Milioane de femei insarcinate sunt afectate de boli cu transmitere sexuala (BTS) in intreaga lume. Sarcina nu ofera protectie impotriva unor astfel de infectii, femeia insarcinata fiind la fel de vunerabila in fata acestor boli precum femeile populatiei generale. Bolile cu transmitere sexuala au un impact profund nefavorabil asupra starii de sanatate a femeilor neinsarcinate si sunt cu atat mai periculoase pentru organismul femeilor insarcinate.
Sarcina este considerata una din cele mai vulnerabile perioade din viata unei femei si orice infectie din aceasta perioada are nu numai repercursiuni de moment, dar si pe termen lung. Bolile cu transmitere sexuala contactate in timpul sarcinii pot fi chiar amenintatoare de viata si din acest motiv este foarte important ca toate femeile sa fie constiente de riscurile asociate acestor infectii si sa se protejeze corespunzator, chiar dinainte de a lua in calcul o posibila sarcina. Protectia nu este doar pentru ele, dar si pentru viitorul lor copil.
Bolile cu transmitere sexuala sunt:
- Herpesul genital;
- HIV/SIDA;
- Condiloamele genitale (datorate infectiei cu HPV);
- Hepatita B;
- Infectia cu Chlamydia;
- Sifilisul;
- Gonoreea;
- Trichomoniaza.
Consecintele bolilor cu transmitere sexuala sunt similare pentru femeile insarcinate cat si pentru cele neinsarcinate, si sunt dintre cele mai grave. Astfel de infectii pot avea efecte devastatoare asupra sanatatii, care in timp se vor traduce prin aparitia:
- Cancerului cervical si a altor cancere cu localizare genitala;
- Hepatitei cronice;
- Cirozei hepatice si cancerului hepatic.
Din pacate, semnele contactarii unei boli cu transmisie sexuala apar mai tarziu (sau deloc) si o femeie poate ramane insarcinata inainte sa afle ca de fapt, a contactat si o infectie periculoasa.
Complicatiile specifice ale BTS aparute pe fondul sarcinii includ in principal:
- Declansarea prematura a travaliului;
- Ruptura prematura a membranelor amniotice;
- Infectii uterine aparute dupa nastere.
Transmiterea infectiilor de la mama contaminata cu BTS catre produsul de conceptie se poate face atat in timpul evolutiei sarcinii, cat si in timpul travaliului sau in primele luni de viata, prin alaptare. Anumite BTS, cum ar fi sifilis, pot trece prin placenta (structura care confera o relativa protectie fatului in timpul vietii intrauterine) si pot ajunge in organismul in dezvoltare al fatului, determinand chiar malformatii congenitale. Alte BTS, cum este cazul gonoreei, infectiei cu Chlamydia, hepatitei B sau herpesului genital, pot fi transmise bebelusului in timpul expulziei vaginale perinatale.
Efectele BTS sunt foarte periculoase si pentru fat, nu doar pentru mama, acesta putandu-se confrunta inca de la nastere cu importante probleme de sanatate, cum ar fi:
- Greutate mica la nastere;
- Conjunctivita;
- Pneumonie;
- Sepsis neonatal;
- Tulburari neurologice;
- Cecitate, surzire;
- Hepatita acuta;
- Meningita;
- Boala hepatica cronica;
- Ciroza hepatica.
Din pacate, nu toate consecintele BTS ale mamei sunt vizbile (si deci diagnosticabile) inca de la nastere, unele probleme aparand pe parcursul dezvoltarii copilului.
BTS pot fi depistate din timp si tratate si astfel o infectie cu potential periculos pentru femeie si fat poate ramane doar o amintire neplacuta. Pentru acest lucru insa femeia trebuie sa fie sincera cu medicul personal (indiferent ca este medic de familie sau ginecolog) si sa il informeze daca a avut contacte sexuale neprotejate (prin prezervativ) cu persoane de al caror trecut medical nu este sigur. Trebuie specificat ca dintre metodele de protectie disponibile in prezent pe piata, prezervativul asigura o protectie cat mai buna (insa nu totala) impotriva BTS.
