Capacitatea intestinului subtire de a absorbi nutrientii intr-un mod adecvat, poate fi afectat de o multime de cauze.
Printre exemple pot fi incluse atat erori in perturbarea functiei sistemului digestiv (dificultatea acestuia de a produce enzimele necesare pentru descompunerea anumitor alimente, de exemplu), defecte structurale sau tumori la nivelul intestinului, procese inflamatorii, infectii intestinale sau alte boli, leziuni sau indepartarea chirurgicala a unor portiuni din intestinul subtire, dar si defecte congenitale.
Tulburarile specifice malabsorbtiei includ:
- Intoleranta la lactoza - Este cauzata de lipsa unei enzime specifice, necesara pentru descompunerea zaharului din componenta laptelui. Simptomele sunt: flatulenta, diaree, crampe.
- Boala celiaca (enteropatia glutenica) - Este o afectiune ereditara care prespune intoleranta la gluten, o proteina din componenta fainei de grau si secara. Simptomele includ incetinirea ritmului de crestere la copii, dureri de stomac, scaun anormal, urat mirositor, dificultati de absorbtie a nutrientilor si grasimii din alimente.
Boala poate fi diagnosticata, de cele mai multe ori, pe baza simptomelor, dar va fi confirmata prin examinarea unei probe de mici dimensiuni din tesutul intestinal. Pe masura ce afectiunea progreseaza, nutrientii sunt tot mai greu absorbiti, intrucat peretii intestinali devin cat mai netezi. Tratamentul consta in adoptarea unei diete fara gluten.
- Sprue tropical - Este o boala destul de rara, ale carei simptome includ anemia, pierderea in greutate, diaree, deficit de nutrienti, diverse afectiuni la nivelul mucoasei bucale (stomatita, inflamatie). Tratamentul bolii implica de obicei si administrarea unui antibiotic.
- Boala Whipple - Este relativ rara si este dezvoltata mai ales de catre barbatii de varsta mijlocie. Simptomele includ sindrom grav de malabsorbtie, deficiente nutritionale, febra cronica scazuta, diaree si dureri articulare.
- Alte cauze - In plus, fata de anomaliile sau deficientele specifice intestinale, absorbtia in intestinul subtire poate fi dificila din cauza unui numar mare de alte situatii si tulburari medicale: sclerodermia, limfomul intestinal, boli hepatice, boli pancreatice si suprapopulatia bacteriana, leziunile intestinale in urma radioterapiei sau a consumului de substante medicamentoase dar si altele.
Persoanele cu malabsorbtie pot manifesta frecvent: scaune moi, apoase, cantitative, urat mirositoare, paloare, dureri abdominale, flatulenta, balonare, scadere in greutate, oboseala, afte, crampe musculare, intarzieri in crestere si statura mica, dureri osoase si articulare, convulsii, eruptii cutanate dureroase, dificultati ale ochilor de adaptare la intuneric si chiar si infertilitate. In plus, fata de simptomele fizice, pot exista dezechilibre emotionale, inclusiv sentimente de anxietate si depresie.
Medicul specialist suspecteaza sindromul de malabsorbtie cand o persoane are diaree cronica, deficiente nutritionale si pierdere consistenta in greutata, in ciuda unei diete sanatoase. Sindromul de malabsorbtie este mai putin evident si de multe ori mai greu de recunoscut la persoanele mai in varsta decat la cei tineri.
Analizele de laborator contribuie la confirmarea diagnosticului.
Testele care masoara nivelul de grasime din probele de scaun, colectate 2-3 zile (steatoree chimica cantitativa si analiza prin care se masoara concentratia grasimilor fecale) sunt cele mai fiabile pentru diagnosticul de sindrom de malabsorbtie a grasimii, prezent in aproape toate cazurile de malabsorbtie.
In cazul in care scaunul dintr-o zi, contine peste 7 grame de grasime, acesta este un semn distinctiv al malabsorbtiei.
Exista si o diversitate de teste care pot masura grasimea din scaun si care nu necesita colectarea mostrelor din scaun pe perioada a 3 zile. Alte teste de laborator pot detecta sindromul de malabsorbtie prin analiza altor substante specifice, cum ar fi lactoza sau vitamina B12.
