De cate ori nu ati cerut farmacistului sau medicului, antibiotice atunci cand au aparut primele semne si simptome de raceala sau gripa? Este o practica foarte frecventa din pacate, si in ciuda limitarii accesului la antibiotice prin restrictionarea vanzarii lor de catre farmacii doar pe baza de prescriptie medicala, pacientii inca nu inteleg rolul si importanta reala a tratamentului corect cu antibiotice.
Se pare ca majoritatea adultilor considera ca daca au o raceala atat de grava incat trebuie sa se duca la medic, trebuie in mod obligatoriu sa primeasca si un tratament agresiv impotriva ei.
Si ce poate fi mai bun decat un tratament antibiotic? Specialistii sunt insa de parere ca acesti pacienti nu inteleg principiile si indicatiile exacte ale tratamentului cu antibiotice, mai ales faptul ca atunci cand un tratament antibiotic este realizat fara temei, complicatiile sunt numeroase, iar vindecarea pacientului devine un proces prelungit.
Una din marile temeri ale specialistilor in ceea ce priveste administrarea nerationala a antibioticelor este cea reprezentata de aparitia rezistentei bacteriene la antibiotice. Acest fenomen, care apare din ce in ce mai des, pune probleme ulterior, cand raceala se complica cu o infectie bacteriana, ce rezista la tratament. Antibioticele vor fi astfel ineficiente si afectiunea se va complica si va avea o evolutie imprevizibila.
Antibioticele nu sunt eficiente intr-o raceala sau intr-o alta infectie determinata de virusuri din simplul fapt ca tinta lor este reprezentata de populatia bacteriana. Ele nu sunt adresate luptei si combaterii unei infectii de natura virala, pentru aceasta situatie fiind realizate medicamente speciale, numite antivirale. Administrarea antibioticelor intr-o raceala nu numai ca nu este recomandata, dar este chiar contraindicata, mai ales daca raceala da semne sa nu fie complicata.
Antibioticele pot face mult mai mult rau decat ne imaginam, in special daca tinem cont si de faptul ca poate sa apara (la 1 din 40000 de pacienti) si o reactie alergica, deseori grava si cu implicatii fatale. Un alt aspect foarte important si deosebit de periculos este cel reprezentat de faptul ca prin administrarea necontrolata a antibioticelor au aparut in timp numeroase tulpini bacteriene foarte agresive si care au multiple mecanisme de rezistenta la tratament, ceea ce insemna nu numai ca boala rezultata prin infectia cu astfel de bacterii este mai periculoasa, dar si ca tratamentul va fi mult mai greu de aplicat si se va dovedi mai putin eficient.
Din astfel de motive (si nu numai) este foarte important ca pacientii sa inteleaga importanta administrarii rationale a antibioticelor. Exista situatii in care ele sunt cu adevarat necesare, insa raceala simpla, comuna, necomplicata nu este una din ele.
Antibioticele se administreaza in tratamentul infectiilor bacteriene
Antibioticele sunt medicamente care se adreseaza tratamentului infectiilor bacteriene (cele de etiologie exclusiv bacteriana sau celor complicate printr-o suprainfectie cu bacterii). De exemplu, antibioticele sunt recomandate (si au o eficienta foarte buna) in tratarea bronsitelor, penumoniilor bacteriene, faringitelor, otitelor sau conjunctivitei.
In anumite situatii, se poate ca o raceala sa se complice cu o infectie bacteriana. Semne si simptome sugestive pentru o infectie bacteriana sunt aparitia durerii generalizate la nivelul fetei, urechilor si ochilor, scurgeri nazale abundente, de consistenta vascoasa, de culoare galben - verzui, aparitia unei tuse productive (expectoratia fiind de asemenea galben verzui). Atentie, insa: chiar si aceste simptome pot sa apara la un procent foarte ridicat din pacientii care au doar o raceala usoara.
Nu intotdeauna prezenta lor semnifica infectie bacteriana. Daca insa ele persista mai mult de o saptamana, cel mai probabil etiologia lor este bacteriana, si pacientul trebuie sa se prezinte la medic in vederea stabilirii unui diagnostic si tratament adecvat. Diagnosticul de infectie bacteriana este pus exclusiv de catre medicul curant, dupa ce acesta recolteaza probe biologice pe care le va da spre analiza.
Daca rezultatele se intorc pozitive, atunci tratamentul cu antibiotice poate fi inceput. Tratamentul nu se administreaza insa la intamplare, ci in functie de tipul bacteriei. De cele mai multe ori, datorita faptului ca se inregistreaza o rezistenta la din ce in ce mai multe antibiotice, medicul va prefera sa realizeze schemele terapeutice doar dupa intocmirea unei antibiograme. Aceasta investigatie va stabili cu exactitate la care antibiotice este germenele respectiv sensibil, deci care sunt medicamentele care vor fi eficiente in tratament.
