Toamna aduce cu sine fluctuatii de temperatura si umiditate dar si schimbarea presiunii atmosferice. Conform cercetatorilor, presiunea atmosferica poate influenta activitatea mentala umana, cauzand schimbari semnificative la nivelul atentiei si memoriei pe termen scurt.
Factorii de mediu: schimbarea umiditatii si a temperaturii, cauzeaza mai mult de jumatate dintre durerile de cap si favorizeaza dezvoltarea virusurilor respiratori, migrenelor, afectiunilor reumatice, insomniei, etc.
Ploile, vantul puternic si variatiile de umiditate contribuie la slabirea sistemului imunitar, favorizand contactarea racelilor.
Cunoscute si sub denumirea de infectii virale ale tractului respirator superior, racelile pot fi cauzate de peste 200 de tipuri de virusuri si, de regula, nu au acelasi grad de severitate comparativ cu racelile specifice sezonului de iarna.
Din cauza numarului foarte mare si in permanenta dezvoltare de virusuri care pot cauza raceala, organismul uman nu reuseste sa determine rezistenta pentru toate aceste virusuri.
Simptomele racelilor
- congestie nazala sau secretii nazale;
- inflamare sau durere in gat - laringita;
- stranut, tusit;
- febra si durere de cap;
- senzatie de oboseala si durere la nivelul organismului.
Aceste simptome dureaza, in medie, de la 3 la 10 zile.
Metode de transmitere
Raceala se transmire, de regula, prin contact direct cu secretiile infectate (strangerea mainii cu o persoana bolnava) sau indirect, prin contactul cu o suprafata infectata. Spre exemplu, daca o persoana bolnava stranuta, isi atinge nasul si apoi are contact cu o alta persoana, cea din urma poate prelua virusul.
In plus, virusul unei raceli poate supravietui pe obiecte precum: pix, carte, telefon, tastatura, ceasca de cafea - timp de cateva ore si poate fi transmis prin contactul unei persoane sanatoase cu aceste obiecte.
Exista legatura directa intre expunerea la frig si raceala?
Desi racelile comune se manifesta de regula in sezoanele reci: toamna, iarna, vremea rece in sine nu cauzeaza raceala. In schimb, se considera ca in lunile cu vreme rece, persoanele obisnuiesc sa petreaca mai mult timp in spatii inchise, mult mai aproape unii de altii, facilitand astfel raspandirea virusurilor.
Tratamentul racelilor comune
Nu exista un tratament pentru raceli!
Tratamentul la domiciliu are rolul de a ameliora simptomele asociate racelilor si permitand bolii sa-si urmeze cursul.
Masurile adoptate pe perioada de boala includ odihna si consumarea unei cantitati cat mai mare de lichide.
O serie de medicamente: pastile si spray-uri pentru gat, medicamente si siropuri pentru tuse, pot fi de ajutor in ameliorarea simptomatologiei.
Decongestionantele precum pseudoefedrina sau antihistaminicile pot ameliora simptomele nazale.
Acetaminofenul si ibuprofenul pot fi de ajutor in combaterea febrei, faringitei si a durerilor resimtite la nivelul corpului.
Important: medicamentele destinate ameliorarii simptomelor de raceala nu sunt recomandate copiilor mai mici de 2 ani, deoarece pot manifesta reactii adverse ce pot pune in pericol viata acestora.
Antibioticele sunt recomandate in tratarea racelii comune?
NU. Antibioticele nu au nici un efect pozitiv asupra tratarii racelii, ci doar in situatii in care pacientul prezinta boli cauzate de bacterii - in vreme ce racelile sunt provocate de virusuri.
In plus, antibioticele nu doar ca nu sunt de ajutor, ci, pot cauza reactii alergice ce pot fi fatale; utilizarea de antibiotice in situatii in care acestea nu sunt necesare poate duce la modificarea unor bacterii comune ce pot dezvolta rezistenta la antibiotic.
Masuri de prevenire a racelilor
- spalarea frecventa a mainilor;
- evitarea contactului cu persoanele ce prezinta boala;
- intarirea sistemului imunitar;
- modificarea obiceiurilor zilnice: renuntarea la fumat si evitarea stresului.
La fel ca si primavara, toamna este un sezon propice alergiilor si astmului, in special astmului alergic.
Astmul alergic este cel mai comun tip de astm; aproximativ 90% dintre copiii astmatici prezinta alergii, comparativ cu situatia adultilor: doar 50%.
Inhalarea unor substante specifice, denumite alergeni (polen, praf, mucegai) conduce la manifestarea simptomelor de astm asociate cu reactiile alergice.
Aproape orice astmatic (alergic sau non-alergic) simte o inrautatire a starii de sanatate dupa depunerea de efort in aer rece sau dupa inhalarea de fum, praf sau mirosuri puternice.
Indiferent de tipul de astm - alergic sau non-alergic - simptomele sunt in general aceleasi, incluzand:
- stranut;
- tuse;
- dificultati respiratorii;
- respiratie scurta - dispnee;
- respiratie rapida - tahipnee;
- incordarea pieptului.