Bolile pot fi diagnosticate si la vizitele prenatale ulterioare, cand se poate stabili ce se poate face ca fatul sa fie cat mai protejat impotriva lor. Cu cat femeia este mai sincera si isi anunta medicul in legatura cu practicile sexuale pe care le-a adoptat de-a lungul timpului, cu atat sansele ca bebelusul sa fie sanatos sunt mult mai crescute.
Pentru ca femeia sa poata anunta din timp ca are o problema de sanatate, trebuie sa cunoasca si principalele simptome ale unei BTS. Tabloul clinic variaza in functie de infectia in sine, insa simptome de alarma ar trebui considerate urmatoarele:
- Tumefactia, edematierea, inrosirea vaginului, labiilor;
- Eruptii tegumentare insotite sau nu de dureri in zona genitala;
- Disurie (dureri la urinat);
- Senzatie de usturime la urinat;
- Scadere in greutate, diaree, transpiratii nocturne;
- Dureri generalizate, febra, frisoane;
- Icter (colorarea galbuie a tegumentelor si sclerei);
- Scurgeri vaginale urat mirositoare, abundente;
- Sangerari vaginale aparute in afara ciclului menstrual;
- Dispareunie (durere la actul sexual);
- Prurit tegumentar genital intens;
- Aparitia unor leziuni la nivelul vulvei, aparitia unor noduli locali;
- Palparea ganglionilor inghinali (poate fi un important semn de infectie pelvi-genitala).
Bolile cu transmitere sexuala pot influenta evolutia sarcinii si pot modifica procesele normale ale organogenezei in functie de particularitatile germenului infectant.
1. HIV/SIDA
Datorita noilor generatii de medicamente antiretrovirale, transmiterea infectiei HIV de la mama la fat (transmitere verticala) este in prezent aproape complet prevenibila. Medicul trebuie sa informeze femeia cu infectie HIV despre aceasta posibilitate, deoarece majoritatea pacientelor evita sa aibe un copil datorita temerilor de transmitere a infectiei.
Transmiterea virusului se poate realiza in utero (in timpul sarcinii), intrapartum (la nastere) sau in timpul alaptarii la san (sau cu lapte matern). Fara tratament adecvat, riscul de transmitere este de 25%, insa in prezenta tratamentului si nasterii prin operatie cezariana, riscurile se reduc la mai putin de 1%! Prevenirea transmiterii postnatale a virusului se poate face prin evitarea totala a alimentatiei la san a bebelusului si a hranirii cu laptele mamei contaminate. Aceasta modalitate de prevenire este totusi grefata de anumite riscuri, deoarece dezvoltarea copilului este influentata in mod pozitiv daca este alaptat in primele luni. Intotdeauna trebuie insa analizate riscurile si beneficiile. Daca virusul este transmis insa copilului (indiferent in ce moment al sarcinii), acesta va dezvolta infectie HIV.
2. HERPES GENITAL
Infectia cu Herpes Simplex nu are o importanta semnificativa in timpul sarcinii, deoarece virusul nu poate traversa placenta. Infectia devine insa periculoasa atunci cand se apropie nasterea, datorita faptului ca fatul va traversa filiera pelvi-genitala si astfel va ajunge in contact direct cu leziunile herpetice ale mamei. In acest moment se poate produce infectia. Leziunile herpetice active sunt foarte infectante iar uneori virusul se poate excreta chiar si inainte sa apara leziunile evidente. Din acest motiv specialistii recomanda pacientelor cu leziuni active sau celor care excreta virusul, sa nasca prin operatie cezariana. Protectia asigurata bebelusului este astfel maxima.
