Orbirea sau cecitatea consta in absenta vederii din cauza unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ai centrilor nervosi. Cecitatea poate fi partiala sau totala, dobandita sau congenitala.
In caz de orbire partiala: acuitatea celui mai bun ochi este cuprinsa intre 1/20 si 1/50, pentru orbire aproape totala: acuitatea celui mai bun ochi este cuprinsa intre 1/50 si pragul de percepere al luminii si cand este totala: lumina nu este perceputa.
Persoanele care vad mai slab decat 20/200 sunt considerati orbi in majoritatea statelor din Statele Unite ale Americii.
Urmatoarele statistici ofera diferite date cu privire la cauzele orbirii:
- 97% din cazurile de cecitate sunt rezultatul unor boli comune ale ochilor in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii, NISE, FSN);
- 0,8% din adultii, care sufera de diabet zaharat si apeleaza la cabinete specializate de diabetologie, sufera de orbire - conform studiilor din 2002, Australia (Australia's Health, 2004, AIHW);
- 12.000 - 24.000 de noi cazuri de orbire raportate anual sunt cauzate de retinopatia diabetica in SUA (Conform evidentelor National Diabetes Statitics, NIDDK, 2003);
- Diabetul provoaca 8000 de noi cazuri de orbire in SUA (conform cercetarilor pentru prevenirea orbirii, NISE, NSF);
- 5.500 bolnavi raman anual fara vedere din cauza glaucomului in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii, NISE, FSN);
- 120.000 bolnavi sunt in prezent orbi din cauza glaucomului in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii NISE, FSN);
- 104.000 cazuri de orbire din cauze legate de varsta, in mod special degenerescenta maculara sunt raportate in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii, NISE, FSN);
- 30.000 de bolnavi sunt fara vedere din cauza uveitei in SUA (Studiul pentru prevenirea orbirii, NISE, FSN).
Diabetul este principala cauza de cecitate la adultii cu varste cuprinse intre 20 si 74 de ani. Retina este o membrana subtire aflata in partea din spate a ochiului. Aceasta este formata din celule care furnizeaza imaginea vizuala si o trimit la creier. Afectiunile retiniene includ degenerarea maculara legata de varsta, retinopatia diabetica si dezlipirea de retina.
La nivel mondial, principalele cauze de orbire sunt cataracta, lepra, deficitul de vitamina A, onchocerciaza, trachoma.
Urmatoarele cauze pot determina pierderea vederii.
1. Pierderea vederii centrale - cauze:
- intunecarea campului vizual;
- cataracta;
- degenerescenta maculara;
- nevrita optica - poate provoca pierderea brusca, unilaterala a vederii centrale;
- scleroza multipla - deoarece aceasta poate provoca nevrita optica;
- tumori cerebrale;
- anevrism cerebral.
2. Pierderea vederii periferice - cauze:
- intunecarea campului vizual;
- dezlipirea de retina.
3. Alte cauze:
- leziuni la nivelul ochiului;
- degenerescenta maculara;
- glaucom;
- anumite boli oculare;
- retinopatie;
- retinopatie diabetica;
- accident vascular cerebral;
- scleroza multipla;
- compresia nervului optic;
- hipertensiune craniana;
- edem papilar bilateral;
- infarct cerebral bilateral la nivelul lobului occipital;
- blocarea vaselor de sange;
- complicatii la nasterea prematura;
- complicatii in urma chirurgiei oculare;
- ambliopia;
- nevrita optica;
- boala Tay-Sachs;
- retinita pigmentara;
- retinoblastom;
- saturnism;
- gliom optic (sau gliom de cale optica).
In cazul orbirii factorii de risc nu par a avea o cauza directa cu aceasta, ci exista numai o asociere. Existenta unei predispozitii la cecitate creste riscul instalarii acesteia, dar nu conduce intotdeauna la orbire. La polul opus, absenta factorilor de risc sau protejarea ochiului nu garanteaza ca o persoana nu va suferi de cecitate.
Posibilitatea ca pacientul care sufera de cecitate (totala sau partiala) sa functioneze independent (sa se imbrace, sa manance, sa traiasca in conditii de siguranta) este un lucru extrem de important. Exista servicii disponibile care ofera instruire, suport, cadre specializate care ajuta persoanele nevazatoare sa-si optimizeze calitatea vietii lor.
Pierderea brusca a vederii intotdeauna va reprezenta o situatie de urgenta, chiar daca acestea nu afecteaza total vederea. Luati legatura cu un medic oftalmolog sau mergeti la camera de garda a unui spital de oftalmologie.
Pierderea vederii este nedureroasa, si tocmai absenta durerii ii determina pe unii oameni sa amane consultul medical de specialitate. Majoritatea afectiunilor care conduc la pierderea vederii pot fi vindecate doar daca sunt depistate si tratate in stadiul incipient al bolii.
La ce sa va asteptati in urma unui consultul medical?
Se va efectua un examen oftalmologic complet si amanuntit. Schema de tratament va depinde de cauza afectiunii.
Afectiuni care ar putea avea drept complicatie cecitatea sau pierderea vederii:
- degenerescenta maculara;
- sindromul Alpers;
- boala Batten;
- boala Behcet;
- blefarospasm esential benign;
- cataracta;
- glaucom cu unghi inchis;
- glaucom;
- citomegalovirus la copii;
- keratita;
- lepra;
- scleroza multipla;
- herpes ocular;
- glaucom cu unghi deschis;
- dezlipire de retina;
- retinita pigmentara;
- retinopatie;
- retinopatie la prematuri;
- boala Sandohoff Boilor;
- sarcoidoza;
- sifilis;
- arterita temporala;
- trachoma (conjunctivita cronica provocata de Chlamydia trachomatis);
- sindromul Usher;
- deficit de vitamina A;
- bolile Von Hippel-Lindau.
Pierderea vederii este un simptom pentru urmatoarele afectiuni:
1. Orbire brusca (considerata intotdeauna o urgenta medicala):
- o leziune la nivelul ochiului;
- obstructia unei artere oculare;
- obstructia unei artere retiniane;
- obstructia unei vene retiniane;
- arterita temporala;
- dezlipire de retina;
- amaurosis fugax sau amauroza fugace (tulburari tranzitorii de vedere);
- accident vascular cerebral;
- migrene;
- nevrita optica;
- hemoragie in corpul vitros;
- glaucom acut;
- intoxicatie cu alcool metilic;
- isterie;
- leziuni la nivelul creierului.
2. Orbire progresiva:
- cataracta;
- degenerescenta maculara;
- retinopatia diabetica;
- glaucom;
- hipertensiune oculara;
- coroidita;
- retinita pigmentara;
- trachoma (conjunctivita cronica provocata de chlamydia trachomatis).
Daca manifestati oricare dintre aceste simptome adresati-va medicului specialist.