Un cuvant atat de cunoscut parca nici nu mai cere o definitie de dictionar. Stim prea bine ce inseamna a fi timid, a manifesta sau a ascunde o anumita nesiguranta in raport cu ceilalti, a evita situatiile in care te afli in centrul atentiei, a lupta in tacere cu ceea ce poate deveni la un moment dat o adevarata "alergie" la interactiunea sociala.
La ce e buna timiditatea? Timidul, ceva mai tacut, cu mult mai putin agresiv decat expansivul, cautatorul de noutati, s-a dovedit a fi sensibil la asumarea de riscuri, dar si la posibilitatea recompensei si asta ne-ar putea sugera ca tocmai de la cel sfios ne putem astepta la performanta, la succes in gasirea unor raspunsuri adecvate, la o capacitate de adaptare superioara.
Timiditatea este o realitate, care poate interveni in viata noastra in orice stadiu de dezvoltare. Un om poate face parte din cele 15-20% de persoane care se nasc timide, sau poate deveni astfel pe parcursul vietii.
Timididatea nu este o alegere. Poate fi de vina educatia primita in primii ani de viata. Afectiunea primita inca de la inceput modeleaza psihicul micutului. Daca aceasta afectiune nu este asigurata, copilul va fi nesigur, cu o stare permanenta de disconfort, inadaptat. Acesti copii vor deveni niste adulti intr-o continua stare defensiva, asa numitii timizi introvertiti.
Aceasta vulnerabilitate exista si la timizii extravertiti. Ei par a se descurca usor in mediul social, dar dincolo de aparente, se simt torturati. Timiditatea lor este greu de ameliorat chiar si prin psihoterapie. In perioada adolescentei, cand are loc redefinirea personalitatii, la nivel social, fizic, psihic, in cazul unor schimbari drastice in viata unui individ (divort, concediere).
De fapt, timiditatea exista pretutindeni. Diferenta consta in modul de abordare. Diferenta majora intre un timid si un netimid este fluenta verbala.
Intr-o societate in care comunicarea este esentiala, a fi timid poate fi un mare handicap. Nu poti avea sanse sa ocupi un post de conducere? pentru el este esential sa fii capabil sa ii faci pe oameni sa te asculte si sa te urmeze. Nu poti ocupa pozitii precum una de vanzari sau in departamente de marketing. Si in general, cu orice te-ai ocupa, ai nevoie de sprijinul si implicarea altora, ceea ce nu poti obtine daca nu stii cum sa ceri.
Timiditatea este una dintre cele mai intalnite probleme si poate avea o influenta nefasta asupra celor care isi traiesc viata sub aura ei. Cu toate acestea, oamenii timizi nu se bucura de prea mare intelegere si simpatie. Acest lucru se intampla deoarece timiditatea duce la manifestari sociale neplacute. Un om care incearca sa scape de timiditate si sa fie mai sociabil cu alti oameni poate fi perceput datorita inabilitatii de a interactiona ca si snob, plictisitor, neprietenos sau slab.
Timiditatea se manifesta prin nervozitate in contactul cu alti oameni, prin lipsa abilitatii de a interactiona cu altii, autocritica acerba, o constiinta acuta de sine.
Oamenii timizi nu sunt intotdeauna lipsiti de prieteni. In momentul in care cu anumite persoane din anturaj au reusit sa depaseasca bariera din calea comunicarii, timizii incep sa se poarte normal si devin foarte placuti.
Oamenii devin timizi intrucat le este greu sa demareze o relatie cu cineva necunoscut sau intrucat se simt respinsi de ceilalti datorita faptului ca sunt tacuti, retrasi. Reactiile la astfel de situatii sunt diferite: unii sunt furiosi din cauza respingerii si au sentimente de superioritate si dorinte de razbunare. Altii devin si mai retrasi fiind din ce in ce mai convinsi de faptul ca sunt neinteresanti.
Unii cercetatori considera ca timiditatea se poate transmite genetic. Adesea copiii timizi se aseamana parintilor lor. Timiditatea la copii se manifesta prin faptul ca sunt speriati de tot ceea ce este nou, sunt lipsiti de spontaneitate cu strainii, sunt iritabili, nervosi si plang foarte mult.
Timiditatea nu dispare pur si simplu. Pentru a o indeparta trebuie depuse eforturi special in aceasta directie. Oamenii timizi trebuie sa se forteze sa aiba cat mai multe interactiuni cu alti oameni, chiar daca la inceput le va veni foarte greu. Un alt lucru pe care trebuie sa il faci este sa te concentrezi asupra lucrurilor care iti creeaza o parere buna despre sine.
Timizii pot participa la competitii sportive, pot invata o limba straina, sau se pot implica intr-o relatie de lunga durata. Odata ce iti creste increderea in propriile capacitati si vei fi apreciat de oameni care au aceleasi interese ca si tine nu iti va mai fi dificil sa interactionezi cu oameni total diferiti.
Incearca sa te concentrezi cat mai putin asupra ta si cat mai mult asupra celorlalti. In timpul interactionarii cu un necunoscut nu te gandi la cat de nervos esti. Nu te astepta de la tine sa fii stralucitor, plin de umor, perfect. Mai bine gandeste-te cum sa il faci pe celalalt sa se simta in largul sau. Ajuta-l pe el sa vorbeasca, sa isi impartaseasca sentimentele.
Este recomandat sa adoptati o atitudine degajata si placuta. Un om timid inseamna un om singuratic, un om rupt de ceilalti, un om nesociabil. Intre el si semenii sai este o bariera de netrecut, un zid mare si invizibil. Imaginati-va un om timid. Atat de timid incat ii e rusine sa astepte autobuzul in statia din dreapta blocului in care locuieste, avand in vedere ca de obicei il asteapta in statia din partea stanga.
Timiditatea excesiva duce la neintegrarea in societate, persoanele timide devin mai repede tinte de comentarii ale grupurilor din care fac parte, sunt predispuse mai repede la consum de droguri si alcool.