Schizofrenia este o boala psihica cronica si debilitanta care ii face pe pacienti sa vada lumea altfel decat majoritatea oamenilor. In consecinta, felul in care comunica si se poarta aceste persoane pare sa fie dezorganizat, ilogic, imaginar sau paranoid.
Schizofrenia la copil este rara, se estimeaza o rata de 1 caz la 40000 de copiii cu varsta sub 13 ani.
In primii ani ai adolescentei, rata de aparitie a schizofreniei in populatia generala incepe sa creasca, iar procentul cel mai mare de debut al bolii se inregistreaza intre 15 si 30 de ani. Barbatii tind sa prezinte semne si simptome ale schizofreniei la varste mai mici decat femeile.
In timp ce schizofrenia la copil este in mod esential aceeasi tulburare a creierului ca si in cazul schizofreniei la adult, varsta mica de debut necesita consideratii speciale in ce priveste diagnosticul, tratamentul, nevoile educationale, dezvoltarea emotionala si sociala, relatiile familiale si alti factori.
Desi nu exista un tratament care sa vindece schizofrenia copilului, medicatia si serviciile de ingrijire in sanatatea mentala pot ajuta familiile sa faca fata bolii, sa invete strategii de a se descurca cu efectele schizofreniei copilului si sa raspunda nevoilor de dezvoltare ale copilului si adolescentului bolnav.
Un copil sau adolescent cu schizofrenie poate prezenta o deteriorare severa a abilitatilor de functionare in activitati sociale, personale si de viata obisnuite.
Semnele si simptomele acestei afectiuni, care in mod obisnuit este cunoscuta sub denumirea generica de psihoza, includ:
- auzirea de voci sau experimentarea unor evenimente senzoriale care nu sunt reale (halucinatii);
- sustinerea unor credinte false despre realitate (idei delirante);
- dezorganizarea gandirii;
- comportament irational, profund dezorganizat;
- imobilitate fizica;
- mobilitate excesiva, dar fara scop;
- expresie emotionala absenta sau nepotrivita situatiei;
- comunicare verbala cu alti oameni redusa;
- inabilitatea de a face planuri.
Cand schizofrenia copilului are debut foarte precoce, boala se manifesta gradual si se construieste pana la primul episod psihotic. Semne precoce ale afectiunii pot fi retragerea sociala, comportamente disruptive, probleme scolare, probleme de limbaj si vorbire sau alte intarzieri de dezvoltare.
Aceste semne precoce nu sunt specifice schizofreniei copilului si pot indica o varietate de alte afectiuni.
In adolescenta, schizofrenia poate, de asemenea, sa debuteze gradual, dar la acest grup este mai frecvent debutul brusc cu simptome psihotice si deteriorare in ingrijire si functionare, decat la copiii mai mici.
Majoritatea cercetatorilor cred ca schizofrenia este rezultatul unor tulburari de dezvoltare a creierului aparute la varste foarte fragede. Studiile s-au axat pe modul in care celulele nervoase comunica intre ele de-a lungul conexiunilor nervoase.
Prea multe sau prea putine conexiuni in reglarea emotionala pot determina simptome psihotice. Mai specific, anumite zone ale creierului care sunt bogate in dopamina (un neurotransmitator) par sa fie afectate mai frecvent in schizofrenie.
Factori asociati care contribuie la dezvoltarea acestor probleme ale conexiunilor neuronale sunt controversate si sunt in curs de elucidare.
Unele domenii de cercetari recente includ gene cu risc asociat, expunerea la anumite virusuri sau malnutritie in timpul vietii intrauterine si un mediu stresant in timpul copilariei la copiii cu risc genetic.
Daca un copil prezinta simptome psihotice, se recomanda ca parintii sa solicite cat mai curand un consult de specialitate.
Daca parintele este ingrijorat pentru modificari comportamentale ale copilului, dificultati scolare sau probleme in interactiunea sociala sau interpersonala, se recomanda consultarea unui psihiatru de copii, al unui pediatru sau al unui alt specialist in sanatate mentala specializat in dezvoltarea copilului.
Profesorii sau alte tipuri de personal din cadrul scolii pot, de asemenea, sesiza modificarile in comportamentul copilului si sa solicite parintelui sa se adreseze unui medic.
Medicul de familie va trimite pacientul la un specialist pentru evaluare.
Pentru a se stabili un diagnostic corect este nevoie de:
- un istoric complet medical, social si familial
- interviuri cu copilul si parintii sau tutorii pentru evaluarea unor posibile simptome psihotice, modificari in comportament si posibilitatea existentei altor tulburari psihice;
- teste pentru evaluarea abilitatilor cognitive si de functionare in viata de fiecare zi;
- evaluarea performantelor scolare, eventual discutii cu personalul scolar;
- teste de sange si imagistica cerebrala, pentru a elimina alte afectiuni medicale.
Acest proces dureaza. Psihiatrul va pune diagnosticul de schizofrenie doar daca comportamentul psihotic sau alte criterii de diagnostic sunt prezente de cel putin 6 luni si nu sunt gasite alte cauze pentru semnele si simptomele prezente.
