Apa la genunchi este in general termenul folosit pentru a descrie excesul de lichid care se acumuleaza in sau in jurul articulatiei genunchiului. Aceasta afectiune poate fi rezultatul unui traumatism, leziuni prin suprasolicitare, sau o alta afectiune cauzatoare.
Tipul de fluid care se acumuleaza in genunchi depinde de boala sau tipul de traumatism care determina excesul de fluid. Durerea si tumefierea asociate prezentei apei la nivelul genunchiului nu produc neaparat o limitare a mobilitatii. Masurile de autoingrijire si tratament pot ajuta pacientul sa se mentina in miscare.
Semenle si simptomele apei la genunchi depind de cauza excesului de lichid care se acumuleaza in aceasta articulatie. Acestea pot fi:
1. Durerea;
In cazul osteoartritei, durerea apare datorita sustinerii greutatii corporale. In mod obisnuit durerea dispare cand pacientul se odihneste.
2. Tumefierea;
Un genunchi poate parea mai mare decat celalalt. Zonele moi din jurul partilor osoase ale genunchiului par proeminente cand sunt comparate cu celalalt genunchi.
3. Redoarea articulara;
Cand articulatia genunchiului contine lichid in exces, amplitudinea miscarii poate fi limitata. Cu alte cuvinte, pacientul nu poate indoi sau intinde genunchiul complet.
4. Echimoze
Daca genunchiul a suferit un traumatism, pacientul poate observa echimoze pe fata anterioara, laterala sau in spatele genunchiului. Suportarea greutatii corporale pe acea articulatia poate fi imposibila datorita durerii foarte mari.
Acumularea de lichid datorata unui traumatism
Genunchiul este cea mai complexa articulatie a corpului. Functioneaza ca o balama, permitand geneunchiului sa se intinda si sa se indoaie. Lezarea oricarei parti a genunchiului poate determina acumularea dureroasa de lichid sinovial. Lichidul simovial poate contine cristale iritante, bacterii sau sange.
Tipurile de leziuni traumatice care determina acumularea de lichid sinovial in si in jurul articulatiei genunchiului sunt:
- fracturile;
- rupturile de menisc;
- rupturile ligamentare;
- leziunile prin suprasolicitare.
Acumularea de lichid datorata altor conditii medicale Cea mai frecventa cauza a problemelor genunchiului este osteoartrita. Osteoartrita se caracterizeaza prin distrugerea unor cartilaje articulare si poate afecta orice articulatie din organism.
Alte afectiuni si conditii medicale care pot duce la aparita unei acumulari de lichid sinovial in si in jurul articulatiei genunchiului sunt:
- osteoartrita;
- artrita reumatoida;
- infectiile;
- guta;
- pseudoguta;
- bursita prepatelara;
- chisturile;
- tumorile.
Prezenta osteoatritei sau implicarea in sporturi cu risc crescut care presupun miscari rapide ale articulatiei genunchiului – fotbal sau tenis, spre exemplu - predispun la aparitia apei la genunchi. Daca pacinetul este supraponderal sau obez, corpul plaseaza mai multa greutate asupra articulatiei genunchiului in timpul mersului. Aceast fapt determina o suprasolicitare a acestei articulatii. In timp, corpul va produce lichid articulatr in exces.
Prezenta apei la genuchi datorate unei alte cauze nu inseamna neaparat limitarea mobilitatii sau scaderea calitatii vietii. Se recomanda un consult medical prompt daca:
- pacientul prezinta un traumatism la nivelul genunchiului;
- masurile de autoingrijire sau medicatia prescrisa nu aduc ameliorarea durerii si a tumefierii;
- genunchiul devine mai rosu si mai cald la atingere decat celalalt genunchi.
Medicul va examina cu atentie genunchiul si poate recomanda teste diagnostice. Daca nu poate fi identificata prin examen clinic cauza care determina apa la genuchi, medicul va dori sa stie care este aceasta.
Testele diagnostice includ:
1. Radiografia
Medicul va solicita realizarea unei radiografii de genunchi pentru a se asigura ca pacientul nu prezinta o fractura sau un os dislocat sau pentru a determina daca acesta are artrita.
2.Imagistica prin rezonanta magnetica
Acest test detecteaza anomaliile osoase sau articulare, cum ar fi rupturi ale ligamentelor, tendoanelor sau cartilajelor.
