Screeningul reprezinta metoda prin care o persoana este investigata, pentru a depista prezenta cancerului de san inainte ca aceasta persoana sa aiba simptome de cancer.
Screeningul ajuta la depistarea precoce a cancerului inainte ca acesta sa fie intr-un stadiu avansat. In momentul in care este descoperit precoce tesutul tumoral, tratamentul este mult mai eficient si mai usor de aplicat. Din momentul aparitiei simptomelor de cancer, sunt sanse mari ca celulele canceroase sa se fi raspandit in intreg organismul.
In prezent, studiile in desfasurare isi propun sa depisteze care sunt persoanele predispuse catre anumite tipuri de cancer. De asemenea, in aceste studii sunt investigati atat factorii de mediu cat si stilul de viata care pot declansa cancerul de san.
Aceste informatii ajuta medicul sa stabileasca categoria persoanelor care trebuie sa participe la screening precum si tipul de screening care trebuie folosit si frecventa cu care acest screening trebuie efectuat.
In cazul in care medicul recomanda efectuarea unui test screening pentru cancerul de san, este foarte important ca persoana supusa screeningului, sa inteleaga faptul ca medicul recomanda acest screening fara a considera ca persoana respectiva are cancer. Testele de screening se efectueaza la persoanele care nu au simptome de cancer. Daca rezultatul la testele de screening nu este in limite normale, sunt necesare teste suplimentare, pentru a determina daca persoana are sau nu cancer. Aceste teste suplimentare se numesc teste diagnostice.
Cancerul de san este o afectiune in care celulele maligne (canceroase) se dezvolta la nivelul tesutului sanului.
Glanda mamara (sanul) este alcatuita din lobi si ducte. Fiecare glanda mamara este alcatuita din 15-20 de segmente numite lobi, care la randul lor sunt formati din segmente mai mici, numite lobuli. Lobulii sunt alcatuiti din aglomerari de celule (bulbi) care produc laptele. Lobii, lobulii si bulbii comunica intre ei prin tuburi subtiri numite ducte. In structura sanului sunt prezenti atat noduli limfatici cat si vase limfatice.
In structura fiecarei glande mamare se gasesc atat vase de sange cat si si vase limfatice. Prin intermediul vaselor limfatice este transportat un lichid incolor numit limfa. Vasele limfatice transporta limfa catre statiile limfatice numite ganglioni limfatici. Ganglionii limfatici sunt niste structuri mici, asemanatoare boabelor de fasole, care sunt raspanditi in intreg organismul. Rolul acestora este de a filtra anumite substante din limfa si de ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor si anumitor afectiuni. Grupurile de ganglioni limfatici se gasesc langa san, in axila (sub brat), deasupra claviculei si in cutia toracica (piept).
Cancerul de san este pe locul doi in ceea ce priveste mortalitatea prin cancer la femei. In foarte multe tari, frecventa cancerului de san este foarte mare, comparativ cu alte tipuri de cancer, cu exceptia cancerului de piele. In privinta numarului de decese prin cancer de san, acesta este pe locul doi dupa cancerul pulmonar. De asemenea, cancerul de san este intalnit si la barbati, insa numarul de cazuri este mult mai mic, comparativ cu numarul cazurilor de cancer de san intalnit la femei.
Varsta si prezenta cancerului de san in familie (la rude) influenteaza riscul de aparitie a cancerului de san.
Factorii de risc sunt toti acei factori care cresc riscul unei persoane de a dezvolta cancer. Dintre factorii de risc pentru cancerul de san fac parte:
- varsta inaintata
- menarha precoce (prima menstruatie)
- femeile care nu au copii sau cele care au primul copil la o varsta inaintata
- prezenta cancerului de san sau a tumorilor benigne (necanceroase) in familie
- prezenta cancerului de san la mama sau la sora
- radioterapia realizata la nivelul toracelui/sanului
- descoperirea in urma efectuarii mamografiei a unui tesut mai dens la nivelul sanului
- utilizarea preparatelor hormonale (ca de exemplu estrogenii si progesteronul)
- consumul bauturilor alcoolice
- rasa caucaziana.
