Leucemia e o maladie ce afecteaza productia de leucocite (globule albe), determinand reproducerea lor incontrolabila, in detrimentul celulelor sanatoase.
Aceste leucocite anormale suprapopuleaza maduva osoasa hematogena, deseori fiind celule imature, nefunctionale, sub forma de blasti (celule imature), care se deverseaza mai apoi in torentul sangvin.
Termenul de leucemie, care deriva din greaca, inseamna "sange alb". Maduva osoasa este lezata sever si devine incapabila sa pastreze o productie suficienta de hematii si trombocite.
In acelasi timp, productia de globule albe devine atat de rapida, incat aceste celule nu ating nivelul de maturitate necesar pentru a-si indeplini rolul de lupta impotriva infectiei.
Celulele leucemice se infiltreaza in toate organele importante ale corpului, cateodata cauzand proasta functionare sau insuficienta organului respectiv. Rinichii pot fi afectati, ficatul si splina se pot mari in dimensiuni (hepatosplenomegalie).
In mod normal, splina actioneaza ca un filtru pentru sange, eliminand eritrocitele si trombocitele imbatranite.
Cand splina se mareste, aceasta functie devine exagerata, eliminand hematii si trombocite sanatoase, reducand si mai mult numarul acestor elemente figurate ale sangelui.
Pe masura ce leucemia progreseaza, intregul torent sangvin poate fi invadat cu celule leucemice imature. Daca boala este netratata, o persoana cu leucemie devine foarte susceptibila la oboseala, sangerare in exces si infectii, pana cand, in final, organismul ramane practic fara aparare, fiecare traumatism minor sau infectie devenind severa.
Leucemia poate fi fatala. Cauzele mortii pot fi sangerarile interne datorita numarului scazut de trombocite sau, mai frecvent, datorita infectiilor datorate unui virus sau unei bacterii care, in mod normal ar fi putut fi eliminate de globulele albe sanatoase.
Evolutia si rapiditatea acesteia variaza in functie de tipul leucemiei si varstei globulelor albe afectate initial.
Cauza leucemiei in majoritatea cazurilor e necunoscuta. Unele par sa aiba o cauza genetica. Altele pot fi corelate cu expunerea la toxine, chimicale sau medicamente, sau la radiatii.
Pacientii se pot prezenta cu:
- fatigabilitate;
- febra si infectii recurente;
- scadere ponderala;
- transpiratii nocturne;
- sangerari.
Desi diagnosticul se pune pe baza antecedentelor personale si al examenului clinic, leucemia poate fi descoperita accidental prin teste de sange sau radiografii pentru alte indicatii.
Medicul poate recomanda ulterior o biopsie de maduva osoasa.
Leucemia se tratateaza mai ales prin chimioterapie, desi radioterapia si terapia biologica pot avea un rol important in unele forme de boala. Transplantul de maduva osoasa poate fi recomandat pentru unele tipuri de leucemie, incluzand leucemia acuta si leucemia mieloida cronica. Scopurile terapiei sunt ameliorarea simptomelor si obtinerea remisiei. Remisiunea este conditia in care leucemia nu mai este detectata si maduva osoasa functioneaza normal.
Tratamentul este, in general, impartit in 2 etape:
Inductia - Este incercarea de a obtine remisiunea, astfel incat maduva osoasa sa para normala.
Consolidarea - Implica administrarea aceluiasi tratament sau unui tratament diferit, chiar si cand pacientul pare a fi in remisie, datorita suspectarii prezentei afectiunii reziduale care nu poate fi detectata.
Unii pacenti pot primi o a treia faza de tratament, numita tratament de intretinere, care prelungeste remisia. Tratamentul de mentinere este mai mult asociat cu leucemia acuta limfoblastica (ALL) sau leucemia acuta mieloida (AML).