Hepatita B si in general hepatita este afectarea celulelor hepatice de catre o infectie virala cu virusul hepatitei B (in cazul Hepatitei B).
Aceasta infectare poate avea loc dupa o expunere a unei persoane sanatoase la sangele sau alte umori ale unei persoane infectate (lichid seminal, secretii vaginale).
Mai exista si posibilitatea de transmitere de la mama la fat, care reprezinta un caz particular, nu este obligatoriu daca mama este infectata cu acest virus ca in mod obligatoriu si fatul o va mosteni, dar este bine a fi anuntat medicul obstetrician de aceasta patologie existenta, deoarece se pot gasi metode de incercare a ne-transmitereii acestui virus catre fat/nou-nascut.
Virusul hepatitei B face parte din genul Orthohepadnavirus din familia Hepadnviridae.
Faza acuta si uneori simptomatica apare in primele 1 luna – 6 luni de la infectare si este faza care este observabila si simptomatica, dar nu in toate cazurile, insa dupa aceasta perioada sau daca exista mai multe episoade de faza acuta dupa depasirea medicamentoasa a acestora la care obligatoriu trebuie adaugat si respectat si regimul alimentar impus, hepatita B va trece in faza cronica.
Asadar chiar daca hepatita in sine este o patologie cronica care nu cauzeaza in sine decesul persoanei, hepatita B poate cauza prin liza celulara progresiva sau repetata o serie de patologii ce semnifica complicatii ale acesteia, cum ar fi: ciroza hepatica sau neoplazia de ficat (carcinomul hepatocelular), la fel cum studii recente arata ca exista o corelare intre hepatita B si cresterea numarului de persoane ce sufera de aceasta patologie si cancerul pancreatic.
Virusul ce produce patologia denumita Hepatita B, este un adenovirus, iar mai precis acest virus este din categoria celor care au ca si structura nucleica : ADN-ul. Importanta acestui virus sau acestei patologii este faptul ca peste un sfert din populatia globala este infectata cu acest virus, adica peste 2 miliarde de persoane.
Structura acestui virus este importanta pentru a putea intelege de ce exista mai multe metode de depistare a acestui virus si de ce sunt o categorie intreaga de markeri care pot fi folositi pentru a se afla daca o persoana este purtatoare sau nu si daca se afla in stadiul cronic sau acut al patologiei.
Virusul este unul de dimensiuni foarte mici (comparativ cu alte celule sau cu alte bacterii), adica de 42 nm si are un nucleu si o nucleocapsida de 27 nm (HBcAg), acesta alcatuieste centrul (nucleul acestui virus) in care se gaseste si ADN-ul viral dar in jurul acestui centru se gaseste un strat lipo-proteic care contine la suprafata acestuia un antigen denumit HBsAg.
Odata ce un virus hepatitic B ajunge in organism are un tropism (afiniament) catre celula hepatica iar odata ce ajunge aici o va infecta pentru a-si produce noi virioni, insa aceasta celula hepatica va produce in special stratul lipo-proteic inconjurator al virusului, deoarece nucleul contine ADN si este capabil de a se divide singur astfel ca nu va produce liza celulelor hepatice, din acest motiv distrugerea hepatocitelor este lenta iar coexistenta virusului si a hepatocitelor are loc ani de zile ne-simptomatic.
In functie de aceste antigene si anticorpi ca si structura a virusului tot la fel sunt catalogate si analizele de depistare a acestor virusi si a structurii acestor virusi la care se mai adauga si celulele din sistemul imunitar al organismului (imuno-globulinele).
Aceste analize sunt analize paraclinice ce se recolteaza din sangele persoanei.
| HBV | Virion infectioscomplet maturat | Virusul complet maturat de 42 nm cu nucleul de 27 nm si invelisul lipido-proteic |
| HBsAg | Antigen aflat pe suprafata virusului | Antigenul prezent pe suprafata virala si care are rolul de a se fixa de suprafata hepatocitelor |
| HBcAg | Antigen aflat in nucleul viruslui | Antigenul din ADN viral |
| HBeAg | Antigen specific anti HBV | Antigen specific anti HBV |
| Anti-GBs,Anti-HBc, anti-HBe | Anticorpii specifici celor 3 tipuri de antigene(s,c,e) | Anticorpii specifici pentru fiecare tip de antigen in parte |
Acest virus se va fixa asadar in celulele hepatice si raspandindu-se treptat va produce aceasta distrugere progresiva si trepatata celular, fiind asadar importanta viremia acestui virus (numarul de virusi per unitatea de sange analizata), gradul de replicare al acestora si nivelul de faza acuta sau cronica, simptomatic sau nesimptomatic si mai mult numarul de ani petrecut de la infectare si pana in prezent.
