Cancerul de san este afectiunea in care celulele maligne (celulele canceroase) se dezvolta la nivelul glandei mamare. Cancerul de san apare cu o frecventa de 1 la 3.000 de sarcini.
Cancerul de san este uneori descoperit la femeile insarcinate sau care tocmai au nascut. La acestea, cancerul de san apare cel mai frecvent intre 32 si 38 de ani.
Poate fi dificil de descoperit cancerul de san in stadiu incipient la femeile insarcinate sau care alapteaza, deoarece sanii acestora sunt adeseori sensibili si destinsi de volum.
Din aceasta cauza, e posibil ca micii noduli (formatiuni de consistente mai crescuta fata de structura normala a sanului) sa fie dificil de detectat, ceea ce poate duce la intarzieri in diagnosticul cancerului de san. Din cauza acestor intarzieri, la aceste femei, cancerele sunt adesea descoperite intr-un stadiu avansat.
Examinarea sanului trebuie sa fie o parte a ingrijirilor prenatale si postnatale. Pentru a descoperi precoce un eventual cancer de san, femeile insarcinate si cele care alapteaza trebuie sa-si auto-examineze sanii. Ele ar trebui, de asemenea, sa fie examinate clinic de rutina la fiecare control prenatal sau postnatal. Examinarea glandei mamare prin inspectie si palpare este folosita pentru a diagnostica de timpuriu orice modificare care poate reprezenta un stadiu incipient al cancerului de san.
Daca e descoperita o astfel de modificare, unul sau toate din urmatoarele teste pot fi folosite in continuare:
- ultrasonografia (ecografia mamara): o procedura in care undele de frecventa inalta (ultrasunete) strabat tesuturile interne sau organele si creaza ecouri; aceste ecouri dau o imagine a tesuturilor corpului numita sonograma
- mamografia (o radiografie a sanului): razele x strabat tesuturile si formeaza o imagine numita radiografie; mamografia poate fi executata cu riscuri mici pentru fetus (produsul de conceptie; la femeia insarcinata pot aparea rezultate fals negative (mamografie negativa chiar in prezenta cancerului)
- biopsia: prelevarea unui fragment de tesut malign de catre un medicul morfopatolog (medic specialist care poate diferentia celula sau tesutul normal, sanatos de o celula sau un tesut modificat, nesanatos) pentru a fi observat la microscop si pentru a cauta semnele de cancer.
Dupa ce s-a stabilit diagnosticul de cancer mamar, testele ulterioare sunt efectuate pentru a evalua gradul de extindere al celulelor canceroase la nivelul glandei mamare sau in alte parti ale corpului. Procedeul folosit pentru depistarea extinderii cancerului la nivelul sanului sau in alte zone din corp se numeste stadializare. Informatiile aduse ajuta la determinarea stadiului cancerului si la stabilirea schemei de tratament.
Metodele folosite pentru a stadializa cancerul pot fi modificate pentru a le face mai sigure pentru produsul de conceptie. Metodele standard care dau imaginile scanate pot fi modificate, astfel incat fetusul sa fie expus unei cantitati mai mici de radiatii. Testele care masoara concentratia de hormoni din sange se pot folosi, de asemenea, in procesul de stadializare.
Cativa factori influenteaza prognosticul (sansa de insanatosire) si optiunile de tratament:
- stadiul cancerului (daca modificarile celulelor sunt limitate la nivelul sanului sau daca s-au extins si in alte locuri in organism)
- marimea tumorii
- tipul de cancer mamar (in functie de modificarile care se vad la microscop exista mai multe tipuri de cancer)
- varsta produsului de conceptie (fetus)
- existenta sau nu a simptomelor
- starea generala de sanatate a pacientei.
Rata de supravietuire la femeile insarcinate care au cancer mamar poate fi mai mica decat la femeile care nu sunt insarcinate, pentru ca diagnosticul este cel mai adesea intarziat si cancerul e descoperit de obicei intr-un stadiu mai avansat. Cancerul diagnosticat intr-un stadiu tardiv este mai dificil de tratat cu succes.
