Desi planuiesc de mult timp sa donez sange, azi am facut-o pentru prima data, in cadrul campaniei „Doneaza sange! Fii erou!”, si am constatat ca e mult mai simplu decat credeam. Multi oameni ar fi dispusi sa doneze sange, daca procedura ar fi mai usoara. Ceea ce nu stiu ei este ca a dona sange este foarte simplu si sigur.
Cum donezi sange, pas cu pas
Eu am donat in cadrul campaniei „Doneaza Sange! Fii erou!” desfasurata de Federatia Asociatiilor Studentilor in Medicina (FASMR), asa ca nu am mers la Centrul de Transfuzie, ci in holul Facultatii de Medicina, insa voluntarii, studenti la medicina, mi-au explicat ca pasii sunt aceiasi oriunde ai dona.
Mai intai am completat un formular cu intrebari privind istoricul medical si modul de viata. Este adevarat ca el contine si intrebari indiscrete privind viata sexuala, ciclul menstrual si eventualele avorturi, insa acestea ii ajuta pe specialisti sa-si dea seama daca esti un donator potrivit.
Apoi am stat de vorba cu voluntarii care mi-au pus o noua serie de intrebari, au completat o fisa care ramane la Centrul de Transfuzie si un carnet de donator cu care pot sa ma mandresc. Pentru ca am primit „unda verde” in urma acestor discutii, am ajuns in fata medicului.
Dupa o intepatura usoara in deget, mi s-au stabilit grupa sanguina, Rh-ul si valoarea hemoglobinei. Cu ocazia asta am descoperit ca dureaza doar cateva secunde ca sa afli aceste date cu ajutorul unor lamele si al unor substante speciale.
Medicul m-a intrebat de ce boli am suferit de-a lungul vieti, apoi mi-a verificat tensiunea arteriala. Este un pas important pentru ca o tensiune mica sau anumite boli, chiar si vindecate, ar putea sa-ti provoace neplaceri.
Inainte sa ajung la „intepat” am fost intrebata daca vreau adeverinta pentru a-mi lua ziua libera de la serviciu, mi s-a oferit o reducere la transportul in comun si bonuri de masa. De asemenea, ma aleg cu un set de analize gratuite, care nu strica nimanui. Daca se constata ca sunt infectata cu HIV, un virus hepatic, sifilis etc., o sa fiu anuntata pentru a ma putea trata.
Pana la urma am ajuns si la punctul de care se tem toti. Singura durere, absolut suportabila, am simtit-o cand mi s-a introdus acul in vena. In rest, am stat relaxata pe un pat special si am schimbat impresii cu voluntarii. Totul a durat maxim 10 minute, timp in care am fost intrebata de vreo 10 ori cum ma simt, daca mi-e cald sau frig, daca imi trebuie ceva, daca mi-e frica.