Himenolepidoza este o parazitoza cauzata de infectarea organismului uman cu oua sau larve de Hymenolepis nana sau Hymenolepis diminuta. Cel mai frecvent oamenii sunt infectati cu H. nana (afecteaza in principal copiii de varsta scolara). Pentru H.diminuta, omul este mai degraba o gazda accidentala, nu una reprezentativa (gazdele clasice sunt, in acest caz, rozatoarele). H. nana determina frecvent autoinfectii.
Autoinfectiile mentin parazitul timp indelungat in organism si ele stau la baza rezistentei bolii la tratament.
Himenolepidoza apare mai frecvent in regiunile calde sau cu clima uscata din tarile in curs de dezvoltare, unde sunt conditii igienice precare ce favorizeaza contaminarea fecal-orala.
Infectia este frecventa la copiii cu varsta intre 4-10 ani. In lume exista milioane de cazuri de himenolepidoza, iar procentul de infectie variaza foarte mult in functie de zona geografica (intre 0,1%-58%). Regiunile cu rata mare de infectie sunt Sicilia (46%), Argentina (34% din copiii scolari), zonele sudice ale fostei URSS (26%) si India.
Oamenii se infecteaza in momentul in care ingera oua infectate (cel mai frecvent contaminarea este fecal-orala). Ouale ajung in ileon. Sub influenta enzimelor digestive, oul elibereaza embrionul care patrunde in vilozitatile intestinale (in special in segmentele superioare ale intestinului) si se transforma in 3-4 zile in larva (cisticercoid).
Larva trece in lumenul intestinal, unde se prinde cu niste carlige de mucoasa vilozitatii. In aproximativ 2 saptamani, evolutia se termina si apare adultul, care are aproximativ 3-4 cm in lungime si in jur de 200 de proglote.
Prin autoinmultire (din cauza aparatului reproducator hermafrodit), proglotele pot genera sute de oua (fiecare face 200 de oua), care fie patrund in profunzimea vilozitatii, fie sunt eliminate in exterior odata cu materiile fecale.
Infectia cu H. diminuta apare doar accidental prin ingestie de insecte (purici imaturi, gandaci) care contin parazitul in corp. Stadiul infectios este cel de cisticercoid. Adultul poate atinge 50 de cm in 25 de zile, insa perioada lui de viata in organismul uman este relativ scurta, de doar 5-7 saptamani (frecvent infectia cu H. diminuta este complet asimptomatica).
Marea majoritate a infectiilor sunt asimptomatice. Boala se manifesta in momentul in care incarcatura parazitara a organismului este foarte mare (si cand se gasesc peste 15000 oua/gram de materii fecale). Cele mai frecvente simptome (descrise in special in cazul copiilor) includ:
- agitatie permanenta, iritabilitate, somn agitat;
- prurit anal si nazal;
- modificarea tranzitului intestinal (diaree), dureri abdominale.
Simptome mult mai rare sunt reprezentate de:
- cresterea apetitului sau anorexie, varsaturi, greturi, diaree sangvinolenta;
- dureri intense de membre superioare si inferioare;
- cefalee;
- convulsii;
- urticarii;
- keratoconjunctivitite.
Tabloul clinic este expresia reactiilor imune ale gazdei impotriva antigenelor parazitare care sunt foarte toxice si foarte alergene.
Modificarile paraclinice sunt nespecifice. La hemoleucograma apare o eozinofilie de aproximativ 5% (la o treime din pacienti). Diagnosticul de certitudine se stabileste doar prin examen coproparazitologic care sa evidentieze ouale de Hymenolepis nana in fecale. Ouale si proglotele de H. nana sunt mai mici comparativ cu cele de H. diminuta.
Diagnosticul diferential intre cel doua este doar rar necesar deoarece tratamentul este identic.
Diagnosticul diferential al himenolepidozei se face cu echinococoza, boala celiaca, isosporiaza, colita ulcerativa, infectia cu Yersinia Enterocolitica, cu Salmonella, cu Shigella, cu intolerannta la lactoza, cu sindroame de malabsorbtie si multe altele.
La examenul fizic, pacientul poate prezenta urticarii si disconfort abdominal.
In prezent exista 3 tipuri de medicamente eficiente in tratamentul himenolepidozei: praziquantel, niclosamida, albendazol.
Praziquantelul este un bactericid foarte eficient ce se administreaza intr-o doza unica pentru toate stadiile parazitului (25mg/ kg corp) si reprezinta tratamentul de electie. Este eficient in peste 96% din cazuri.
Albendazolul este si el foarte util, doza recomandata de catre specialisti fiind de 400 mg. Administrarea niclosamidului se face urmarind scheme terapeutice mai complicate cu administrare prelungita timp de 7 zile si de aceea pacientii sunt mai putin complianti la tratament.
Mecanismele de actiune ale antihelminticelor sunt diferite in functie de clasa, insa frecvent acestea interfera cu preluarea glucozei din mediul extern, determina inhibarea actiunii colinesterazelor, blocheaza depolarizarea neuromusculara, favorizeaza pierderea calciului si vacuolizarea membranelor.
In prezenta tratamentului adecvat si corect rata de vindecare este foarte mare si prognosticul pacientilor este excelent. In cazurile asimptomatice, prognosticul este bun chiar si in absenta tratamentului.
Complicatiile asociate himenolepidozei pot fi reprezentate de disconfort abdominal (sau chiar dureri intense - in functie de reactivitatea organismului), sindroame dispeptice si deshidratari ce apar ca urmare a diareei prelungite, iar in unele cazuri si a varsaturilor.
Pacientii sunt sfatuiti sa apeleze la medic daca prezinta crampe abdominale, alterarea starii generale sau diaree cronica.
Prevenirea infectiei cu H. nana sau H. diminuta se face prin promovarea unor obiceiuri sanitare corespunzatoare si corecte, spalarea cat mai frecventa a mainilor, in special dupa utilizarea toaletei si dupa contactul cu animale de casa cum ar fi hamsterii (un studiu recent a demonstrat ca, in cazurile in care animalele nu sunt deparazitate, peste 40% din acestia pot fi purtatori ai infectiei).
Din cauza faptului ca H. diminuta este transmisa prin intermediul rozatoarelor si al gandacilor de bucatarie, se incurajeaza programele de deratizare, deparazitare si dezinsectie in comunitati.