Pentru depistarea cancerului de san se folosesc diferite teste. Unele teste screening sunt utilizate pentru ca s-a demonstrat ca aceste teste sunt utile atat in descoperirea cancerului de san in stadiile precoce, cat si in scaderea mortalitatii prin acest tip de cancer. Alte teste sunt utilizate deoarece s-au dovedit a fi utile in depistarea cancerului de san la anumite persoane, cu toate ca, prin studiile clinice nu s-a putut demonstra o scadere a mortalitatii prin cancer in urma utilizari acestor teste screening.
In prezent se afla in studiu testele de screening, pentru a depista care dintre ele au cele mai mici riscuri si cele mai mari beneficii. Studiile clinice care cerceteaza testele screening pentru cancerul de san, au ca scop demonstrarea faptului ca depistarea precoce a cancerului de san (depistarea cancerului inainte de aparitia simptomelor) scade mortalitatea datorita acestei afectiuni. In anumite tipuri de cancer, depistarea si tratarea acestei afectiuni in stadiile precoce, poate determina imbunatatirea sanselor de vindecare. Studiile clinice care investigheaza diferitele metode de screening pentru cancerul de san, sunt in desfasurare in multe tari.
Cel mai frecvent se folosesc trei teste screening pentru depistarea cancerului de san:
- autoexaminarea sanilor: prin aceasta metoda femeia isi examineaza toate portiunile sanilor, pentru a depista prezenta oricarei umflaturi sau a altei formatiuni neobisnuite;
- examinarea fizica a sanilor: prin aceasta metoda medicul sau alt personal specializat, examineaza fizic sanii; medicul va examina cu atentie sanii si regiunile axilare, pentru a depista prezenta oricarei umflaturi sau a altei formatiuni neobisnuite;
- mamografia: mamografia reprezinta examinarea radiologica a sanului; prin aceasta metoda pot fi depistate formatiunile tumorale care sunt prea mici pentru a fi depistate la examinarea fizica; eficienta acestei metode in a depista cancerul de san depinde de dimensiunea tumorii, de densitatea tesutului glandei mamare si de indemanarea medicului radiolog.
In cazul in care in urma efectuarii acestor teste se depisteaza o umflatura sau o alta formatiune neobisnuita, se recomanda efectuarea unei ecografii mamare pentru detalii mai precise. Cu toate acestea, ecografia nu este folosita in mod curent in screeningul cancerului de san. Ecografia este o metoda prin care unde sonore de frecventa inalta (ultrasunete) strabat tesuturile interne sau organele si creaza ecouri. Aceste ecouri dau o imagine a tesuturilor corpului numita sonograma. Alte teste de screening pentru cancerul de san sunt in prezent investigate in studii clinice.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN)
RMN-ul este o procedura care utilizeaza un magnet, unde radio si un computer, pentru a realiza o serie de imagini detaliate ale suprafetelor organelor interne. De asemenea aceasta procedura mai este numita si imagistica prin rezonanta magnetica nucleara (IRMN). Studiile clinice care investigheaza utilitatea efectuarii RMN-ului la femeile care au un risc genetic de a dezvolta cancer de san, a aratat ca RMN-ul este o metoda mult mai sensibila in depistarea tumorilor sanului decat mamografia.
RMN-ul este folosit pentru elucidarea si luarea unor masuri terapeutice, pentru formatiunea gasita in urma autoexaminarii sanului sau a examenului fizic realizat de medic. De asemenea, RMN-ul poate diferentia tumora maligna de un tesut cicatricial la nivelul sanului. Pentru efectuarea acestei metode nu se folosesc radiatiile X.
