Autoexaminarea sanilor, mult timp considerata esentiala in detectarea precoce a cancerului mamar, este acum cansiderata optionala.
Ce este considerat acum important este autocunoasterea sanilor, care implica o familiaritate cu consistenta normala a sanilor si a tesuturilor subiacente.
Autoexaminarea sanilor contribuie la autocunoasterea acestora, invatand femeia despre cum variaza textura si senzitivitatea sanilor in timpul diferitelor perioade ale ciclului menstrual si in timpul diferitelor stadii ale vietii.
Acest simt a ceea ce este normal este denumita familiarizarea cu sanii.
Cand o femeie stie cum trebuie sa se simta la pipait sanul sau, ii este usor sa observe modificari subtile dar potential serioase. Aceste modificari pot surveni aparent rapid, de-a lungul a doar cateva luni.
Sa spunem, spre exemplu, ca o femeie identifica o arie abia perceptibila cu consistenta crescuta in cadranul superior al sanului, langa brat.
Daca femeia este familiarizata cu felul in care sanul ar trebui sa arate si sa se simta la palpare, stie ca sanul ar trebui sa fie neted in aceasta zona.
Fara memoria tactila obtinuta din efectuarea a mai multor autoexaminari a sanului, femeia poate sa nu sesizeze aceasta diferenta. Detectarea unei asemenea modificari ar trebui s-o faca pe femeia in cauza sa se prezinte la medic.
Desi majoritatea anormalitatilor descoperite la autoexaminare nu sunt cancere, o mica proportie sunt.
Unele dintre aceste cancere sunt intr-un stadiu precoce, cand tratamentul prompt poate salva viata femeii.
De aceea autoexaminarea regulata a sanului – examinarea intr-un mod care este confortabil pentru femeie, cu atentie la ce este normal pentru ea – este in mod particular important la femeile care au risc crescut pentru cancerul de san.
Pentru a obtine cel mai mare beneficiu de pe urma autoexaminarii regulate a sanului se recomanda solicitarea ca medicul de familie a revizuiasca felul in care femeia isi examinaza sanul.
Se incepe cu examinarea atenta a sanilor.
Femeia se dezbraca si sta in fata unei oglinzi cu bratele pe langa corp.
In timp ce se priveste din fata si apoi din ambele profiluri, trebuie sa observe orice pliere, denivelare sau modificari de forma, marime sau simetrie.
Trebuie sa verifice daca mameloanele sunt intoarse inauntru. Apoi se examineaza sanii cu bratele in alte doua pozitii: cu mainile pe solduri si cu mainile ridicate deasupra capului si palmele apropiate una de cealalta.
Examinarea manuala se face in timpul dusului sau cu femeia intinsa fara a purta tricou sau sutien.
Daca examinarea se face la dus, sanul si degetele se insapuneaza pentru ca degetele sa alunece mai bine pe pielea umeda.
Daca examinarea se face cu femeia intinsa, trebuie sa se intinda pe un pat sau pe o suprafata plana.
Mana trebuie miscata pe suprafata sanului, folosind una dintre cele trei tehnici: tehnica acelor de ceasornic, tehnica segmentelor si tehnica maturatului.
Indiferent de metoda aleasa la sfarsit trebuie verificat si mamelonul pentru o eventuala secretie.
Acest lucru se realizeaza prin ciupirea delicata a mamelonului cu degetele pozitionate la ora 12 si la ora 6 si apoi la ora 3 si la ora 9.
Atingerea sau presarea delicata a unei protuberante de la nivelul sanului poate produce disconfort.
Daca femeia detecteaza orice modificare, cum ar fi protuberanta, ingrosare, asimetrie, incretitura, inrosire, eliminare de secretie sau inversiunea mamelonului, se recomanda consultarea de urgenta a medicului.
Autoexaminarea sanului folosind tehnica acelor de ceasornic
- vizualizarea sanului ca fiind cadranul unui ceas;
- mana stanga se plaseaza la spatele capului pentru a examina sanul stang cu mana dreapta;
- mana dreapta se plaseaza la ora 12 – in locul cel mai de sus al sanului;
- cele trei degete mijlocii se unesc si cu ele se realizeaza o miscare ferma de alunecare circulara, in sensul acelor de ceasornic;
- se continua cu acelasi tip de miscare in cercuri mai mici odata cu apropierea de mamelon;
- apoi se verifica tesutul de sub mamelon si daca exista vreo secretie;
- se verifica tesutul din axila (sub brat) si cel din jurul sanului;
- examinarea celuilalt san se realizeaza prin plasarea mainii drepte in spatele capului si repetarea miscarilor cu mana stanga pentru sanul drept.