Probele din scaun sunt examinate atat cu ochiul liber cat si sub microscop.
Prezenta fragmentelor de produse alimentare nedigerate semnifica faptul ca acestea trec prea repede prin intestine, iar absorbtia nutrientilor nu se realizeaza complet.
La o persoana cu icter, scaunul care contine grasimi poate indica disfunctii ale veziculei biliare. In anumite cazuri, in urma analizelor pot fi depistati paraziti sau oua ale acestora, fapt ce sugereaza ca sindromul de malabsorbtie este cauzat de o infectie parazitara.
Pentru detectarea anomaliilor mucoasei intestinului subtire, poate fi necesara biopsia. Testul necesar pentru analiza este prelevat prin intermediul unui endoscop (un tub flexibil, prevazut cu o sursa de lumina si un clestisor mic intr-unul din capete), care este introdus prin cavitatea bucala si ajunge apoi in intestinul subtire.
Evaluarea functiei pancreatice se va efectua in cazul in care medicul gastroenterolog suspicioneaza drept cauza a malabsorbtiei, productia insuficienta de enzime digestive a pancreasului.
Cu toate acestea, unele dintre aceste investigatii sunt complexe, presupun mult timp si sunt invazive. Intr-unul din aceste teste, persoana va inghiti o substanta care contine enzime pancreatice pentru realizarea digestiei. Productia digestiva va fi masurata in urina.
Tratamentul malabsorbtiei variaza in functie de diagnostic, dar de cele mai multe ori poate include restrictii alimentare si medicamente (antidiareice, antibiotice sau inlocuitori ai enzimelor sau medicamente de substitutie enzimatica). In anumite cazuri poate fi indicata si chirurgia.
Tratamentul de malabsorbtie consta in tratamentul bolii care o cauzeaza. Hidratarea, monitorizarea nutrientilor si acoperirea carentelor sunt esentiale in cazul oricarui bolnav.
Spitalizarea poate fi necesara atunci cand deshidratarea este severa si apar dezechilibre electrolitice. Consultarea unui dietetician pentru recomandari privind un regim alimentar adecvat poate fi de ajutor.
In cazul in care pacientul nu are interdictii sau dificultati in a manca, dieta ar trebui sa fie bogata in carbohidrati, proteine, grasimi, minerale si vitamine.
Pacientul ar trebui sa fie incurajat sa consume mese mici si dese pe tot parcursul unei zile si sa evite lichidele si alimentele care ar putea favoriza diareea. Ar trebui sa se monitorizeze in mod constant, numarul de scaune, culoarea si consistenta acestora.
La persoanele care sufera de sindromul de malabsorbtie vor fi urmarite urmatoarele simptome: deshidratarea, gura si limba uscata, sete crescuta, constipatie, urina concentrata, senzatie de slabiciune, ameteli, puls si tensiune crescuta, greata, varsaturi, epuizare, crapaturi la colturile gurii, par uscat, amorteala, dificultati in respiratie etc.
Alte masuri si terapii medicale vor fi adoptate in functie de cauza. Tratamentul pentru sprue tropical presupune administrarea de suplimente de acid folic si antibiotice pe termen lung.
In functie de severitatea bolii, durata acestuia poate depasi uneori chiar jumatate de an. Si boala Whipple, poate necesita tratament pe termen lung cu antibiotice, cum ar fi tetraciclina.
Pentru tratarea sindromului de malabsorbtie, poate fi utila combinatia dintre vitamina B12 sub forma injectabila si suplimente de fier, administrate pe cale orala.
Medicul, ar putea prescrie si enzime pentru a inlocui deficitul de enzime intestinale si antispastice pentru a reduce crampele abdominale si diareea asociata.
Persoanele cu fibroza chistica si pancreatita cronica ar putea necesita fermenti pancreatici. In cazul celor care sufera de intoleranta la lactoza sau de enteropatie glutenica vor trebui excluse din dieta alimentele care nu pot fi digerate in mod corespunzator.