3. GONOREEA
A devenit o BTS foarte frecventa, al carei diagnostic se poate stabili prin recoltarea secretiei vaginale (aceasta are aspect caracteristic pentru gonoree). Contactata in timpul sarcinii, gonoreea se poate manifesta prin dureri abdominale sau abdomino-pelvine, prin scurgeri vaginale urat mirositoare, pin senzatie de usturime la urinat. Gonoreea in timpul sarcinii este un important factor de risc pentru pierderea sarcinii sau pentru nastere prematura. Bebelusul nascut din mama care are infectie activa poate avea importante probleme de sanatate: cecitate, artrite septice, sepsis neonatal (infectie foarte grava, caracterizata prin prezenta bacteriei in sangele bebelusului).
4. HPV (condiloamele genitale)
Sunt infectii frecvent diagnosticate ce au o importanta semnificativa pentru femeia matura, infectia cronica cu HPV fiind factor de risc pentru aparitia cancerului de col uterin. Condiloamele au aspectul unor excrescente, vegetatii proeminente cu localizare genitala (vaginala, cervicala, uterina) sau perianala. Pacienta poate simti o arsura sau un prurit genital ca urmare a acestor excrescente, sau pot fi relativ asimptomatice. Prezenta lor este insa martorul infectiei. In cazul in care pacienta se infecteaza cu HPV in timpul sarcinii, tratamentul va fi temporizat si va fi aplicat dupa incheierea sarcinii. Uneori, de-a lungul sarcinii, condiloamele se pot dezvolta suplimentar (sau mai rapid), ca urmare a influentelor hormonale. Devin periculoase doar daca se dezvolta atat de mult incat pot interfera cu expulzia normala a fatului prin canalul vaginal. In asfel de situatii (rare) se va recomanda nasterea prin cezariana.
5. CHLAMYDIA
Chlamydia este responsabila de importante probleme de sanatate atat pentru bebelus, cat si pentru mama si poate fi factor de risc pentru pierderea sarcinii. Specialistii estimeaza ca jumatate din bebelusii ai caror mame au avut infectie chlamydiana se vor naste la randul lor cu aceasta boala. Pe timpul sarcinii Chlamydia este responsabila de inducerea avorturilor spontane, nasterilor premature. Copilul va avea pneumonie, conjunctivita, care poate determina chiar cecitate. Conjunctivita asociata Chlamydiei apare in mod tipic la o saptamana dupa nastere (spre deosebire de conjunctivita asociata gonoreei, care apare in primele 2-5 zile postpartum).
6. SIFILIS
Sifilisul poate fi diagnosticat prin realizarea unor teste hematologice, insa pot fi investigate si leziunile (sancrul sifilitic) daca acestea sunt surprinse in stadiul activ. Sifilisul este o infectie care poate fi foarte usor transmisa de la mama la fat in timpul sarcinii si care este raspunzatoare de malformatii importante si poate pune in pericol viata fatului. Femeile cu infectie sifilitica nasc de obicei prematur. Bebelusii netratati care supravietuiesc totusi vor avea numeroase probleme de sanatate, precum si malformatii congenitale. Sunt afectati in principal ochii (si vederea), creierul (si functia nervoasa), urechile (si auzul), inima, tegumentul, dintii si oasele.
7. HEPATITA B
Este o infectie cu localizare hepatica, cauzata de virusul hepatic B. O femeie insarcinata infectata cu VHB poate trasmite transplacentar infectia catre produsul de conceptie. Astfel bebelusul se va naste cu VHB, iar in astfel de situatie exista si un risc suplimentar de nastere prematura. Hepatita B poate fi prevenita prin vaccin.
8. TRICOMONIAZA
Este o infectie cauzata de parazitul Trichomonas vaginalis si se manifesta prin aparitia unei scurgeri vaginale verzi-galbui, prin dispareunie sau prin disurie. Poate fi un factor de risc pentru nasterea prematura. Uneori bebelusul de sex feminin poate fi infectat cu parazitul in timpul nasterii (naturale) si poate prezenta o scurgere vaginala similara mamei.
