste insa si in alte circumstante: boli cardiovasculare, obezitate,insuficienta renala, consum de alcool, excese alimentare (in special carne rosie si organe), diabet zaharat dezechilibrat, sindrom metabolic, tratament cu diuretice etc.
Din acest motiv, interpretarea valorii crescute a acidului uric trebuie facuta de catre medic, cunoscand caracteristicile individuale ale persoanei: afectiuni, tratamente, regim alimentar etc.
Tratamentul afectiunilor metabolice, inclusiv al hiperuricemiilor, porneste intotdeauna de la o evaluare care merge dincolo de simpla constatare a unei analize in afara limitelor normale.
Astfel, constatarea unei hiperuricemii poate sa nu fie urmata de nicio masura specifica, daca se previzioneaza o revenire la normal (de exemplu, in cazul diabetului zaharat dezechilibrat), sau sa necesite un tratament pe termen lung (daca este vorba despre guta).
Desigur, daca exista manifestari clinice (articulare, renale), atunci medicul specialist (reumatolog, nefrolog) va recomanda masurile specifice fiecarei probleme.
In toate cazurile, daca s-a stabilit ca este necesar un tratament pe termen lung pentru scaderea acidul uric (dincolo de tratamentul bolii care a determinat aceasta crestere, dupa caz), atunci el se refera la doua masuri: regimul alimentar si medicamentele.
Regimul alimentar in hiperuricemii si guta (impropriu zis “dieta pentru guta”) cuprinde mai multe tipuri de masuri.
O masura specifica este reducerea consumului de “purine”, materie prima pentru acidul uric, prezenta in proportii mari in organe, extracte de carne (conserve), drojdia de bere, fructe de mare si anumiti pesti (sardine, herring, mackerel, hamsii).
Alimentele de origine vegetala cu continut inalt de purine (ciuperci, spanac, mazare, fasole etc.) nu au dovedit o asociere cu riscul de guta.
Dintre bauturile alcoolice, vinul consumat moderat pare a fi protectiv, in timp ce berea si bauturile tari trebuie evitate.
La fel de important, hiperuricemia se asociaza cu rezistenta la insulina si cu bolile cardiovasculare, motiv pentru care toate masurile ce au ca scop scaderea in greutate si masurile impotriva aterosclerozei (in mod particular reducerea consumului de grasimi saturate si trans) sunt indicate in hiperuricemie.
Reducerea grasimilor contribuie si in mod direct la o mai buna eliminare a acidului uric.
In acelasi timp, se recomanda o buna hidratare, si consumul unor alimente care au dovedit, in cercetari, proprietati benefice: lactatele degresate, alimentele bogate in vitamina C.
Toate aceste masuri trebuie sa se incadreze in ceea ce se numeste, in mod larg, alimentatie sanatoasa, dar cu particularizari pe care este bine sa le discutati cu un medic (medic de familie, eventual diabetolog-nutritionist/reumatolog/nefrolog, in functie de problemele concomitente).
Societatea Britanica de Reumatologie recomanda oficial ca persoanele cu guta sa nu apeleze la remedii naturiste (“herbal remedies”) fara consultatie medicala.
De asemenea, daca exista o recomandare pentru medicamente (allopurinol), tratamentul trebuie urmat si reevaluat periodic (in functie nu doar de acidul uric, ci si de alti parametric: creatinina, varsta, greutate etc.).
Autor: Dr. Adrian Copcea, medic specialist
Diabet zaharat, Nutritie, Boli Metabolice
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca
Mail: [email protected]
Tel. 0721.24.22.89