Exista o serie de afectiuni in prezenta carora organismul nu manifesta semne de alarma sau simptome specifice, astfel incat medicii sunt nevoiti sa efectueze nenumarate teste si analize medicale pentru a stabili diagnosticul corect.
Din moment ce diagnosticarea precoce prezinta, in majoritatea cazurilor, avantajul unor tratamente eficiente, afectiunile care trec neobservate, pun, de multe ori, viata pacientului in pericol. Din acest motiv, controlul medical regulat este esential in mentinerea unui organism sanatos.
Afectiunea debuteaza prin formarea unui cheag de sange intr-o vena profunda a organismului, de regula, la nivelul membrelor inferioare sau pelvisului.
Cheagul de sange poate inainta prin vene, blocand fluxul de sange catre plamani - afectiune cunoscuta sub denumirea de embolism pulmonar.
Embolismul pulmonar este o afectiune serioasa, care poate provoca deteriorarea unor organe importante de la nivelul organismului, sau chiar moarte subita, in termen de 30 de minute de la instalarea primelor simptome.
In unel cazuri, tromboza venoasa profunda este semnalizata prin durere, inflamatie sau o senzatie de caldura la nivelul membrului afectat, insa, de cele mai multe ori, nu prezinta niciun simptom.
Principalii factori de risc cunoscuti ai afectiunii includ:
- interventiile chirurgicale majore (cum ar fi inlocuirea articulatiei soldului/genunchiului);
- cancerul;
- tulburarile de coagulare;
- spitalizarea sau imobilizarea in prezenta unei afectiuni majore.
Cand pacientul prezinta unul dintre simptomele de mai jos, este indicat consultul de urgenta:
- dificultate de respiratie, ce se instaleaza brusc sau dispnee (respiratie scurta);
- durere sau disconfort la nivelul pieptului care se inrautateste in momentul inspirarii adanci sau in prezenta tusei;
- confuzie, extenuare, senzatie de lesin;
- tuse cu sange.
Simptomele prezentate mai sus pot indica o complicatie a trombozei venoasa profunda, si anume embolismul pulmonar, afectiune ce poate fi fatala.
Cum poate fi prevenita afectiunea?
Prevenirea acestei afectiuni include o serie de masuri preventive comune, printre care:
- Administrarea medicatiei prescrise de catre medicul curant.
In cazul efectuarii unei interventii chirurgicale - cum ar fi o interventie ortopedica, in spitale se administrareaza un diluant al sangelui (anticoagulant), care sa previna formarea cheagurilor de sange.
- Consultarea periodica a medicului, in vederea verificarii planului de tratament sau al medicatiei si a identificarii nevoii de schimbare a acestuia.
- Monitorizarea administrarii de vitamina K pe perioada urmarii unui tratament cu anticoagulante.
Administrarea de vitamina K poate modifica efectul unor medicamente, cum ar fi warfarina (anticoagulant). Alimentele bogate in vitamina K includ vegetalele cu frunze verzi, uleiul de soia etc.
- Fortifierea muschilor gambei prin exercitii specifice, in special in cazul persoanelor sedentare sau care sunt nevoite sa stea in pat mult timp (in prezenta unei probleme de sanatate).
Se recomanda plimbari scurte ori de cate ori este posibil; daca aceasta activitate nu este posibila, exista si alte exercitii eficiente, printre care ridicarea pe varfuri, miscarea circulara a labei piciorului etc.
- Schimbarea stilului de viata.
Scaderea in greutate (in cazul in care se inregistreaza surplus), renuntarea la fumat si monitorizarea tensiunii arteriale sunt foarte importante in prevenirea trombozei profunde.
- Purtarea ciorapilor medicinali compresivi.
Ciorapii compresivi previn formarea trombilor (cheagurilor de sange) la nivelul picioarelor, sprijinind circulatia periferica.