Pentru o sarcina cat mai sigura, fara riscuri nici pentru mama, nici pentru fat, specialistii recomanda ca anterior sarcinii femeia sa isi realizeze o serie intreaga de teste in vederea stabilirii cu precizie a existentei sau nu a unor boli cu potential periculos. Bolile cu transmitere sexuala pot fi diagnosticate din timp si tratate, luandu-se masuri pentru prevenirea imbolnavirii viitorului produs de conceptie. Se recomanda atentie deosebita daca in timpul sarcinii au existat parteneri sexuali noi.
Diagnosticarea unei BTS se face in functie de simptomele pe care le acuza pacienta. Investigarea incepe prin realizarea unui examen fizic general, care sa stabileasca atat starea de sanatate a mamei, cat si a fatului. In functie de ceea ce se descopera in urma acestuia, medicul va recomanda unele teste. Poate fi vorba de teste hematologice, de determinari ale functiei hepatice, investigarea urinii, de recoltarea de produse biologice si investigarea lor microbiologica (secretii vaginale, scurgeri anormale).
Specialistii recomanda urmatoarele:
→ Femeile insarcinate care au si factori de risc ar trebuie testate, cu acordul lor, pentru diagnosticare infectiei HIV. In cazul in care femeia refuza, medicul poate discuta motivele cu pacienta. Daca acestea sunt justificate prin faptul ca pacienta a facut deja anterior (cu timp in urma) un astfel de test si a iesi negativ, medicul poate informa corect femeia in legatura cu importanta unui astfel de test, importanta fiind vitala pentru sanatatea bebelusului. Daca femeia prezinta factori de risc foarte gravi (consum de droguri, diagnosticarea altor BTS in timpul sarcinii, parteneri sexuali multipli in timpul sarcinii sau chiar parteneri cu infectie HIV cunoscuta), este foarte important ca testarea sa se repete si in ultimul trimestru de sarcina (de preferat inainte de saptamana 36 de gestatie);
→ Femeile insarcinate in primul trimestru ar trebui sa isi faca si un test pentru detectarea unei posibile infectii cu sifilis. Femeile care au avut rezultate negative la primul test dar care au factori de risc pentru sifilis, cele care traiesc in regiuni in care sunt numeroase cazuri diagnosticate ar trebui testate si in trimestrul III de sarcina (in saptamana 28 de gestatie);
→ Testarea pentru depistarea unei eventuale infectii cu virusul hepatitei B este si ea recomandata, mai ales in regiunile in care aceasta boala este frecventa. Testarea ar trebui sa se realizeze in primul trimestru de sarcina, inclusiv pentru pacientele testate sau vaccinate anterior. Atsfel se poate stabili titrul anticorpilor protectori pe care ii mai are femeia si se poate stabili daca sunt necesare alte masuri profilactice impotriva acestei infectii. Pacientele trebuie investigate si in vederea diagnosticarii infectiei cu virus hepatic C, daca exista motive intemeiate, cum ar fi antecedente de consum intravenos de droguri, in cazul pacientelor cu transfuzii sangvine repetate sau celor cu transplant de organ;
→ Femeile insarcinate ar trebui de asemenea testate pentru infectia cu Chlamydia trachomatis. Femeile cu varsta sub 25 de ani, precum si cele cu risc crescut pentru contactarea unei astfel de infectii (femei cu parteneri sexuali multipli) trebuie de asemenea retestate si in timpul sarcinii (trimestrul III). Scopul este diagnosticarea timpurie a infectiei pentru a preveni aparitia complicatiilor, in special a celor oculare, la nou nascut;
→ Femeile insarcinate ar trebui testate si pentru infectia cu Gonoreea, inca de la prima vizita prenatala (daca exista factori de risc);
→ Evaluarea vaginozei bacteriene poate fi realizata in primul trimestru de sarcina in cazul femeilor cu factori de risc pentru nastere prematura (paciente care au in familie cazuri de nasteri premature). La prima vizita prenatala la medic ar trebui realizat si un test Papanicolau, in special daca in ultimul an pacienta nu a fost supusa unei astfel de investigatii.