Testele efectuate pentru screeningul cancerului de san au anumite riscuri. Concluziile rezultate in urma efectuarii testelor de screening sunt dificil de interpretat. Unele teste screening nu sunt folositoare si au multe riscuri. Inainte de a efectua un test screening se recomanda consultul medical in privinta testului ce urmeaza a fi efectuat de persoana respectiva. Este foarte important sa fie cunoscute riscurile testelor de screening si mai ales daca s-a dovedit ca efectuarea acestora reduce riscul mortalitatii prin cancer de san.
Dintre riscurile testelor de screening pentru cancerul de san amintim urmatoarele:
Depistarea cancerului poate sa nu determine o imbunatatire a sanatatii sau prelungirea duratei de viata. Testul screening poate sa nu fie folositor atunci cand cancerul de san se dezvolta foarte rapid sau daca acesta s-a raspandit deja in alte parti ale organismului (metastazare). De asemenea, unele tipuri de cancer nu determina niciodata aparitia simptomelor in evolutie si nu pun in pericol viata persoanei, dar aceste tipuri de cancer pot fi depistate in urma unei mamografii si tratate. Nu exista dovezi care sa sustina faptul ca instituirea cat mai rapida a tratamentului pentru aceste tipuri de cancer, determina prelungirea duratei de viata comparativ cu acele cazuri care nu sunt tratate, iar tratamentul in cancer poate avea efecte secundare severe.
Rezultate fals negative
Rezultatele testelor de screening pentru cancerul de san pot fi negative desi tumora de san este prezenta. Daca o femeie primeste un rezultat fals negativ (rezultatul este negativ pentru cancer dar persoana respectiva are cancer) in urma efectuarii testului screening, acest rezultat va intarzia investigarea medicala si instituirea corespunzatoare a tratamentului chiar daca sunt prezente deja simptomele bolii.
Unul din 5 cazuri de cancer pot scapa diagnosticarii in urma efectuarii mamografiei. Cel mai frecvent, rezultatele fals negative se intalnesc adesea la femeile mai tinere decat la femeile invarsta, deoarece la femeile tinere tesutul glandei mamare este mult mai dens. Aparitia unui rezultat fals negativ la testele screening, depinde de dimensiunea tumorii, de ritmul de crestere al acesteia, de nivelul hormonilor prezenti in organismul femeii, ca de exemplu cel al estrogenilor si progesteronului, precum si de indemanarea medicului specialist radiolog.
Rezultate fals pozitive
Testele screening pentru depistarea cancerului pot avea rezultate fals pozitive, chiar si atunci cand de fapt persoana nu are cancer. Un rezultat fals pozitiv la testele screening (rezultatul este pozitiv pentru cancer dar persoana respectiva nu are cancer) poate determina ingrijorarea persoanei si de obicei este urmat de investigatii suplimentare (ca de exemplu biopsie) care, de asemenea, sunt insotite de riscuri.
De cele mai multe ori persoanele care primesc un rezultat pozitiv la testele screening nu au de fapt cancer. Cel mai frecvent rezultatele fals pozitive se intalnesc la femeile tinere, la femeile care au efectuat in trecut biopsie de san, la femeile care au in familie rude cu cancer de san si la femeile care iau preparate pe baza de hormoni, ca de exemplu estrogen si progesteron. Sansele de aparitie a rezultatelor fals pozitive depind in mare masura si de indemanarea medicului care efectueaza testele screening.
Expunerea sanului la radiatii prin mamografie
Expunerea la radiatii este un factor de risc pentru dezvoltarea cancerului de san. Riscul de a dezvolta cancer de san in urma screeningului prin mamografie, este cu atat mai mare cu cat dozele de radiatii sunt mai mari si femeia supusa mamografiei este mai tanara. In cazul femeilor cu varsta mai mare de 40 de ani, beneficiile screeningului anual prin mamografie pot fi mai mari decat riscurile datorate expunerii la radiatii.
Indiferent de varsta, daca o femeie are factori de risc pentru cancerul de san, aceasta ar trebui sa discute cu medicul specialist despre momentul inceperii screeningului prin mamografie si despre frecventa cu care trebuie efectuata aceasta.