Alergeni comuni
- polenul;
- spori sau fragmente de mucegai;
- iritanti de la animalele de companie (de la nivelul parului, pielii) si saliva;
- praf;
- fecale de gandaci.
Reactiile alergice pot fi determinate prin contact fizic cu un alergen (cauzand urticarie, inrosirea pielii), prin patrunderea unui alergen la nivel ocular (mancarime, inrosirea ochilor) sau prin ingerare, care in rare cazuri poate determina soc anafilactic (incluzand atacul astmatic sever).
Acesti iritanti includ:
- fumul de tigara;
- fumul produs de un incendiu, lumanari, candele, tamaie, foc de artificii;
- aer poluat;
- aer rece, in special in conditiile practicarii de exercitii in aer rece;
- miros puternic de chimicale;
- parfum, sau produse parfumate;
- incaperi pline de praf.
Tratament
Determinarea factorilor iritanti si evitarea expunerii la aceastia este un prim pas in prevenirea astmului si aleriilor. Cu toate acestea, deoarece este imposibil de evitat toti alergenii, exista o serie de medicamente ce pot ajuta in ameliorarea simptomelor.
Un bun tratament al alergiilor nazale include antihistaminice, aerosoli salini, spray-uri decongestionante nazale (folosite doar cateva zile). In cazul in care aceste tratamente nu au efect, se recomanda consultul medical.
Pentru controlarea astmului, medicamentele necesita prescriptie de la medicul specialist. Tratamentul poate include steroizii inhalanti, bronhodilatatoare cu durata lunga de actiune, inhalatori pentru astm.
In cazul in care niciunul dintre tratamentele de mai sus nu se dovedesc a fi eficiente, se poate apela la xolair - medicament injectabil ce reduce nivelul de IgE.
Ulcerul gastroduodenal reprezinta o leziune la nivelul mucoasei stomacului sau duodenului, mucus ce protejeaza organele de efectele sucului digestiv. Aceasta afectiune este una comuna, care produce o durere caracteristica si schimba calitatea vietii.
Simptome
Cele mai comune simptome ale ulcerului gastroduodenal sunt variatia apetitului alimentar, durerea si voma.
- durere in regiunea superioara a abdomenului (epigastru) intre 30 si 60 de minute dupa servirea mesei;
- manifestarea durerii noaptea (cand stomacul este gol);
- dureri moderate de stomac care nu radiaza (se manifesta doar local);
- perioade de saptamani de durere si perioade fara nici un simptom;
- presiune dureroasa pe epigastru;
- pierderea apetitului alimentar si scaderea in greutate;
- greata si voma.
Durerea poate fi asociata cu pirozis sau aciditate in esofag si adesea insotita de reflux gastroesofagian.
Cauze
Ulcerul gastroduodenal poate avea cauze nenumarate, precum:
- fumatul si consumul de alcool;
- stresul;
- obiceiuri alimentare defectuase;
- boli cronice, factori genetici;
- infectia bacteriana cu Helicobacter pylori;
- administrarea medicamentelor antiinflamatorii.
Tratament
Tratamentul difera in functie de cauzele bolii. In primul rand, ulcerul necesita o schimbare a stilului de viata, care sa includa renuntarea la fumat, alcool, abuz de medicamente, stabilirea unui regim alimentar sanatos.
- Tratamentul cu antibiotic este indicat tuturor pacientilor ce prezinta infectie cu Helicobacter Pylori (bacterie prezenta la aproximativ 85% dintre pacientii cu ulcer gastric);
- Terapia anti-ulcer (Anti H2, Omeprazol) este recomandata pentru ameliorarea simptomelor si facilitarea vindecarii;
- "Ulcerul rebel" (rezistent la tratament medical) necesita combinarea inhibitorilor de secretie acida cu antiobioticele;
- Tratamentul chirurgical este rar abordat, in situatiile in care ulcerul nu se vindeca dupa administrarea corecta a medicatiei si schimbarea stilului de viata, si/sau apar complicatii ce pun in pericol viata pacientului.
In lunile de toamna, insuficienta cardiaca poate reprezenta o grava amenintare pentru persoanele ce sufera de afectiuni cardiovasculare.
In procesul de adaptare la noile conditii de mediu, organismul poate suprasolicita sistemul cardiovascular, cauzand consecinte serioase.
Simptome
Insuficienta cardiaca poate fi cronica sau acuta.
Insuficienta cardiaca cronica:
- respiratie scurta (dispnee);
- oboseala si extenuare;
- edem la nivelul picioarelor, gleznelor, talpilor;
- batai rapide sau neregulate ale inimii;
- reducerea abilitatii de a efectua exercitii;
- tuse persistenta sau respiratie suieratoare;
- cresterea in volum a abdomenului (ascita);
- cresterea brusca in greutate cauzata de retentia de lichide;
- lipsa apetitului alimentar si greata;
- dificultati de concentrare.