Diferite tipuri de tratament sunt disponibile pentru pacientele cu cancer mamar. Unele tratamente sunt standard (tratamentul folosit in mod curent), iar altele sunt inca testate in trialuri clinice. Inainte de a incepe tratamentul, pacientele ar putea lua in considerare posibilitatea de a participa la un trial clinic. Un tratament facut in cadrul unui trial clinic e un studiu de cercetare al carui scop este de a imbunatatii tratamentele actuale sau de a obtine informatii despre noi tratamente pentru pacientii cu cancer. Cand trialurile clinice arata ca un nou tratament este mai bun decat tratamentul standard, noul tratament ar putea deveni el insusi tratamentul standard. Trialuri clinice se desfasoara in diferite parti ale tarii. Alegerea celui mai potrivit tratament este o decizie care implica in mod ideal pacientul, familia si echipa medicala.
Pentru femeia insarcinata, optiunile de tratament depind de stadiul bolii si de varsta produsului de conceptie. Sunt folosite trei tipuri de tratament standard: chirurgical, radioterapia si chimioterapia. Alte tipuri de tratamente sunt inca testate in trialuri clinice. Intre acestea este inclusa si terapia hormonala.
Incheierea sarcinii nu pare sa imbunatateasca sansele mamei de supravietuire si nu e de obicei o optiune de tratament. In cazul in care cancerul trebuie tratat cu chimioterapie si radioterapie care pot dauna fetusului, terminarea sarcinii este, uneori, luata in considerare. Aceasta decizie depinde de stadiul cancerului, de varsta fetusului si de sansele mamei de supravietuire.
Tratament chirurgical
Majoritatea femeilor insarcinate care sufera de cancer mamar sunt operate pentru a extirpa sanul bolnav. Unii dintre nodulii limfatici din axila sunt si ei in mod uzual extirpati si examinati la microscop, pentru a vedea daca contin celule canceroase.
Tipurile de operatii utilizate pentru a inlatura sanul bolnav includ:
- mastectomia simpla: un procedeu chirurgical prin care se indeparteaza tot sanul afectat de cancer; unii dintre nodulii limfatici din axila pot fi de asemenea extirpati pentru biopsie; acest procedeu este, de asemenea, numit mastectomie totala.
- mastectomia radicala modificata: un procedeu chirurgical prin care se indeparteaza intregul san afectat de cancer, majoritatea nodulilor limfatici din axila, aponevroza muschilor pectorali (structura anatomica formata din fibre conjunctive care formeaza o membrana alba, rezistenta, avand rolul de a delimita muschii sau unele regiuni) si, uneori, parti din peretele muscular.
Interventiile chirurgicale conservatoare sunt procedee de a inlatura tumora, dar nu si sanul insusi, si pot consta in urmatoarele:
- extirparea tumorii: un procedeu chirurgical de inlaturare a tumorii si a unei mici cantitati de tesut normal din jurul ei; majoritatea chirurgilor extirpa, de asemenea, o parte dintre nodulii limfatici din axila.
- mastectomia partiala: un procedeu chirurgical de inlaturare a partii din san care e afectata de cancer si a unei parti de tesut normal din jurul ei; unii dintre nodulii limfatici din axila pot fi, de asemenea, extirpati pentru a fi biopsiati; acest procedeu este, de asemenea, cunoscut ca mastectomie sectoriala.
Chiar daca medicii inlatura toata portiunea afectata de cancer care poate fi vazuta in momentul operatiei, pacientii pot face radioterapie, chimioterapie sau terapie hormonala dupa operatie, in incercarea de a inlatura celulele canceroase restante. Tratamentul urmat dupa operatie in incercarea de a creste sansele de vindecare se numeste terapie adjuvanta.
Radioterapia
Radioterapia este un tratament care foloseste razele X sau alte tipuri de radiatii pentru a distruge celulele canceroase. Exista doua tipuri de radioterapie.
Radioterapia externa foloseste un aparat situat in afara corpului, care trimite razele pe care le emite spre zona afectata de cancer. Radioterapia interna foloseste substante radioactive etansate (fixate) in ace, miezuri, sarme, catetere fixate in sau langa zona afectata de cancer. Alegerea tipul de radioterapie depinde de stadiul si tipul de cancer care este tratat.
Radioterapia nu trebuie sa fie recomandata femeilor insarcinate cu cancer mamar in stadiul incipient (stadiul I sau II), deoarece poate face rau fetusului. Pentru femeile cu cancer mamar in stadiul avansat (stadiul III sau IV), radioterapia nu trebuie recomandata in timpul primelor 3 luni de sarcina.
