Am intalnit parinti care-si puneau urmatoarele intrebari (si tu poate esti un parinte care gandeste la fel ca ei…):
“Cum sa devin un parinte bun, “model”? Draga parinte, esti deja un tata/mama bun(a) pentru copilul tau, deoarece ai avut norocul, curajul si dorinta de a avea un copil (si nu este deloc usor acest rol de parinte, numai tu stii cat de greu iti este cateodata)!
Dar cea mai mare calitate a ta, de parinte “model”, este… IUBIREA pentru copilul tau (asa cum este el, chiar daca nu este cel mai destept sau frumos)! Si permite-mi sa-ti dezvalui un secret: si copilul tau te IUBESTE asa cum esti tu, chiar daca n-ai bani tot timpul sau il mai certi, poate cateodata il mai “atingi”… (Apropo, este interzis prin lege abuzul fizic si emotional asupra copilului, deci, te rog, renunta la amenintarile dure si bataia ca nu este “rupta din rai”, asa cum se credea odata…)
“Copilul imi spune ca sunt un parinte “rau”, ca nu-l mai iubesc deoarece il mai cert! Cum sa-l asigur de dragostea mea?” Iubirea nu poate fi diminuata de un comportament “gresit” (tu, parinte, iti iubesti copilul chiar daca a luat un 4, s-a batut cu colegul etc). Este necesar sa-l asiguri pe copil de dragostea ta, poti sa-i spui ca esti suparat pe el ca a facut X sau Y, dar este neindicat sa-i comunici “nu te mai iubesc… te voi iubi doar cand faci X, Y sau Z.
A folosi iubirea ca sa manipulezi este un obicei des intalnit, dar este perfid.
Dorim sa conditionam iubirea, dar uitam ca ea este daruita neconditionat de “sus” (de Divinitate) si, la fel, este necesar s-o transmitem mai departe in “jos” (la copiii nostri, la semeni, in general).
Pe scurt, spune-i copilului cat de des poti ca-l iubesti, comunica-i cand te deranjeaza ceva la el (de exemplu: “sunt dezamagita ca ai luat un 4 in teza; imi doresc sa inveti pe viitor mai bine. Te iubesc si te sprijin, am incredere in tine ca vei putea recupera; te pot ajuta, daca vrei”).
Asa cum am subliniat si mai sus, este contraindicat sa spui “te voi iubi doar cand vei lua un 10 la teza, pana atunci…!
Pentru un copil este dureros sa stie ca parintele il iubeste, il accepta doar daca este cel mai destept, cel mai cuminte etc. Si sa fim seriosi, intotdeauna va exista cineva “mai destept”, “mai…” decat noi. Iubirea este “hrana” sufletului (si, mai ales, pentru copilasul vostru). El va creste cu adevarat “mare” daca-i oferiti din plin afectiunea voastra.
“Copilul meu nu este prea destept… ca parinte, ce pot sa fac pentru el?”
V-ati gandit ca propriul vostru copil are alte calitati dezvoltate care-l fac sa fie special (si tu, draga parinte, stii asta cel mai bine, copilul tau intr-adevar este UNIC)!
Poate nu are atata “desteptaciune” ca unii copii, dar asculta-ti inima care-ti spune ca poate copilul tau are alte calitati (este bun sportiv, are simt estetic, muzical, este “bun la suflet”, fiind indragit de toti etc.).
Este important sa dezvoltam, sa incurajam ce are copilul si sa nu punem accent pe ce-i lipseste (de exemplu, sa-l sprijinim sa faca un sport, daca el are abilitati sportive, in loc de a-l “cicali” sa invete de 10 la matematica, daca el nu poate). Vorba aceea inteleapta din popor… “ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”
Pune-ti accent pe calitatile, abilitatile sale si mai putin pe defecte, lipsuri (de exemplu: in loc sa-i spui “esti un prost, iar ai luat note mici” spune-i “esti bun la desen, cred ca vei ajunge un mic Picasso”)
Asa putem sa-l sprijinim sa-si gaseasca mai bine drumul sau in viata, sa-si indeplineasca menirea lui pe pamant, sa nu se mai simta “prost” (la propriu si la figurat).
“Sa fii parinte nu e usor…mai ales cand trebuie sa-l pedepsesc pe copil; ma simt putin vinovat pentru asta! Este oare bine ce fac?”
Specialistii in domeniu recomanda ca raportul general sa fie urmatorul: la 1 pedeapsa (ex: “nu te uiti la TV, nu iesi azi afara, este exclusa pedeapsa corporala) sa-i dai aproximativ 4 recompense (care pot fi materiale, dar mai ales incurajari, laude, aprecieri etc.). Atat de importante sunt aprecierile, incurajarile parintilor pentru dezvoltarea increderii in sine la copil!
Pe scurt: 1 “rece”- 4 “calde”!
Fiti generosi cu aprecierile, incurajarile si “zgarciti” cu critica si pedeapsa! Daca sunteti nevoit sa mai pedepsiti, fiti atent sa “dregeti busuiocul”, acordand recompense suficiente (atunci copilul stie ce a gresit si ce a facut bine, pantru ca-i si explicati DE CE il pedepsiti si DE CE il recompensati). Fiind laudat mai des, incurajat, el va avea mai multa incredere in el, ceea ce constituie punctul principal al educatiei unui copil.
Nu uita ca tu ai fost copil, stii deja cum este, il poti intelege mai bine prin aceasta experienta; el nu a fost parinte, nu poate sa te inteleaga bine; asadar fii mai empatic, ingaduitor cu propriul copil
In final, va urez mult succes in misiunea dumneavoastra foarte importanta de parinte model pentru copilul vostru "special", minunat (el este o “minune”, binecuvantare pentru voi, nu-i asa?).
El va “modeleaza” pe voi ca parinti, iar tu, parinte il transformi pe copil in ceva “special” prin iubirea, educatia, rabdarea si intelegerea ta!