Deoarece majoritatea simptomelor, printre care icter, durere in partea superioara abdominala si scaderea considerabila in greutate, se manifesta doar in stadiile foarte avansate, cancerul pancreatic este considerat unul dintre cele mai ucigatoare tipuri de cancer.
Principalii factori de risc includ:
- Varsta inaintata (in special peste 60 ani);
- Supraponderabilitatea sau obezitatea;
- Pancreatita;
- Diabetul;
- Istoricul familial de boala sau sindrom genetic care poate creste riscul de boala (ex: mutatii ale genei BRCA2, Sindromul Peutz-Jeghers, Sindromul Lynch etc.);
- Fumatul;
De ce este cancerul pancreatic atat de dificil de tratat?
Cancerul pacreatic este unul dintre cancerele cu cea mai mare rata a mortalitatii intre pacientii afectati. Chiar si cu tratament agresiv, prognosticul este foarte slab.
Factorii foarte variati se interpun rezultatelor pozitive din procesul de tratare al afectiunii:
- Detectarea precoce este extrem de rara.
Putine cazuri de cancer pancreatic sunt diagnosticate in faze incipiente - cand celulele canceroase pot fi indepartate chirurgical, deoarece semnele si simptomele se manifesta cu preponderenta in stadiile finale.
- Cancerul pancreatic se extinde extrem de rapid.
Celulele canceroase se extind cu rapiditate catre organele din vecinatatea pancreasului - ficat, colecist si intestine - inca din stadiile incipiente ale bolii.
- Recurenta este foarte frecventa.
Chiar si in urma indepartarii chirugicale a celulelor afectate, de cele mai multe ori, cancerul pancreatic recidiveaza.
- Rezistenta la chimioterapie.
Cancerul pancreatic prezinta rezistenta la multe dintre medicamentele chimioterapice. Cu toate acestea, cercetarile in domeniu continua sa promita o serie de medicamente noi si eficiente impotriva acestui tip de cancer.
Prevenirea cancerului de pancreas include:
- Renuntarea la fumat;
- Mentinerea unei greutati corporale optime;
- Evitarea sedentarismului;
- Optarea pentru un regim alimentar sanatos.
Cunoscut si sub denumirea de atac de cord, infarctul miocardic se produce atunci cand fluxului de sange catre inima este intrerupt (prin blocarea uneia sau mai multor artere coronare).
Simptomele pot varia, de la dureri de piept, la dispnee sau confuzie.
Ingrijorator este faptul ca 25% din totalul cazurilor de infarct miocardic sunt silentioase, adica nu prezinta simptome.
Infarcturile miocardice silentioase sunt mai comune in cazul batranilor si al persoanelor diabetice. Majoritatea pacientilor cu infarct miocardic prezinta simptome clinice severe, precum angina pectorala.
Daca pacientul nu prezinta simptome sau manifesta simptome atipice, infarctul miocardic poate fi considerat "silentios".
In unele cazuri infarctul miocardic silentios poate fi identificat mai tarziu si poate fi catalogat drept "infarct nediagnosticat la primul control" - eveniment clinic comun.
Conform datelor oferite de ECG, mai mult de 20-40% din totalul infarcturilor miocardice sunt nediagnosticate la un prim control.
Factori de risc principali:
- Varsta.
Barbatii peste 45 de ani si femeile peste 55 de ani sunt mai predispusi infarctului miocardic, comparativ cu grupele de varsta mai tinere.
- Fumatul.
Fumatul si expunerea de lunga durata la fum (fumatul pasiv).
Fumatul contribuie la deteriorarea peretilor interiori ai arterelor, incluzand arterele inimii. Totodata, fumatul creste riscul formarii cheagurilor de sange.
- Diabetul (cu sau fara rezistenta la insulina).
- Hipertensiunea arteriala
In timp, tensiunea arteriala crescuta poate deteriora arterele inimii, accelerand dezvoltarea aterosclerozei. Riscul de hipertensiune creste pe masura inaintarii in varsta, insa principalul factor de risc este dieta bogata in sare si supraponderabilitatea.
