Boala Lyme, cunoscuta si sub denumirea de infectia Lyme, este o afectiune bacteriana transmisa de capusa (Ixodes), insecta ce poarta o bacterie numita Borrelia burgdorferi.
Afectiunea se intalneste in America de Nord si in Europa, unde a fost descrisa initial in urma cu aproape 100 de ani. Prevalenta maxima a bolii este in statele nord-estice ale Americii, jumatate dintre cazuri fiind concentrate in zona New York si Connecticut.
Medicii americani au descris boala in anii 70. O mare parte dintre cei afectati traiau in orasul Lyme din statul Connecticut, de unde si denumirea de „boala Lyme”.
• Din fericire, mai putin de 5 % (1 din 20) dintre intepaturile de capusa produc infectia Lyme
• Medicii au capatat experienta cu aceasta afectiune, de la primele cazuri si pana in ziua de azi. Astfel, actualmente exista tratament pentru boala Lyme.
Burgdorferi este bacteria ce cauzeaza boala Lyme. Ciclul de viata al bacteriei este deosebit de complex, o parte a acestuia desfasurandu-se in interiorul capusei. Restul ciclului de viata se desfasoara parazitand diverse mamifere precum soarecii sau cerbii.
Omul nu face parte din ciclul de viata al bacteriei, dar se poate infecta in cazul in care este muscat de o capusa.
1. Infectie
Infectia initiala apare fara simptome sau cu manifestari minime, trecand deseori neobservata. Unele persoane relateaza simptome de tip gripal sau o eruptie cutanata caracteristica succedand muscatura de capusa cu cateva saptamani.
2. Simptome gripale
Acestea apar in lunile cu vreme calda, o perioada atipica pentru gripa.
3. Eruptia cutanata
Este o leziune inelara rosie care se mareste de la o zi la alta si poarta denumirea de eritema migrans. Centrul de control si preventie a infectiilor din Statele Unite (CDC) defineste aceasta eruptie ca aparand sub forma unui punct rosu care se mareste de-a lungul a catorva saptamani pana la formarea unei leziuni rotunde, de cel putin 5 cm diametru. Un punct rosiatic ce apare in interval de cateva ore este de obicei o reactie a organismului la musatura de capusa.
Aparitia rash-ului (eruptiei cutanate) la locul muscaturii poarta denumirea de leziune primara.
Leziuni secundare multiple pot aparea ca reactie la infectia in sine, fara legatura cu muscatura. Ansamblul acestor leziuni este caracteristic bolii Lyme. Eruptia cutanata are o forma ovala sau rotunda (circulara). Pe masura ce creste, rash-ul poate ramane de culoare rosie sau poate pali in centru, uneori aparand o leziune cu aspect de „semn de tras la tinta”, cu cercuri rosii concentrice alternand cu cercuri de piele sanatoasa.
Netratate, simptomele infectiei primare dispar de la sine in cateva saptamani, dar eruptia poate reaparea la nivelul pielii.
4. Mai tarziu pot aparea simptome suplimentare, ca urmare a afectarii organelor interne:
- Paralizia nervului facial cauzeaza asimetria muschilor faciali si a fetei in general (se poate remite de la sine, chiar si fara tratament);
- Meningita cauzeza dureri de cap, febra si redoare de ceafa;
- Inflamatia nervilor cauzeaza ameteli si furnicaturi resimtite la nivelul mainilor si picioarelor;
- Edemul si inflamatiile aparute la nivel cerebral (encefalita) cauzeaza dificultati de invatare, confuzie si dementa;
- Episoade intermitente de artrita ce dureaza aproximativ o saptamana si afecteaza incheietura pumnului sau genunchii. Pot reaparea pentru mai multe luni in sir, si in lipsa tratamentului 1 din 10 persoane afectate dezvolta artrita persistenta a genunchilor. Ocazional boala Lyme se poate manifesta cu artrita acuta a genunchilor, in absenta unui istoric sugestiv de eruptie cutanata sau alte acuze osteoarticulare;
- Inflamatia structurilor cardiace (cardita - inflamatia inimii) conduce la tulburari de ritm cardiac.
Anuntati medicul daca traiti intr-o zona endemica pentru capuse sau ati vizitat o astfel de zona si aveti simptome de tip gripal sau observati aparitia la nivelul pielii a unui rash in „semn de tras la tinta”. Tratamentul prompt in acest stadiu reduce riscul avansarii bolii Lyme.
1. Indepartati capusele rapid. Daca nu reusiti, consultati un medic pentru efectuarea acestei manevre.
2. Dupa indepartarea capusii este indicat sa consultati un medic daca apar simptome de tip gripal sau rash cutanat in urmatoarele trei saptamani. Daca apare o placa rosiatica la nivelul pielii in jurul muscaturii desenati-i conturul cu un marker rezistent la spalat, pentru a vedea daca leziunea se mareste in dimensiuni.