Insuficienta cardiaca acuta:
- simptome similare cu cele ale insuficientei cronice, dar mult mai severe si cu debut brusc si agravare rapida;
- respiratie rapida si neregulata (palpitatii);
- dispnee brusca si severa si atac de tuse cu expectoratie spumoasa deschisa la culoare;
- durere in piept - in cazul in care insuficienta este provocata de un atac de inima.
Principalii factori de risc:
- Hipertensiune arteriala;
- Boala coronariana;
- Atacul de inima;
- Aritmie;
- Diabet si unele medicamente indicate in tratarea diabetului;
- Apnee de somn;
- Defecte congenitale cardiace;
- Virusuri (infectii viarale);
- Abuz de alcool;
- Afectiuni ale rinichilor.
Tratament
In functie de simptome, tratamentul presupune, de regula, o combinatie de medicamente:
- Enzime de conversie a angiotensinei;
- Blocanti ai receptorilor angiotensinei II;
- Digoxin;
- Beta-blocante;
- Diuretice;
- Antagonisti ai aldosteronului.
Afectiunile reumatice, cum ar fi artrita, sunt foarte comune in sezonul de toamna, cauzand cresterea sensibilitatii si dureri articulare in urma expunerii la temperaturi mai scazute.
Aceste afectiuni sunt caracterizate prin inflamatii (inrosire si incalzire, inflamare si durere) si pierderea functiilor unuia sau mai multor structuri conectoare sau de suport ale organismului: articulatii, tendoane, ligamente, oase si muschi.
Simptomele comune includ durere, inflamare si rigiditate. Unele afectiuni reumatice pot implica de asemeni organele interne.
Exista peste 100 de boli reumatice, printre care:
- Osteoartrita
Este cel mai comun tip de artrita si afecteaza in prima faza cartilajul, putand cauza durere articulara sau rigiditate.
Dizabilitatile apar de cele mai multe ori in situatiile in care boala afecteaza coloana sau articulatiile care sustin greutatea corpului (genunchi, solduri).
- Artrita reumatoida
Este o boala frecventa ce afecteaza membrana sinoviala ce delimiteaza articulatiile, manifestandu-se prin durere, rigiditate, inflamare, degradarea articulatiei si pierderea functiilor acesteia.
- Artrita reumatoida juvenila
Este cea mai comuna forma a artritei in perioada copilariei, cauzand durere, rigiditate, inflamare si pierderea functiilor articulatiei; poate fi asociata cu eruptii cutanate sau febra si poate afecta diferite parti ale corpului.
- Fibromialgia
Este o afectiune cronica care cauzeaza durere la nivelul tesutului care asigura suportul si miscarea oaselor si a articulatiilor. Durere, rigiditate si puncte sensibile apar la nivelul muschilor si tendoanelor, in special la nivelul gatului, splinei, umerilor si soldurilor.
- Sclerodermia
Cunoscuta si sub denumirea de scleroza sistemica, sclerodermia afecteaza pielea, vasele de sange si articulatiile dar si unele organe interne: plamanii si rinichii. Afectiunea presupune o productie excesiva si anormala de colagen la nivelul pielii si organelor interne.
- Spondiloartropatia
Acest grup de afectiuni reumatice afecteaza in special coloana vertebrala. O forma comuna - spondilita anchilozanta - nu afecteaza doar coloana ci si soldurile, umerii si genunchii, tendoanele si ligamentele din jurul oaselor si articulatiile inflamandu-se si cauzand durere si rigiditate.
- Guta
Acest tip de artrita rezulta in urma depozitarii excesive de acid uric in sange (hiperuricemie).
- Artrita infectioasa
Artrita infectioasa este provocata de agenti infectiosi (bacterii, virusuri). Artrita cu parvovirus si artrita gonococica sunt 2 tipuri de artrita infectioasa. In cazul acestui tip de artrita, diagnosticarea precisa si tratamentul antibiotic sunt cruciale in eliminarea infectiei si minimizarea degradarilor la nivel articular.
- Polimialgia reumatica
Deoarece afectiunea implica tendoanele, muschii, ligamentele si tesuturile din jurul articulatiei, simptomele includ adesea durere, rigiditate matinala la nivelul umerilor, soldurilor, gatului si spatelui.
- Artrita psoriazica
Apare in cazul pacientilor cu psoriazis, putand afecta articulatiile din orice zona a corpului, de la articulatiile mici ale mainii pana la articulatii intervertebrale.
- Bursita
Reprezinta inflamatia bursei, sac mic cu fluid care captuseste si lubrefiaza zona in care elementele articulare (inclusiv os, tendon, ligament, muschi sau piele) se freaca una de alta.
- Tendinita
Afectiune ce presupune inflamarea tendoanelor (cordoane dure de tesut care conecteaza muschii de oase) cauzata de suprasolicitare, injurii sau afectiuni reumatice. Tendinita produce durere si sensibilitate si poate restrictiona miscarea articulatiilor invecinate.
Baile calde, acupunctura, antiinflamatoarele, analgezicele si simpla evitare a plimbarilor in conditii de vreme rece si/sau ploaie sunt masuri ce trebuiesc adoptate in prevenirea si ameliorarea simptomelor bolii.