Pana la sosirea rezultatelor antibiogramei (daca nu vin concomitent cu rezultatele microbiologice), se va initia tratamentul empiric, medicul administrand antibioticul care si-a dovedit in trecut eficienta maxima in tratarea unor infectii cu respectivul germene. Doar medicul specialist poate sa prescrie antibiotice. Nu este indicat pacientilor sa incerce sa se autotrateze, fie sa ceara la farmacie antibiotice, fie sa caute antibiotice prin dulapiorul cu medicamente, posibil din cele ce au ramas altor membri ai familiei.
Chiar daca medicul va recomanda tratament cu antibiotice, pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca acesta nu este destinat vindecarii racelii in sine, ci complicatiilor acesteia. Suprafolosirea antibioticelor poate pune pe termen lung probleme serioase de tratament, bacteriile dezvoltand rezistenta la respectivul antibiotic, rezistenta ce se transmite genetic de la o generatie la alta si care se perfectioneaza pe masura ce bacteriile vin in contact cu cat mai multe antibiotice.
Conform specialistilor, rezistenta la antibiotice este una din cele mai importante probleme cu care se confrunta clinicienii in momentul de fata. Acesta este unul din motivele pentru care insista asupra folosirii corecte a medicamentelor. Cand bacteriile sunt expuse repetat la antibiotice, in special la antibiotice care nu sunt specifice respectivei tulpini bacteriene, cel mai probabil in interiorul germenelui vor avea loc reactii prin care se dezvolta rezistenta la actiunea bactericida sau bacteriostatica.
Din pacate pentru noi, aceasta rezistenta se transmite din generatie in generatie, astfel incat bacteriile devin din ce in ce mai puternice. Cel mai frecvent suntem tentati sa administram gresit antibiotice in timpul racelilor banale. Acestea fiind destul de dese in ultima vreme, bacteriile pot profita de expunere si se pot inarma impotriva mecanismelor antibioticelor. Ele vor capata si caractere mai agresive de patogenicitate, ceea ce le va permite sa declanseze o infectie mult mai dura si care va raspunde foarte greu (sau deloc) la tratament, va dura mult mai mult decat in mod normal, sau se va agrava brusc.
Astfel de infectii cu germeni rezistenti nu sunt periculoase doar pentru pacient, dar si pentru familia acestuia. Expunerea la astfel de bacterii va declansa o afectiune similara, al carei prognostic variaza in functie de starea generala de sanatate a pacientului (va avea evolutie grava la pacientii cu varste extreme - copii si varstnici, dar si la cei cu boli cronice preexistente).
Cresterea numarului de bacterii rezistente la antibiotice a determinat specialistii sa realizeze tratamente antibacteriene alternative. Astfel, in prezent se pare ca variante terapeutice utile si eficiente sunt bacteriocinele. Ele sunt de fapt toxine produse de bacterii care pot inhiba cresterea si dezvoltarea altor bacterii din clase similare, insa se pare ca au un spectru de actiune destul de ingust. Similar antibioticelor si ele au mecanisme de actiune diferite si sunt clasificate in functie de modul in care influenteaza metabolismul bacterian. In plus, bacteriocinele par a avea si proprietati antineoplazice.
Specialistii ne recomanda ca atunci cand suntem sub tratament antibiotic recomandat de catre medicul curant sa tinem cont de urmatoarele:
1.Sa nu cerem niciodata in mod precis sa ni se administreze un anumit tip de antibiotic. Medicul este cel care va hotara daca starea noastra de sanatate impune un tratament antibiotic, daca semnele si simptomele sunt intr-adevar sugestive pentru o infectie bacteriana. Suspiciunea clinica, sustinuta si de datele paraclinice (culturi din probe biologice) vor stabili necesitatea antibioticoterapiei. Antibioticele nu se recomanda in raceala usoara, comuna, deoarece etiologia ei este virala. Decat in situatia in care se complica si cu o infectie bacteriana, se poate administra un tratament antibiotic, insa acesta nu este destinat racelii in sine.
2.Sa administram antibioticele asa cum ele ne sunt prescrise de catre medic. Aceasta pesupune ca indiferent de evolutia simptomelor sub tratament, sa continuam administrarea sa pana la sfarsit. In mod normal, un tratament obisnuit cu antibiotice trebuie sa dureze aproximativ 5 zile. Aceasta recomandare nu este insa valabila daca apar si reactiile adverse. In acel moment pacientul trebuie sa se adreseze medicului si sa ii comunice problemele de sanatate cu care se confrunta de la debutul tratamentului antibiotic. Medicul va decide fie micsorarea dozei, fie sistarea tratamentului si inlocuirea antibioticelor din schema terapeutica.
3.Sa nu oferim antibioticele si altor membri ai familiei (sau apropiatilor) care au simptome de raceala, doarece le putem face mai mult rau si in nici un caz copiilor. Nici noi, la randul nostru, nu trebuie sa luam antibiotice prescrise altora. Atunci cand intr-adevar trebuie sa fim trecuti pe un tratament antibiotic, acestea trebuie administrate tintit, astfel incat sa distrugem bacteriile respective si nu la nimereala, pentru a le stimula rezistenta.