3. Copiii care fac febra sau care e plang de dureri de cap severe trebuie sa fie consultati de urgenta de catre un medic.
4. Cei care desfasoara activitati in aer liber trebuie sa fie avrtizati cu privire la manifestarile bolii Lyme. Boala Lyme trebuie sa fie tratata prompt; daca nu puteti consulta medicul de familie in timp util, adresati-va unui serviciu medical de urgenta.
5. Cand afectiunea nu este tratata, simptomele initiale pot disparea, urmand insa sa reapara peste cateva luni.
6. La reaparitia simptomelor, boala Lyme poate afecta inima, muschii, articulatiile si sistemul nervos. Avand in vedere ca aceste manifestari apar si in alte afectiuni, trebuie sa instiintati medicul in legatura cu muscaturile de capusa, cu calatoriile intreprinse in zonele endemice pentru capuse sau daca aveti animale de casa, obisnuiti sa petreceti timp in gradina sau obisnuiti ca calatoriti cu cortul.
Ce intrebari sa adresati medicului
Daca ati fost muscat de o capusa dar nu aveti inca simptome, intrebarea este daca sa se administreze un tratament preventiv sau nu. Daca simptomele bolii Lyme au inceput sa se manifeste, intrebarea este ce antibiotic sa fie utilizat, ce cale de adminsitrare este de preferat si cat timp trebuie luat.
Diagnosticul de boala Lyme se bazeaza pe un istoric amanuntit si o examinare clinica completa, alaturi de teste specifice de laborator.
1. Medicul va va intreba daca ati fost muscat de capusa si daca desfasurati activitati in aer liber in zone cunsocute ca fiind endemice pentru capuse.
2. Semnele clinice sunt importante, mai ales prezenta eritemului migrans, descris anterior.
- Daca exista vreun dubiu privitor la cauzalitate eruptiei cutanate, medicul poate masura diemnsiunile eritemului si apoi sa va ceara sa reveniti pentru a efectua o a doua masuratoare la interval de 2-3 zile distanta. Eritemul migrans creste in dimensiuni cam 1 centimetru zilnic;
- Exista semne clinice specifice cu ajutorul carora medicul poate deosebi boala Lyme de alte afectiuni.
3. Medicii pot recomanda efectuarea de teste ale sangelui, pentru descoperirea de anticorpi indreptati impotriva bacteriei Borrelia burgdorferi.
In primele saptamani de la infectare anticorpii pot lipsi, asadar testarea poate avea un rezultat negativ.
Exista doua teste de sange care pot fi utilizate pentru decelarea bolii Lyme, un test de screening (Lyme ELISA), si, daca rezultatul este pozitiv, un test specific (numit „Western blot”), care confirma infectia prezenta sau o infectie anterioara, din trecut. In tarile in care boala Lyme este foarte frecvent intalnita, pacientii pot avea teste pozitive pentru Borrelia, fara a avea si boala in sine. Simpla pozitivare a testului de screening nu este suficienta pentru a se stabili diagnosticul de boala Lyme: este necesar ca si testul Western blot sa fie de asemenea pozitiv.
Odata ce testele pentru boala Lyme se pozitiveaza, ele raman pozitive pentru o perioada foarte mare de timp, dupa un tratament corect. Astfel, repetarea testului dupa tratarea pacientului nu este necesara sau utila.
4. Capusele pot transporta si alte microorganisme in afara de B. Burgdorferi, acestea putand cauza afectiuni care pot mima boala Lyme. De aceea, medicii pot recomanda recoltarea de sange in vederea efectuarii unor teste ale functiei hepatice si hemoleucogramei.
5. Pacientii care se prezinta cu dureri de cap pot necesita punctie lombara, pentru a determina daca exista si un grad de inflamatie a sistemului nervos si pentru a decela eventuala prezenta de anticorpi specifici bolii Lyme in lichidul cefalorahidian (LCR).
6. Medicii pot cere efectuarea unei electrocardiograme (EKG) pentru identificarea eventualelor complicatii cardiace.
7. Rezonanta magnetica nucleara (RMN) si computer tomografia pot fi efectuate in vederea excluderii altor afectiuni cu manifestari asemanatoare bolii Lyme.
In tarile care au o rata crescuta a bolii Lyme se desfasoara campanii de informare asupra boalii Lyme.
• Se stie ca anumite zone impadurite – in arealul de raspandire a capuselor - trebuie evitate pentru a preveni imbolnavirea;
• Capusele sunt prezente in numar mic in apropierea aglomeratiilor urbane.
Tratamentul medicamentos
• Medicii recomanda ca stadiile incipiente ale bolii Lyme sa fie tratate cu antibiotice precum doxiciclina, penicilina sau eritromicina.