In ceea ce priveste tratarea bolilor cu transmitere sexuala, medicii trebuie sa tina cont de doua aspecte foarte importante: cat de extinsa este infectia si cat de evoluata este sarcina. Tratamentul nu este intotdeauna usor de administrat, chiar daca aceste afectiuni au parte de terapii curative foarte eficiente. Motivul: tratamentul implica administrarea antibioticelor, clase farmaceutice cu risc pentru femeia insarcinata, in special daca acestea sunt luate in primul trimestru de sarcina, caracterizat prin organogeneza fatului (fomarea principalelor organe interne). Antibioticele pot determina aparitia malformatiilor congenitale si din acest motiv specialistii sunt foarte atenti atunci cand recomanda tratamente impotriva BTS. Acestea trebuie sa fie sigure atat pentru mama, cat si pentru produsul de conceptie.
Cele mai frecvente tratamente recomandate impotriva BTS, eficiente atat in cazul mamei cat si al nou - nascutului sunt:
• Impotriva HIV: desi infectia HIV/SIDA ramane incurabila, transmiterea ei verticala (de la mama la fat) poate fi stopata cu succes (rata fiind de 99%). Exista numeroase combinatii terapeutice, alcatuite din antiretrovirale, care pot realiza acest lucru, protejand astfel copilul;
• Impotriva HERPESULUI: tratamentul consta in administrarea de antivirale (medicamente eficiente in stoparea infectiilor virale, cum este si cazul infectiilor herpetice). In situatia in care mama are leziuni herpetice active, copilul poate fi protejat la nastere prin operatia cezariana. Desi nasterea naturala are foarte multe beneficii pentru copil, operatia cezariana este indicata in astfel de situatii;
• Impotriva GONOREEI: gonoreea este o infectie bacteriana care se trateaza prin tratament antibiotic. Copiii nascuti din mame cu infectie gonoreica vor primi la nastere tratament profilactic impotriva aparitiei gonoreei cu localizare oculara, mai ales daca se tine cont de faptul ca la nou nascuti gonoreea este adesea pauci sau chiar asimptomatica, iar infectia devine evidenta dupa ce raul a fost facut;
• Impotriva HPV: daca femeia a contact o astfel de infectie in timpul sarcinii, cel mai probabil tratamentul va fi temporizat si administrat dupa nasterea copilului;
• Impotriva CHLAMYDIEI: mama este tratata cu antibiotice, iar bebelusul va primi si el tratament la nastere. Antibioticele folosite in cazul prevenirii infectiilor oculare cu gonoreee sunt cele care vor fi administrate si in scopul prevenirii infectiilor cu Chlamydia. Din pacate insa, acestea nu pot proteja copilul de aparitia ulterioara a pneumoniilor cu Chlamydia;
• Impotriva SIFILISULUI: medicul va prescrie antibiotice femeilor insarcinate diagnosticate cu sifilis in vederea reducerii riscului de transmitere a infectiei la fat dar si pentru a stopa evolutia bolii la mama;
• Impotriva HEPATITEI B: daca mama are hepatita B, medicul va imuniza copilul la nastere impotriva acestei infectii;
• Impotriva TRICHOMONIAZEI: trichomoniaza este o parazitoza, iar tratamentul poate fi administrat femeilor insarcinate, in scopul de a vindeca aceasta infectie.
De retinut!
In cazul in care femeile primesc tratament antibiotic, este foarte important ca acestea sa ia tratamentul complet, chiar daca simptomele se remit dupa primele zile. De asemenea, chiar daca femeile au prietene cu aceleasi boli (sau care au avut simptome similare) si au primit tratament impotriva lor, nu trebuie sa isi cumpere singure respectivul tratament. Orice simptom trebuie analizat impreuna cu medicul specialist, acesta fiind singurul in masura sa recomande un tratament eficient.