Autoexaminarea sanilor folosind metoda segmentelor
- vizualizarea sanului ca un cerc impartit in segmente, asemanatoare feliilor de tort;
- mana stanga se plaseaza in spatele capului pentru ca sanul stang sa poata fi examinat cu mana dreapta;
- cele trei degete mijlocii se unesc si cu ele se realizeaza o miscare ferma de alunecare circulara;
- se incepe din partea de sus a sanului, la cativa centimetri sub clavicula, cu o miscare de alunecare a degetelor spre mamelon, ca intr-un masaj;
- se examineaza tesutul sanului din intregul segment;
- apoi se examineaza fiecare segment in parte, luate in sensul acelor de ceasornic;
- se continua examinarea sanului in aceasta maniera pana la examinarea tuturor segmentelor si a tesutului in regiunea axilara;
- examinarea celuilalt san se realizeaza prin plasarea mainii drepte in spatele capului si repetarea miscarilor cu mana stanga pentru sanul drept.
Autoexaminarea sanului folosind tehnica de maturare
- mana stanga se plaseaza in spatele capului pentru ca sanul stang sa poata fi examinat cu mana dreapta;
- in locul miscarii circulare asemanatoare masajului folosita anterior, se foloseste o miscare de alunecare liniara de la clavicula spre mamelon;
- se examineaza intregul san mergand in sensul acelor de ceasornic;
- degetele trebuie sa alunece de la exteriorul sanului spre mamelon;
- pentru a simti si tesutul mamar mai profund se repeta procesul folosind o miscare de mergere cu degetele;
- se continua examinarea sanului in aceasta maniera pana la examinarea tuturor segmentelor si a tesutului in regiunea axilara;
- examinarea celuilalt san se realizeaza prin plasarea mainii drepte in spatele capului si repetarea miscarilor cu mana stanga pentru sanul drept.
Medicii ar trebui sa informeze femeile despre beneficiile si limitarile autoexaminarii sanului in jurul varstei de 20 de ani.
Aceasta este varsta la care femeile ar trebui sa inceapa autoexaminarea sanilor.
Indiferent daca femeia face acest lucru, ea ar trebui sa aiba sanii examinati de catre medic odata la 3 ani, pana la varsta de 40 de ani.
Dupa varsta de 40 de ani femeile ar trebui sa se programeze pentru examinarea clinica a sanilor si mamografie in fiecare an.
Care este cel mai bun moment pentru autoexaminarea sanului?
Cel mai bun moment pentru autoexaminarea sanilor este la o saptamana dupa aparitia ciclului menstrual.
Acesta este moment in care sanul ar cele mai mici sanse sa fie sensibil la atingere sau tumefiat. Tesutul mamar sufera modificari periodice in timpul ciclului menstrual.
Modificarile in nivelul de hormoni asociate cu menstruatia determina angorjarea sanilor. Odata cu aparitia menstruatiei, angorjarea dispare si sanii isi revin la consistenta normala.
In timpul sarcinii si alaptarii, sanii pot fi simtiti mai grei decat de obicei.
Femeile care au nelamuriri in ce priveste consistenta si modificarile sanilor e bine sa ceara sfatul medicului de familie.
Unul dintre beneficiile autoexaminarii este detectarea timpurie si tratarea unui potential cancer de san, cat timp este inca intr-un stadiu precoce de dezvoltare.
Pe de alta parte, totusi, pentru diagnostic poate fi necesara efectuarea unei biopsii a zonei cu modificari.
Daca rezultatul biopsiei este necanceros (benign) pacienta poate fi deranjata de faptul ca a trecut printr-o procedura invaziva fara sa fie nevoie.
Autoexaminarea sanilor poate fi dificil de interpretat la femeile care au in mod normal sani neregulati (fibrochistici).
Doar autoexaminarea sanilor nu reduce numarul deceselor cauzate de cancerul de san.
Nu intotdeauna prin autoexaminare se identifica tumorile, la fel cum pot face si alte metode de screening.
De aceea este bine ca pacientele sa nu se bazeze doar pe o metoda de screening pentru cancerul de san.
O abordare combinata a screening-ului pentru cancerul de san – care include autoexaminarea, examinarea clinica, mamografia si imagistica prin rezonanta magnetica la anumite cazuri care au factori de risc crescut – cresc sansele diagnosticarii precoce, intr-un stadiu tratabil.