Variola este o infectie contagioasa determinate de virusul variolic. Variola poate fi mortala, deci in cazul aparitiei unor cazuri cea mai importanta este izolarea persoanelor afectate. Cel mai bine este ca fiecare persoana care intra in contact cu un pacient cu variola sa se vaccineze. Daca persoana dezvolta simptome ale variolei se recomanda un consult medical de urgenta.
Semnele variolei sunt starea generala proasta cu febra mare si apoi aparitia unei eruptii cutanate. Simptomele apar la 12 zile dupa ce o persoana a fost infectata. Inainte de aparitia vaccinului, variola provoca decese in intreaga lume. Datorita folosirii pe scara larga a vaccinarii, ultimul caz natural de variola a aparut in 1977, in 1980 Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat ca raspandirea variolei a fost oprita si ca boala a fost eradicata.
Intrucat exisa un risc mic de reactii adverse severe sau chiar deces dupa vaccinarea antivariola, imunizarea de rutina impotriva variolei a incetat in anii 70. Virusul variolei este cunoscut a exista in laboratoarele Centrului de control si preventie a bolilor din SUA si la Institutul de preparare a virusurilor din Siberia, Rusia. Exista posibilitatea ca acesta sa se gaseasca si in alte laboratoare. Exista oameni care au temeri ca teroristii ar putea elibera virusul si ar raspandi variola in populatie.
Primele simptome ale variolei includ febra inalta, oboseala, cefaleea si durerile de spate. Sunt necesare aproximativ 12 zile de la infectie pana la aparitia primelor simptome. Apoi, dupa 2-3 zile de boala, apare o eruptie cutanata rosie si aplatizata.
De obicei apare la nivelul fetei si al membrelor superioare pentru ca apoi sa se raspandeasca de-a lungul intregului organism. In urmatoarele 2-3 saptamani, eruptia rosie si aplatizata devine ferma si bombata si se transforma in pustule. Apoi crusta cade la 3-4 saptamani de la prima aparitie a simptomelor, determianand cicatrici permanente. Poate exista o confuzie intre eruptia severa devaricela si cea de variola. Dar virusuri diferite determina aceste doua boli.
Variola este o afectiune contagioasa. Poate trece de la o persoana la alta print tuse, stranut sau respiratie sau prin contactul direct cu crustele sau cu lichidul din vezicule/pustule. Se poate transmite chiar si prin obiectele persoanle ale pacientului sau asternutul de pat.
Variola se transmite cel mai usor in prima saptamana de la aparitia eruptiei. Pe masura ce apar crustele, persoana este mai putin contagioasa. Dar o persoana poate raspandi virusul din momentul aparitiei eruptiei pana in momentul caderii crustelor.
Daca un terorist ar elibera o cantitate mica de virus in aer, este posibila raspandirea la un numar mare de oameni. Virusul poate supravietui in mediu intre 6 si 24 de ore, in functie de conditiile meteorologice. Persoanele care devin infectate si se imbolnavesc de aceasta boala trebuie sa fie izolate de ceilalti oameni pentru a preveni raspandirea. Daca au aparut cazuri de variola, persoanele care cred ca au fost expuse trebuie sa sune la departamentul de urganta. Nu este bine sa mearga direct la spital, intrucat pot contamina si alti oameni.
Daca un medic suspecteaza aparitia unui caz de variola, acesta poate fi un caz de urgenta medicala pe tot globul. Autoritatile vor retine orice persoana expusa sau presupus bolnava pentru a preveni raspandirea. Apoi vor fi trimise probe biologice catre institute internationale pentru a testa prezenta virusului. Daca este confirmat primul caz, medicul poate ulterior diagnostica boala fara teste de laborator. Diagnosticul se va pune pe observarea eruptiei pacientului si anamaneza referitoare le expunerea la virusul variolei.
Nu exista un tratament curativ penrtu variola. Tratamentul include consumul unei cantitati suficiente de apa si administrarea unor medicamente simptomatice pentru controlul durerii si al febrei. Pentru a preveni raspandirea virusului, persoana infecatata trebuie izolata de ceilalti pana cand nu mai este contagioasa.
Persoanele care au suferit de variola si au supravietuit nu se mai pot imbolnavi. De asemeni exista un vaccin impotriva variolei. Acesta contine virusul vaccinia, care are o structura asemanatoare cu cel al variolei dar este mai sigur. Daca o persoana este vaccinata inainte de a fi expusa la virusul variolei, acesta o va proteja pentru 3-5 ani. Iar revaccinarea ulterioara poate proteja o persoana pentru urmatorii 10-20 de ani.
Vaccinul este eficient chiar daca nu este administrat inainte de expunere. Majoritatea persoanelor care se vaccineaza in primele 3 zile de la expunerea la virusul variolei nu vor dezvolta simptome sau vor avea simptome mai putin severe. Vaccinarea chiar si dupa 4-7 zile de la expunere poate fi eficienta.
In trecut, cand se diagnostica infectia cu virusul variolei, persoana infectata era izolata de ceilalti pentru a preveni raspandirea infectiei. Orice persoana expusa era apoi vaccinata. Aceasta practica, numita vaccinare in cerc, a jucat un rol important in eradicarea variolei. Multi experti considera mai potrivita aceasta vaccinare in cerc decat vaccinarea in masa in cazul reaparitiei variolei.
Intrucat exista riscul unor reactii severe la vaccin, imunizarea de rutina impotriva variolei nu s-a mai realizat. Toti copiii si majoritatea adultilor de astazi au risc de infectie daca ar fi expusi la virusul variolei.