- Nivelul ridicat de colesterol sau trigliceride
Colesterolul este parte importanta a depozitelor care contribuie la deteriorarea arterelor din organism, incluzandu-le pe cele care alimenteaza inima. Un nivel ridicat de colesterol "rau" (LDL) creste considerabil riscul atacului de inima.
Trigliceridele reprezinta forma in care organismul stocheaza grasimea; un nivel ridicat poate crea probleme de sanatate.
- Istoric familial de boli cardiace
Daca rudele (frati, suroti, parinti, bunici) au suferit un atac cardiac, pacientul prezinta risc crescut. Familia poate prezenta o conditie genetica care sa duca la cresterea nivelului colesterolului din sange.
- Lipsa activitatii fizice
Sedentarismul poate duce la cresterea nivelului de colesterol sau obezitate. Persoanele care efectueaza cu regularitate exercitii aerobice prezinta o imbunatatire a functiilor cardiovasculare si un risc scazut de infarct. Exercitiile sunt, de asemenea, benefice si in scaderea tensiunii arteriale.
- Obezitatea
Persoanele obeze inregistreaza o proportie crescuta de grasime in organism (un BMI egal sau mai mare de 30). Obezitatea creste riscul de infarct miocardic, fiind asociata cu un nivel ridicat de colesterol, hipertensiune si diabet.
- Stresul
Raspunsul organismului in situatii de stres creste riscul de infarct;
- Consumul de substante interzise
Utilizarea de substante interzise, cum ar fi cocaina sau amfetaminele poate declansa un spasm al muschiului cardiac si cauza un infarct miocardic.
Initial, virusul HIV, cel care contribuie la declansarea Sindromului Imunodeficientei Dobandite (SIDA), nu prezinta niciun simptom, astfel incat persoanele care contacteaza virusul pot prezenta doar simptome de raceala si gripa timp de 2-4 saptamani de la expunere.
In orice caz, imediat dupa ce o persoana devine infectata cu HIV poate transmite cu usurinta virusul, in special prin contact sexual neprotejat sau utilizarea in comun a acelor de seringa.
Cum se transmite virusul?
Infectia cu HIV se transmite, cel mai frecvent, prin contact sexual neprotejat. Cu toate acestea, virusul se poate transmite si prin contactul sangelui - prin utilizarea acelor de seringa cu o persoana infectata sau transfuzii de sange.
Studiile demonstreaza ca virusul HIV nu se transmite prin contact obisnuit, cum ar fi atingerea, utilizarea aceluiasi prosop, telefon, inotul in piscinele publice sau vasul de toaleta.
Totodata, nu au fost descoperite evidente care sa ateste transmiterea virusului prin sarut, transpiratie, lacrimi, urina sau fecale.
Este important de mentionat si faptul ca virusul nu este transmis prin actul sexual in sine, ci prin anumite fluide din organism: sange, sperma, secretii vaginale sau lapte matern.
Comportamentele cu risc crescut in transmiterea virusului includ folosirea comuna a acelor de seringa, tatuajele, piercingurile, sexul vaginal sau oral cu o persoana infectata.
Virusul poate fi, de asemenea, transmis pe cale materna, prin sarcina, nastere sau alaptare.
Conform evidentelor, se presupune ca persoanele infectate cu o boala cu transmitere sexuala sunt mai susceptibile in contactarea virusului HIV prin contact sexual cu un partener infectat.
Deoarece membrana mucoasa prezinta pori, iar virusurile si alti factori patogeni sunt cababili sa o patrunda, anumite arii ale corpului sunt bogate in celule imune (buzele, gura, vaginul, vulva, penisul si rectul). In prezenta unei boli cu transmitere sexuala, organele sexuale pot deveni sensibile in fata infectiei cu HIV.
Determinarea virusului
Singura modalitate de determinare a infectiei cu virusul HIV este testarea. In cazul persoanelor infestate cu HIV, simptomele pot aparea abia dupa cativa ani de la expunerea la virus (in unele cazuri si dupa 10 ani).