• Medicii recomanda ca stadiile avansate ale bolii Lyme, cele cu afectare neurologica, cardiaca sau articulara sa fie tratate in spital, cu antibiotice administrate intravenos.
Monitorizarea continua este importanta pentru cei care au boala Lyme in stadii incipiente dar a caror stare nu se imbunatateste considerabil rapid si complet. Medicii pot avea in vedere alte optiuni terapeutice si pot exclude alte boli ce pot fi confundate cu boala Lyme.
Persoanele care au boala Lyme in stadii avansate pot necesita tratament cu antibiotice administrate intravenos si spitalizare pentru cateva saptamani.
Imbunatatirea starii pacientilor cu boala Lyme - mai ales a manifestarilor cardiovasculare sau ale sistemului nervos - se poate realiza de-a lungul catorva luni de zile. Lipsa unei imbunatatiri rapide a tuturor simptomelor nu trebuie sa fie interpretata ca avand semnificatia unui esec terapeutic.
Exista trei metode de a preveni boala Lyme.
1. Evitarea muscaturii de capusa
- Nu va aventurati in padurile in care sunt prezente capusile, mai ales in timpul verii;
- Purtati sosete care sa creeze bariere intre capusa si piele;
- Introduceti marginea inferioara a pantalonilor in sosete, si purtati haine colorate in culori vii, care sa permita identificarea rapida a prezentie insectelor pe materialul textil;
- Aplicarea unui insecticid special la nivelul hainelor si al pielii. Acest produs nu se recomanda in cazul copiilor, care pot absorbi acest insecticid prin piele. Aplicarea insecticidului scade sansele infectarii prin reducerea riscului de muscatura de capusa.
2. Indepartarea capuselor
- Pentru a transmite Borellia capusele au nevoie de un interval de 24-48 de ore in care sa stea atasate de suprafata pielii. Astfel, dupa desfasurarea de activitati in afara casei, inspectarea tuturor zonelor de piele expuse reduce riscul de infectie;
- Daca remarcati o intepatura de insecta este important sa fiti atent la simptomele asociate, care pot aparea in urmatoarele trei saptamani;
- Capusele se ataseaza de zonele calde si umede: zona inghinala, axilele, zona submamara, gatul si linia de implantare a parului;
- Daca observati o capusa, indepartati-o rapid. Aceasta manevra reduce riscul de contractare a infectiei;
- Daca aveti o penseta la indemana, apucati capusa cat mai aproape de locul de implantare din piele si trageti-o afara incet, dar cu fermitate. Daca nu aveti o penseta, apucati corpul capusei si extrageti-o lent, indepartarea este mai importanta decat modul de extragere in sine;
- Deseori nu toate piesele aparatului bucal al capusei ies din piele. Ramanerea acestora in piele nu creste riscul de transmitere a infectiei, dar poate cauza inflamatia pielii si pot declansa o reactie de respingere de tipul reactiei de „corp strain”;
- Dezinfectati locul muscaturii cu alcool medicinal sau alta solutie antiseptica
- Utilizarea de benzina, motorina sau alti solventi organici pentru a sufoca capusa trebuie evitate. De asemenea, nu se recomanda incercarea de ardere a capusei cu un bat de chibrit;
- In cazul in care capusa nu iese cu usurinta, trageti-o afara prin rasucire, prinzand capusa si tragand in sus.
3. Tratamentul antibiotic
Tratamentul intepaturilor de capusa in primele 72 de ore cu o singura doza de doxiciclina previne boala Lyme. Se recomanda celor care traiesc in zone endemice si sunt muscati de capusa; se recomanda sa intrebati medicul inainte de a administra aceasta doze de antibiotic.
Tratata la timp, boala Lyme se vindeca rapid cu complicatii minime. Se evita astfel stadiile avansate ale afectiunii.
Cei care au boala Lyme in stadii avansate pot sa se vindece daca sunt diagnosticati imediat ce debuteaza simptomele acestor stadii tardive ale afectiunii.
Un numar mic de pacienti cu boala Lyme nu se recupereaza sau se recupereaza foarte incet, cu paralizie de nerv facial si durere reziduala la nivelul genunchiului. Alte persoane pot dezvolta durere cronica de articulatii, dureri musculare, oboseala si dificultati de concentrare. Aceste manifestari au fost denumite boala Lyme de tip cronic.
Totusi studiile recente nu au demonstrat prezenta bacteriei Borrelia burgdorferi in sange sau in lichidul cefalorahidian, si terapia cu antibiotice pe termen lung nu si-a dovedit eficienta in ameliorarea starii acestor pacienti, acesti pacienti beneficiind in prezent de masuri de tip suportiv.