Sarcina este o perioada in care femeia trebuie sa fie foarte atenta la medicamentele pe care le ia, si niciodata pe durata celor 9 luni nu trebuie sa administreze medicamente fara recomandarea medicului. De asemenea, femeile insarcinate nu trebuie sa isi imprumute medicamentele altor persoane.
In vederea prevenirii contactarii BTS, specialistii recomanda urmatoarele:
→ Abstinenta este cea mai sigura cale de a evita contactarea bolilor cu transmitere sexuala, insa specialistii sunt constienti ca o astfel de masura nu poate fi aplicata intotdeauna;
→ Folosirea unui prezervativ din latex care poate oferi protectie impotriva BTS. Folosirea lui este recomandata in special in cazul femeilor cu parteneri multipli sau celor care au un partener nou;
→ Limitarea numarului de parteneri sexuali. Riscul de contactare a unei BTS este cu atat mai mare cu cat numarul partenerilor este si el mai mare;
→ Alegerea monogamiei in ceea ce priveste viata sexuala. Femeia trebuie sa se asigure ca nici partenerul sau nu are mai multe partenere si ca deci nu exista riscuri de contactare a bolii de la alte persoane;
→ Alegerea cu grija si atentie a partenerilor sexuali. Specialistii nu recomanda practicarea sexului neprotejat cu persoane straine si nici cu persoane care au parteneri multipli;
→ Monitorizarea atenta a starii de sanatate si efectuarea controalelor pentru BTS, in special daca exista simptomatologie genitala evidenta. Femeia nu trebuie sa riste sa transmita infectia mai departe si cu atat mai putin produsului de conceptie. Examinarile pentru BTS se recomanda atat la debutul sarcinii cat si ulterior, de-a lungul evolutiei ei, mai ales daca femeia este activa sexual in aceasta perioada sau are parteneri noi. Specialistii sunt de parere ca examenele trebuie refacute si daca femeia isi suspecteaza partenerul ca are relatii sexuale neprotejate cu alte femei;
→ Evitarea consumului de alcool sau droguri inainte de a intretine relatii sexuale, deoarece sansele de folosire a oricarei metode contraceptiva (chiar si a prezervativului) se reduc semnificativ. In plus, aceste substante au efecte nocive asupra organismului in dezvoltare al fatului;
→ Informarea cu privire la cele mai frecvente si comune simptome si semne ale BTS, astfel incat daca acestea apar, femeia sa se adreseze unui specialist in vederea diagnosticarii problemei si instituirii unui tratament curativ pentru ea, sau protectiv, pentru fat;
→ Cunoasterea a cat mai multor informatii despre modurile de protectie impotriva BTS. Acestea pot fi aflate din mass-media, sau de la medicul de familie.
In afara de metodele pe care le pot aplica in vederea protejarii impotriva BTS, atat a lor, cat si fatului, pacientele trebuie sa fie atente, daca infectia s-a produs, sa nu o transmita mai departe.
Sfaturile specialistilor in ceea ce priveste evitarea transmiterii acestor infectii includ:
- O perioada de abstinenta, pana cand pacienta se prezinta la medic si problema ei de sanatate este corect diagnosticata si tratata, astfel incat riscurile pentru partenerii ei sa fie cat mai reduse;
- Urmarea intocmai a sfaturilor specialistilor in vederea aplicarii tratamentului;
- Folosirea prezervativului ca metoda de evitare a intrarii in contact cu bolile cu transmitere sexuala, mai ales cand este vorba de sex cu parteneri noi;
- Evitarea reluarii vietii sexuale decat daca medicul specialist este de parere ca acest lucru este posibil;
- Prezentarea pacientei la cotroalele periodice, astfel incat starea ei sa poata fi tinuta sub observatie;
- Tratarea concomitenta a partenerilor pacientei, astfel incat sa nu existe risc de perpetuare a infectiei.