Complicatiile pe care le poate da aceasta patologie fac ca analizarea viremiei, gradul de replicare si faza simptomatica a acestuia are importanta ca si identificare a acestor analize, deoarece hepatita B poate da ca si complicatii ciroza hepatica, neoplasmul hepatic care sunt patologii cu potential letal, dar mai mult peste o infectare cu virusul Hepatitei B se poate produce o suprainfectare cu virusul hepatitic Delta (si anume producerea hepatitei D).
Inainte ca o persoana sa isi faca aceste analize de depistare a hepatitei B de regula vor trebui sa existe o motivatie pentru a efectua aceste analize.
Exista cazul de screening, adica efectuarea anuala impusa sau voluntara a persoanelor ce au un grad de risc datorita expunerii (medicii, sau medicii cu specialitati chirurgicale), cu un grad de expunere mai ridicata, dar exista si multiple cazuri in care persoanele se vor prezenta pentru efectuarea analizarii acestor markeri datorita unor simptome ce au aparut care pot indica o afectiune hepatica sau pot directiona catre hepatita B.
Primele simptome care vor aparea sunt starea de oboseala si starea de somn care se tot repeta si care nu isi gasesc motivatia necesara, adica nu exista o asocierea a cresterii efortului fizic, nu exista stres suplimentar si nici nu este anotimpul de primavara cand astenia de primavara ar putea explica acest simptom.
Alt simptom important care poate sa apara este icterul, adica colorizarea in galben a tegumentelor sau a sclerelor care de regula induce catre o afectiune hepatica, aceasta poate sa fie sesizata de catre pacient si care ar trebui sa se prezinte la medic indiferent de aparitia sau nu a celorlalte simptome.
Un alt simptom se refera la cele digestive si adica dureri abdominale, starea de greata sau de voma si un tranzit modificat fie spre diaree, fie spre constipatie, scaun lichidian sau scaun prea solid. Aceste modificari ale scaunului se produc fara o modificare a alimentatiei sau nu este asociata alimentatiei.
Modificarea culorii urinare, adica aceasta va avea tendinta sa isi intensifice culoarea sau sa modifice spre o culoare galbuie-portocalie care nu trebuie sa fie asociata unei infectii (deoarece daca co-exista o infectie urinara apare dificultatea de diagnostic).
Insa aceste simptome pot sa apara simultan sau niciunul, dar nici una din acestea nu sunt categorii clare de diagnostic, cel mai clar diagnostic nu poate fi stabilit decat pe markerii specifici ai virusului hepatitiei B, mai exista totusi un set de analize nespecifice care analizeaza ficatul si care pot induce spre aceasta patologie.
In afara de analizele specifice exista un set de analize (denumite uzuale) ce ar trebui efectuate annual fara o suspiciune anume, ci tocmai pentru a se observa starea generala de sanatate a pacientului si care pot da indicii spre aceasta hepatita B.
- Transaminazele: Denumite abreviat TGO, TGP la care se pot adauga bilirubina totala si bilirubina totala precum si fosfataza alcalina sau timpul de protrombina precum si proteinele totale sau proteinele defalcate: albumina, globulina la care se adauga si Hemoleucograma completa sunt indicatori despre starea generala de sanatate si totodata si analiza asupra functionarii hepatice.
- Ecografia: Ecografia abdominala in care se analizeaza imagistic si ficatul, poate pune diagnosticul de steatoza (ficat gras) dar si existenta unor noduli hepatici, tuori maligne ori benigne (la care se poate adauga si tehnica imagistica superioara de tipul : CT sau RMN) si care pot da indici despre starea morfologica a ficatului.
- Imunoglobulinele: Fac parte din categoria sistemului nostru imunitar si care vor raspunde infectarii virale, exista analiza acestor imunoglobuline si in special a IgM si IgG ca si subcategorii ale acestor imunoglobuline.
Totusi, singura metoda de diagnosticare precisa este analiza markerilor specifici pentru hepatita B.
Screening-ul – reprezinta faptul ca o persoana doreste voluntar sau la examinarea de medicina muncii a analizelor pentru depistarea Hepatitei B.
Acest screening se efectueaza deoarece persoanele respective sunt considerate a fi expuse in mod constant la acest risc de infectare deoarece lucreaza cu sangele mai multor pacienti (infectate sau nu, sau care nici macar nu cunosc a fi infectate) si asupra carora exista riscul de intepare, taiere ori impungere (Medici, chirurgi, asistente medicale, stomatologi, manichiuriste, etc.) pe langa acestea exista si persoane care considera ca exista riscul de infectare destul de mare astfel ca isi fac aceste analize anual.
