"Inima franta" este o metafora folosita adesea pentru a descrie o traire emotionala negativa intensa, caracterizata de durere psihica si suferinta.
Sindromul Inimii frante sau cardiomiopatia indusa de stres este o afectiune temporara a inimii, determinata de decesul unei persoane apropiate, despartirea in circumstante neasteptate de persoana iubita sau situatii foarte stresante cu efecte puternice asupra starii psihice.
Inima franta este cel mai adesea asociata cu pierderea celei mai apropiate persoane - sot/sotie, iubit/iubita -, a unui parinte, copil, prieten foarte apropiat.
Multe persoane care sufera de Sindromul inimii frante experimenteaza dureri subite in zona inimii sau atacuri de panica provocate de impresia unui infarct; aceste simptome pot fi induse de anumite reactii ale inimii in fata afluxului hormonilor de stres.
In cadrul acestui sindrom, o parte a inimii se mareste temporar - conditie cunoscuta in medicina sub denumirea de cardiomiopatie.
Descrisa pentru prima data in anul 1990 de catre un medic japonez, afectiunea a fost denumita initial Cardiomiopatia Takotsubo. Takotsubo este un tip de vas utilizat de catre pescarii japonezi in capturarea caracatitelor; cand medicul a efectuat o radiografie cu raze X unui pacient care suferea de Sindromul inimii frante, o parte din inima pacientului semana cu respectivul vas - motiv pentru care a denumit astfel afectiunea.
In prezent afectiunea face referire si la cardiomiopatia de stres sau cardiomiopatia indusa de stres.
Sindromul inimii frante este tratabil si necesita, de regula, o saptamana de repaus.
Prin simptomatologia de debut manifestata: durere in zona pieptului si dificultati respiratorii - dispnee (respiratie scurta), sindromul inimii frante poate simula un infarct; cu toate acestea, orice durere persistenta in zona pieptului poate reprezenta un semnal al unui atac de inima, motiv pentru care este important ca situatia sa fie tratata cu seriozitate si sa se apeleze serviciul de urgenta 112.
Simptome ce pot fi asociate Sindromului inimii frante:
- dureri toracice, similare cu cele provocate de atacul de panica;
- probleme respiratorii - dispnee (respiratie scurta);
- sensibilitate emotionala crescuta;
- tristete, nostalgie, furie;
- depresie si ganduri sinucigase;
- apatie;
- palpitatii, greata, varsaturi;
Cand este necesar consultul medical?
Asistenta medicala de urgenta se recomanda in orice situatie de durere in piept persistenta si dificultati respiratorii rezultate in urma unei experiente stresante.
Se presupune ca expunerea subita a organismului la un aval de hormoni de stress (precum adrenalina), poate deteriora temporar functiile inimii, in cazul anumitor persoane; cu toate acestea, nu se cunoaste clar modul in care acesti hormoni afecteaza inimia sau daca exista si alti factori responsabili. Alti factori incriminati sunt afectarea microvasculara a circulatiei coronariene, spasmul coronarian sau miocardita.
Sindromul inimii frante este adesea precedat de evenimente emotionale sau psihice intense.
Cei mai comuni trigeri (factori declansatori) ai sindromului includ:
- despartirea brusca de persoana iubita - in anumite circumstante; nu orice despartire provoaca acest sindrom;
- vestea mortii neasteptate a unei persoane pentru care exista sentimente puternice;
- diagnosticarea cu o afectiune cu potential fatal sau grave efecte asupra calitatii vietii;
- abuzul domestic;
- pierderea unor sume importante de bani, valori;
Agentii stresori psihici, precum atacul de astm, un accident de masina sau o interventie chirurgicala majora, pot de asemeni sa reprezinte trigeri.
Prin ce difera Sindromul inimii frante de un atac de inima?
Majoritatea atacurilor de inima sunt cauzate de blocajul uneia sau mai multor artere coronare, atunci cand o placa ateromatoasa din interiorul coronarei se rupe si se formeaza un tromb (cheag de sange) in jurul ei. In cazul Sindromului inimii frante, arterele inimii nu se blocheaza, putand fi doar redus fluxul de sange din artere.
Sindromul afecteaza in proportie mai mare sexul feminin; studiile indica ca din 10 cazuri, 9 sunt persoane de sex feminin.
Complicatii
In rare cazuri, sindromul inimii frante poate fi fatal; deseori, Sindromul inimii frante este "acuzat" pentru decesul unei persoane, mai ales in cazul in care acesta survine la scurt timp dupa pierderea persoanei iubite. In orice caz, majoritatea persoanelor care experimenteaza acest sindrom se recupereaza in perioade scurte de timp si nu prezinta efecte pe termen lung.
Alte complicatii ale sindromului includ:
- batai neregulate ale inimii (aritmie)
- batai accelerate (palpitatii) sau prea lente (bradicardie) ale inimii;
- cresterea presiunii in circulatia pulomnara (edem pulmonar);
-risc crescut de AVC;
-hipotensiune arteriala;
-insuficienta cardiaca;
La repetarea unui eveniment cu efecte psihice puternice, simptomele sindromul pot reveni (insa cazurile sunt rare).