Chimioterapia
Chimioterapia este un tratament anticanceros care foloseste medicamente, pentru a opri cresterea celulelor canceroase, fie distrugand celulele, fie oprind diviziunea lor. Cand medicamentul chimioterapic este administrat pe cale orala (pe gura) sau injectat in muschi sau o vena, el intra in sistemul circulator si poate ajunge la celulele canceroase oriunde in corp (chimioterapia sistemica). Cand chimioterapicul este plasat direct in coloana vertebrala, intr-un organ sau o cavitate a corpului, ca de exemplu cavitatea abdominala, medicamentul actioneaza in principal asupra celulelor canceroase din acea zona (chimioterapie regionala). Tipul de chimioterapie recomandat depinde de stadiul si tipul de cancer tratat.
Chimioterapia nu trebuie recomandata in timpul primelor 3 luni de sarcina. Recomandata dupa aceasta perioada, chimioterapia nu dauneaza in mod normal fetusului, dar poate cauza declansarea travaliului si greutatea mica la nastere.
Terapia hormonala
Terapia hormonala este un tratament anticanceros care inlatura hormonii sau le blocheaza actiunea si opreste cresterea celulara. Hormonii sunt substante produse de catre glandele endocrine in organism si care circula in sistemul circulator. Prezenta unor hormoni poate cauza cresterea anumitor tipuri de cancere. Daca testele arata ca celulele canceroase au anumite locusuri (numite receptori) de care hormonii se pot atasa, medicamentele (chimioterapia), interventia chirurgicala sau radioterapia sunt folosite pentru a reduce productia de hormoni sau pentru a le bloca actiunea.
Eficacitatea terapiei hormonale in tratamentul cancerului mamar la femeile insarcinate, singura sau in combinatie cu chimioterapia, nu este inca cunoscuta.
Tratament in functie de stadiu
Stadiul incipient al cancerului mamar (stadiul I si stadiul II)
Tratamentul stadiului incipient al cancerului mamar (stadiul I si II) poate fi chirurgical, urmat de terapia adjuvanta, ca de exemplu:
- mastectomia radicala modificata
- operatia conservatoare: extirparea tumorii, mastectomia partiala sau mastectomia sectoriala
- operatia care pastreaza sanul pe durata sarcinii, urmata de radioterapie dupa ce copilul a fost nascut
- operatia in timpul sarcinii, urmata de chimioterapie dupa primele 3 luni de sarcina
- trialuri clinice de operatii urmate de terapie hormonala cu sau fara chimioterapie.
Stadiul avansat al cancerului mamar (stadiul III si IV)
Tratamentul stadiului avansat al cancerului mamar (stadiul III si IV) poate include urmatoarele:
- radioterapia
- chimioterapia
Radioterapia si chimioterapia nu ar trebui recomandate in timpul primelor 3 luni de sarcina.
Lactatia (productia de lapte de catre glanda mamara) si alimentatia la san, trebuie intrerupte daca interventia chirurgicala si chimioterapia sunt planificate. Daca operatia e planificata, alimentatia la san trebuie intrerupta pentru a reduce fluxul sangvin in glanda mamara si a-i reduce astfel dimensiunile. Alimentatia la san trebuie, de asemenea, intrerupta daca chimioterapia e planificata. Multe medicamente anticanceroase, in special ciclofosfamida si metotrexatul, pot aparea la un nivel ridicat in laptele matern si pot dauna alaptarii sugarului. Femeile care fac chimioterapie nu trebuie sa alapteze. Oprirea lactatiei nu imbunatateste rata de supravietuire a mamei.
Cancerul la san nu pare sa afecteze fatul. Celulele cancerigene ale sanului se pare ca nu trec de la mama la fetus.
Sarcina nu pare sa afecteze supravietuirea femeilor care au avut cancer mamar in trecut. Unii medici recomanda ca o femeie sa astepte 2 ani dupa tratamentul pentru cancer mamar pentru a avea un copil, astfel incat orice recidiva a cancerului sa fie detectata. Aceasta ar putea afecta decizia femeii de a ramane insarcinata. Fetusul nu pare sa fie afectat daca mama a avut inainte cancer mamar. Efectele unor anumite tratamente pentru cancer asupra unor sarcini ulterioare nu sunt cunoscute. Efectele tratamentului cu doze mari de chimioterapice si transplant medular, cu sau fara radioterapie, asupra unor sarcini ulterioare nu sunt cunoscute.