Tot in cadrul screening-ului exista protocolul obligatoriu ca toate persoanele care urmeaza a avea un copil (mamele gestante dar si partenerii de viata, sotul) sa isi efectueze la inceputul luarii in urmarire a sarcinii a acestor markeri hepatici ca si analize fundamentale initiale pentru o diagnosticare a hepatitei B.
La aceasta categorie de screening exista si categoria de persoane care au suspiciunea ca se poate sa se fi infectat deoarece in perioada recenta au experimentat simptomele mai sus mentionate, sau au fost expuse unui potential factor infectant.
Pentru o depistare adecvata exista posibilitatea depistarii acestor markeri care se face printr-o simpla prelevare sanguina din sangele venos al unui pacient si care presupune analizarea in laborator a existentei acestor markeri.
In functie de faza infectiei exista markeri care sunt mai elocventi in aceasta depistare si markeri care pot infirma sau confirma acest disgnostic dar care in anumite cazuri pot presupune inca o analiza de o calitate diagnostica superioara.
a) HBs – este antigenul sau reactia anticorpiilor la acest antigen aflat la suprafata virusului de hepatita B.
AgHBs (Antigenul de suprafata) va aparea in cazul infectarii care poate fi prezent chiar in primele zile de la infectare (insa mai rar) dar se maximizeaza in aproximativ 1-2 luni de la infectare si care va fi ulterior prezent pe tot parcursul vietii, chiard aca exista trecerea din faza acuta (cu risc crescut de infectare) si cronicizare a bolii incat aceasta persoana sa numai prezinte risc atat de crescut de infectare (viremie scazuta).
Aceasta impreuna cu AcHBs reprezinta principalii doi markeri care sunt efectuati in cazul depistarii hepatitei B la individ.
AcHBs reprezinta anticorpii care raspund acestui antigen de suprafata, dar deoarece exista posibilitatea de pozitivare si in cazul persoanelor care au imunitate impotriva acestui virus si nu neaparat a persoanelor care au acest virus, dupa cum este cazul persoanelor imunizate (vaccinate), in prima faza se prefera analiza proteinei de suprafata virala AgHBs si nu a anticorpiilor anti aceasta (AcHBs).
b) HBc reprezinta antigenul si anticorpii impotriva acestui antigen care insa este o proteina nucleica (de interior – c = core ).
AgHBc arata prezenta acestei proteine si respectiv si a virusului care deja este cantonat si a inceput diviziunea la nivelul hepatocitelor, iar AcHBc reprezinta anticorpii anti virus hepatitic B, mai precis pentru anticorpii exista doua subdiviziuni posibile deoarece exista imunoglobulinele (G si M) care raspund agresiunii cu acest virus, astfel ca markerii de depistare din punct de vedere al anticorpiilor anti-proteina de nucleu viral vor fi :
Anti HBc-IgG si anti HBc-IgM. Imunoglobulina M este cea care va raspunde mai rapid acestei infectii, adica la o infectare de pana in 6 luni este sistemul imunitar de prima intentie daca se poate spune asa in timp ce IgG este imunoglobulina de lunga durata, de faza cronica, care va persista pe toata perioada imediat ulterioara in stabilizarea, stagnarea si mentinerea in faza cronica si nu acuta a infectiei.
c) HBe reprezinta tot antigenul si respectiv AcHBe adica raspunsul imunitar la acest antigen . Acest antigen de tip proteic poate fi prezent in sangele persoanei infectate insa intr-o faza mai mare dupa infectare, iar aceasta analiza arata in fapt cuantificarea tipului de infectie, daca este in faza acuta sau cronica, nivelul de viremie si de agresivitate al bolii, este o analiza ce poate fi efectuata si cu scop diagnostic dar in special este efectuata cu rol de a stadializa hepatita B.
d) Un alt tip de marker pentru depistarea hepatitei B este cel in care se doreste depistarea prezentei ADN-ului virusului hepatitic B, analiza care se efectueaza pentru asa-zisi purtatori sanatosi, aceasta inseamna ca virusul nu va niciodata eliminat complet din organism, dar ca patologia s-a stadializat si cronicizat ca riscul de infectare al altor persoane a scazut iar riscul de a se acutiza patologia este minimal.
Aceasta analiza de markeri este una calitativa care nu vine neaparat pentru a confirma diagnosticul de hepatita, desi poate fi folosita si in acest scop ci vine sa analizeze stadializarea si calitatea patologiei in organismul uman.