Rujeola (pojarul, cori) este o boala infectioasa de etiologie virala, extrem de contagioasa, uneori chiar severa, provocata de virusul rujeolic, caracterizata prin febra mare, tuse, secretii nazale si oculare si eruptie cutanata. Aceasta este una dintre bolile eruptive, contagioase ale copilariei.
Boala este mai grava in cazul sugarilor si copiilor mici, cu complicatii pulmonare si mortalitate destul de ridicata. Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei arata un maxim in lunile de primavara (aprilie-mai) si un minim in august si septembrie. Sursele de infectie sunt constituite numai de omul bolnav, cu forme tipice sau atipice de boala; nu exista purtatori sanatosi de virus.
Bolnavul stranuta si prezinta secretie nazala abundenta mucopurulenta, are laringita cu voce aspra si ragusita, tuse uscata suparatoare sau chiar traheobronsita acuta.
Transmiterea este aerogena (prin aer), prin picaturi de saliva, secretii nazo-faringiene si conjunctivale, care raman in suspensie in aer, fiind contagioase pana la doua ore dupa ce subiectul contagios a parasit incaperea sau un alt spatiu inchis. Pacientul este contagios 4 zile inainte si dupa aparitia eruptiei cutanate.
Transmiterea bolii se face direct prin contact cu persoana bolnava prin picaturile de secretie nazofaringiana raspandite in aer in jurul bolnavului; transmiterea indirecta prin obiecte contaminate cu secretii de la bolnav este posibila, dar mult mai rara - contagiozitate mare 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei.
Debuteaza cu simptome pseudogripale, precum: febra, tuse, stranut, conjunctivita. Apare semnul Koplik caracteristic bolii (pe mucoasa obrajilor, in dreptul molarilor, apar mici puncte albe, asemanatoare grauntelor de gris). Dupa cateva zile apare eruptia cutanata, intai la nivelul fetei, apoi pe trunchi si membre.
In prima faza gatul este rosu cu pete intens congestive uneori chiar hemoragice, limba este rosie pe margini cu tendinta la descuamare. Apar tulburari digestive cu varsaturi, diaree, dureri abdominale ce pot simula chiar o apendicita. Simptomele nervoase constau in: indispozitie, iritabilitate, dureri de cap, cu stare generala grava mai ales la adulti. Un alt simptom este inflamarea ganglionilor limfatici, care sunt usor mariti.
Incubatia este in medie de 10 zile. Perioada de invazie (perioada catarala sau preeruptia) dureaza 3-4 zile pana apare eruptia; debutul este gradat, cu febra care creste treptat ajungand la 39-40C, dureri de cap, indispozitie, catar conjunctival ( ochi injectati si rosii, cu pleoape tumefiate, fotofobie), catar nazal (stranut, rinoree apoasa abundenta) si pete rosii centrate de puncte albe pe mucoasa bucala in dreptul molarilor (asemanatoare boabelor de gris, semnul Koplik). Apoi urmeaza perioada eruptiei cutanate care debuteaza la nivelul fetei si gatului si se generalizeaza pe tot corpul si pe membre in 3 zile.
In perioada eruptiva - eruptia rujeolica apare de obicei in cursul noptii, primele papule (pete) aparand retroauricular si la nivelul cefei, apoi pe frunte si obraji coborand spre gat, iar a doua zi eruptia se extinde spre torace si radacina membrelor cu generalizare in a treia zi. Eruptia este formata din macule congestive care dispar la presiune, de culoare roz, la inceput mici apoi mai mari cu margini dintate; papulele usor reliefate si catifelate la pipait de obicei conflueaza, lasand portiuni de piele sanatoasa. Dupa 2-3 zile elementele eruptive diminua si dispar in ordinea in care au aparut, lasand in urma lor pete galbui-cafenii, urmand apoi o descuamare fina, furfuracee.
Perioada posteruptiva, in care bolnavul este in convalescenta, se caracterizeaza prin disparitia febrei si a elementelor eruptive. In aceasta faza bolnavul este expus la variate complicatii: pneumonii, abces pulmonar sau pleurezie purulenta, convulsii, reactii meningiene, encefalita rujeolica, scleroza in placi, afectiuni oculare, amigdalita, stomatita, otita medie supurata, miocardita, gastroenterite, apendicita.
Complicatiile apar mai ales la copiii mici. Acestea pot fi: diareea (severa mai ales in cazul sugarilor), otita medie, pneumonia, encefalita, decesul. Copiii malnutriti, cu carente de vitamina A, cei al caror sistem imunitar este afectat (SIDA sau alte boli) sunt cei mai expusi complicatilor. In Africa rujeola este o cauza majora de cecitate (orbire). Rujeola scade mult capacitatea de aparare a organismului, astfel incat infectiile microbiene ulterioare pot imbraca forme grave.
Tratamentul bolii este simptomatic si de sustinere: antitermice pentru combaterea febrei si hidratare. Izolarea se recomanda de la primele semne de boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei. De asemenea se recomanda dezinfectia camerei bolnavului si izolarea suspectilor ca masuri de profilaxie specifica. Complicatiile grave ale rujeolei pot fi evitate cu un tratament adecvat, care poate salva viata copilului. Se recomanda alimentatia si hidratarea corecta a copilului.
Modul cel mai eficace de a preveni rujeola este vaccinarea antirujeolica, inainte de implinirea varstei de 1 an. In multe tari vaccinarea antirujeolica este asociata cu cea antirubeolica si cea impotriva parotiditei epidemice (oreionului).