In orice caz, in perioada asimptomatica, virusul se multiplica activ si distruge celulele sistemului imunitar, slabind abilitatea organismului de a se interpune infectiilor.
Exista o serie de tratamente care pot reduce rata de afectare a sistemului imunitar.
Diagnosticarea precoce a virusului ofera multe optiuni pentru tratament si ingrijire preventiva.
Ca masura de protectie se recomanda persoanelor care utilizeaza droguri injectabile sau celor care intretin acte sexuale neprotejate cu parteneri diferiti sa se testeze cu regularitate!
Diabetul este o afectiune serioasa care, in multe cazuri, ramane nediagnosticata perioade lungi de timp, din cauza simptomelor specifice care nu ridica semnale de alarma, in special in cazul persoanelor cu un stil de viata agitat: sete excesiva, urinare frecventa, iritabilitate.
Termenul "diabet mellitus" se refera la un grup de afectiuni care afecteaza modul in care organismul utilizeaza glucoza din sange. Glucoza este vitala pentru sanatatea organismului, constituind principala sursa de energie celulara.
Prezenta oricarui tip de diabet presupune un nivel prea ridicat de glucoza in sange, din motive ce pot diferi.
Diabetul cronic include diabetul de tip 1 si diabetul de tip 2. O forma potential reversibila de diabet include prediabetul - un nivel al glucozei mai mare decat cel normal, dar sub limita la care se diagnosticheaza diabetul, si diabetul gestational - care apare in timpul sarcinii.
Principalii factori de risc:
1. Diabet de tip 1
Desi cauza exacta a diabetului de tip 1 nu este cunoscuta, istoricul familial de boala poate avea un rol important. Riscul de dezvoltare a bolii creste in cazul persoanelor care au un parinte diagnosticat cu diabet de tip 1.
2. Diabet de tip 2.
Cercetatorii nu au putut identifica inca de ce unele persoane dezvolta prediabet si diabet de tip 2, in vreme ce altii raman imuni in fata bolii.
Exista insa o serie de factori dovediti in cresterea riscului pentru boala:
- Greutatea
Cu cat organismul prezinta mai mult tesut adipos, cu atat celulele devin mai rezistente la insulina.
- Sedentarismul
Activitatea fizica contribuie la mentinerea unei greutati optime, creste gradul de utilizare al glucozei si energiei si sensibilitatea celulara la insulina.
- Istoricul familial de boala
Riscul de diabet creste in cazul in care unul dintre parinti sau frati prezinta diabet de tip 2.
- Rasa
Desi fara un motiv clar definit de specialisti, se pare ca unele rase - incluzand afro-americanii, hispanicii, indienii americani - prezinta un risc crescut de diabet de tip 2.
- Varsta
Riscul boalii creste odata cu inaintarea in varsta, cu preponderenta dupa 45 de ani, in special din cauza tendintei de ingrasare, pierderea masei musculare si lipsei de activitate.
Cu toate acestea, incidenta diabetului tip 2 in randul copiilor, adolescentilor si adultilor tineri a crescut in ultimii ani.
- Diabetul gestational
Dezvoltarea diabetului gestational pe perioada de sarcina creste riscul de prediabet si diabet tip 2; nasterea unui copil cu o greutate de cel putin 4 kg reprezinta, de asemenea, un factor de risc.
- Sindromul ovarului polichistic
In cazul femeilor, sindromul ovarului polichistic - afectiune caracterizata prin menstruatie neregulata, pilozitate excesiva si obezitate - creste riscul de diabet de tip 2.
Alte conditii asociate cu diabetul:
- Hipertensiunea arteriala;
- Hipercolesterolemia;
- Nivelul crescut de trigliceride.
Cand aceste conditii medicale se manifesta in prezenta obezitatii, ele sunt asociate cu rezistenta la insulina.