Sindromul inimii frante este de cele mai multe ori diagnisticat in urma unui consult de urgenta, simptomele fiind adesea confundate cu ale ale unui infarct.
Atunci cand se banuieste existenta sindromului sau cand exista griji cu privire la riscurile ce pot se apara, se recomanda programarea unui consult la medicul de familie, care, in functie de simptomele prezentate va recomanda consultul de specialitate.
Recomandari:
1. Notarea simptomelor
Este importanta tinerea unei evidente a tuturor simptomelor resimtite de pacient, chiar si a celor ce pot parea lipsite de importanta.
2. Istoricul medical familial
Pentru diagnosticarea anumitor afectiuni poate fi foarte important istoricul medical familial, in cazul de fata istoricul de boli cardiovasculare, infarct miocardic, hipertensiune arteriala, diabet, etc.
3. Notarea medicamentelor administrate recent
Medicamentele administrate in perioada recenta pot avea relevanta in descoperirea cauzelor simptomelor prezentate de pacient, indiferent daca este vorba despre vitamine, suplimente alimentare sau antibiotice.
4. Notarea intrebarilor ce vor fi adresate medicului
Timpul petrecut in cabinetul specialistului este limitat, motiv pentru care pregatirea unei liste de intrebari (importante si relevante!) poate fi de ajutor in lamurirea pacientului.
In cazul Sindromului inimii frante, intrebarile de baza ar putea include:
- Care ar putea fi principalele cauze/cauzele posibile ale simptomelor/afectiunii? (pentru a sti ce trebuie evitat pe viitor)
- Care este masura ce trebuie adoptata in cazul in care simptomele revin?
- Ce teste/analize sunt necesare?
- Care este cea mai buna atitudine terapeutica?
- Ce recomandari/restrictii alimentare se impun?
- Ce se intampla in situatia in care pacientul sufera si de alte afectiuni?
- Care este costul estimativ al tratamentului?
- Exista posibilitatea recuperarii prin metode naturiste? (in cazul in care exista preferinte pentru tratamentele complementare)
Este important ca pacientul sa insiste asupra punctelor in care este nedumerit si sa nu plece nelamurit din cabinetul medicului!
Care ar putea fi intrebarile adresate de medic?
- Cand au debutat simptomele?
- Simptomatologia este continua sau ocazionala?
- Care este severitatea simptomelor?
- Au existat factori/situatii care au imbunatatit starea de sanatate?
- Au existat situatii stresante sau depresie in perioada premergatoare debutului simptomelor?
In cazul in care medicul suspecteaza Sindromul inimii frante, pentru stabilirea diagnosticului vor fi necesare urmatoarele examinari si teste:
- Istoric medical personal si examen psihic
In completarea examenului psihic, medicul va urmari sa afle informatii legate de istoricul medical, in special despre existenta simptomelor specifice afectiunilor inimii in trecut; in mod normal, persoanele care experimenteaza Sindromul inimii frante nu trebuie sa mai fi prezentat simptomatologie specifica bolilor cardiovasculare, ci simptomele trebuie sa fie curente, strict asociate sindromului.
De asemeni, medicul va dori sa afle daca pacientul a traversat perioade incarcate de stres emotional sau a suferit pierderi importante.
- Electrocardiograma
In cadrul acestui test neinvaziv, vor fi inregistrate impulsurile electrice provocate de bataile inimii, cu ajutorul unor electrozi atasati pe piele, la nivelul toracelui.
Electrocardiograma masoara ritmul cardiac si ajuta la diagnosticarea bolilor coronariene, infarctului miocardic, aritmiilor, ischemiei, pericarditei, hipertrofiei cardiace, etc.
- Radiografia toracica
Acesta examinare ajuta la diagnosticarea unei eventuale dilatarii a inimii sau modificari ale structurii, caracteristice Sindromului inimii frante.
- Ecocardiografie
Ecocardiografia este o tehnica imagistica cu ultrasunete, destinata explorarii structurale si functionale de la nivelul inimii.
In urma unei ecocardiografii se pot detrmina modificarile intervenite asupra dimensiunii cavitatii cordului, anomaliile valvulare, hipertrofia cardiaca, etc.
- Teste de sange
Majoritatea pacientilor cu Sindromul inimii frante, prezinta cresterea anumitor enzime in sange, motiv pentru care, testele de sange sunt necesare in diagnosticarea corecta a acestui sindrom.
In tratarea acestui sindrom nu exista un tratament standard; intr-o prima faza, sindromul este tratat asemeni unui atac de inima, pana la clarificarea diagnosticului.
Nu exista o terapie specifica si multi pacienti raman internati pe perioada recuperarii, care dureaza aproximativ o saptamana.
Medicul poate prescrie medicatie antihipertensiva: inhibitori ACE, beta-blocante sau diuretice, insa doar pe perioada de recuperare.
Prevenire
Sansele ca un pacient sa experimenteze de doua ori simptomele Sindromului inimii frante sunt foarte mici, motiv pentru care nu exista recomandari sau terapii preventive, insa sedintele de consiliere psihologica ar putea aduce un beneficiu in depasirea momentelor dificile din cursul vietii.