In acest timp medicul va dori sa stie ce tipuri de comportament, perceptii sau gandire sunt prezente dar si daca exista anumite tipare de manifestare. Spre exemplu, psihiatrul va dori sa stie daca aceste probleme apar doar acasa sau doar la scoala sau se manifesta in orice mediu.
Va pune intrebari despre o serie de factori educationali, personali, familiali sau sociali care ar putea contribui la afectiunea copilului.
Inainte de trecerea celor sase luni necesare pentru stabilirea diagnosticului de schizofrenie sau daca simptomele nu dureaza cel putin sase luni, medicul va pune un diagnostic temporar de episod psihotic acut, tulburare schizofreniforma sau tulburare psihotica "nespecificata".
Pe masura ce se stabileste un tipar si impactul bolii devine clar, diagnosticul se poate schimba.
Probleme de diagnostic
Schizofrenia la copil este greu de diagnosticat din mai multe motive. Din cauza faptului ca este o afectiune rara, doctorii nespecializati in psihiatrie pediatrica pot sa aiba experienta limitata in diagnosticarea schizofreniei la varste mici.
Comportamentele sau gandurile care pot sa para legate de idei delirante si halucinatii pot fi pur si simplu produsul unei imaginatii vii, in special la copiii mici. Totusi, aceste comportamente si ganduri nu determina de obicei probleme de functionare.
Unele semne si simptome ale schizofreniei sunt prezente si in alte afectiuni psihiatrice sau probleme de neurodezvoltare.
De fapt, psihiatrul va dori sa elimine aceste tulburari inainte de a pune diagnosticul de schizofrenie:
- tulburarea bipolara;
- tulburarea schizoafectiva, o afectiune care prezinta manifestari atat din schizofrenie cat si din tulburarile afective;
- tulburarea anxioasa severa;
- depresia majora severa cu simptome psihotice;
- tulburarea posttraumatica de stres;
- tulburarea abuzului de substante (in special cocaina si metamfetamina);
- boli medicale care afecteaza creierul;
- tulburari de personalitate;
- tulburarile de spectru autist.
Tratament farmacologic
Planurile de tratament pentru schizofrenia copilului se bazeaza in principal pe modul in care este tratata schizofrenia la adult.
Medicamentele antipsihotice, cunoscute si sub numele de neuroleptice, reprezinta cele mai importante medicamente in tratamentul schizofreniei. Acestea ajuta la suprimarea comportamentelor psihotice prin reglarea cailor nervoase reglate prin intermediul dopaminei.
Experienta unui copil cu primul episod psihotic poate fi foarte inspaimantator. In timp ce parintii pot invata multe lucruri despre schizofrenia copilului de-a lungul urmatoarelor luni, este esential sa reuseasca sa depaseasca cu bine criza imediata a episodului psihotic.
Datorita acestui fapt, medicul poate prescrie tratamentul medicamentos inainte de stabilirea definitiva a diagnosticului.
Medicul va monitoriza cu atentie copilul atat in privinta efectelor medicatiei, cat si a eventualelor efecte secundare.
Efectele secundare ale medicamentelor la copil si adolescent pot sa nu fie aceleasi ca cele intalnite la adult, iar copiii pot sa nu aiba capacitatea sa inteleaga si sa comunice problemele existente.
Este important ca parintele sa comunice medicului orice efect secundar observabil cat mai curand posibil. Prin identificarea precoce a problemelor, medicul poate ajusta dozele sau poate schimba medicatia.
Acest fel de monitorizare atenta poate imbunatati cursul general al tratamentului si ii poate ajuta pe parinti si pe copil sa adere la recomandarile de tratament.
Alte tipuri de interventii
In tratamentul schizofreniei copilului se pot folosi si alte interventii, complementare tratamentului medicamentos:
- educatie continua, conform varstei, despre boala si optiunile de tratament, atat pentru copil cat si pentru membrii familiei, inclusiv fratii;
- antrenamentul abilitatilor sociale si abilitatilor de autoingrijire de viata, acasa, la scoala si in comunitate;
- psihoterapie pentru copil, parinti sau alti ingrijitori ai copilului care se concentreaza pe strategii de rezolvare a problemelor si constientizarea simptomelor si a situatiilor care le pot exacerba;
- programe de educatie speciala care se adreseaza nevoilor de invatare si de dezvoltare cognitiva;
- programe de zi si servicii de scoala la domiciliu pentru copiii care nu pot frecventa scoala intreaga zi;
- spitalizarea, cand comportamentele psihotice nu sunt inca bine controlate prin medicatia antipsihotica sau cand anumite comportamente, in special ideatia paranoida si halucinatiile, reprezinta un pericol pentru copil sau pentru cei din jur.
Sprijinul familiei
Sunt necesare grupuri de suport pentru familiile copiilor cu schizofrenie.
Copiii si parintii care merg la acest tip de grupuri pot invata despre schizofrenie, cum sa-si dezvolte si sa isi imbunatateasca abilitatile de a face fata problemelor, gasesc incurajare pentru a urma in continuare tratamentul si pot sa experimenteze un simt al comunitatii.