3. Aspirarea lichidului articular (artrocenteza)
In timpul acestei proceduri medicul va extrage lichid din interiorul articulatiei pentru analiza cum ar fi numaratoarea celulelor, culturi pentru bacterii, si examinarea pentru cristale, cum ar fi cele de acid uric sau de calciu pirofosfat dihirdrat care se intalnesc in guta si pseudoguta.
4. Teste de sange
Daca genunchiul este tumefiat, rosu si cald la atingere comparativ cu celalalt genunchi, medicul poate fi ingrijorat de prezenta inflamatiei date de artrita reumatorida sau artrita cu cristale, cum ar fi pseudoguta, sau infectia articulara. In afara de trimiterea lichidului articular la laborator pentru analize, acesta poate cere si teste de sange pentru a determina numarul de celule albe, rata de sedimentare a eritrocitelor si nivelul proteinei C reactive sau al acidului uric.
Apa la genunchi poate limita sever mobilitatea articulatiei genunchiului daca este lasata netratata. Daca este prezenta o infectie la nivelul articulatiei, acesta poate determina distructia articulatiei sau infectia se poate extinde pana la nivelul osului (osteomielita).
Tratamentul acestei afectiuni se axeaza pe tratarea cauzelor care o provoaca:
Osteoartrita
Indepartarea lichidului articular poate ajuta la ameliorarea presiunii determinate de acumularea de lichid. Dupa aspirarea lichidului sinovial, medicul poate injecta in articulatie un corticosteriod pentru tratarea infalamatiei.
Guta si pseudoguta
In cazul acestor afectiuni, depozitele de acidul uric si cristalele de calciu fosfat dihidrat de la nivelul articulatiilor pot determina infalmatie a acesteia si a tesuturilor moi din jur. Poate fi recomandat un tratament prin injectare intraarticulara de corticosteriod, anti-inflamator nesteriodian; sau poate fi recomandat un tratament cu colchicina pentru crizele acute de guta si pseudoguta. Alopurinolul si probenecidul pot fi folosite dupa un episoad acut de guta sau pseudoguta. Alopurinolul determina scaderea producerii de acid uric in incercarea de a preveni episoadele ulterioare de guta.
Infectia
Medicul va prescrie un tratament antibiotic pentru tratarea infectiei. Pacientul poate avea nevoie de aspirari repatate a articulatiei infectate sau de interventie chirurgicala.
Chirurgia artroscopica a genunchiului
Folosind un artroscop – un instrument chirurgical folosit pentru a vedea in interiorul articulatiei genunchiului – un ortoped poate examina interiorul articulatii pentru rupturi ligamentare. Chirurgul poate, de asemeni, repara leziunile din interiorul articulatiei folosind acest instrument.
Inlocuire articulara
Majoritatea persoanelor cu osteoartrita a genunchiului nu necesita interventie chirurgicala. Dar daca sustinerea greutatii corporale devine de nesuportat, medicul de familie poate trimite pacientul la ortoped pentru inlocuirea articulatiei afectate.
Apa la genunchi este in mod obisnuit rezultatul unei conditii medicale cronice sau a unui traumatism. Pentru a preveni aceasta afectiune este necesara tratarea afectiunilor care o determina sau a traumatismului. Evitarea traumatismelor nu este intotdeauna posibila, dar fiecare isi poate lua masuri de siguranta – cum ar fi folosirea unui bandaj elastic pe care medicul sau fizioterapeutul le pot prescrie pentru a proteja articulatia genunchiului in timpul activitatii fizice.
Pentru evitarea aparitiei apei la genunchi:
- Consultul medical regulat. Pacientii cu afectiuni cronice, cum ar fi osteoartrita, artrita reumatorida sau guta, trebuie sa consulte in mod regulat medicul;
- Respectarea recomandarilor medicale. Pacinetul trebuie sa ia medicamentele prescrise pentru tratarea cauzei sau a conditiei medicale care determina apa la genunchi. Daca medicul, fizioterapeutul sau antrenorul recomanda folosirea bandajului elastic datorita leziunilor anterioare, este bine ca pacientul sa respecte recomandarile;
- Pacientii trebuie sa fie delicati cu genunchiul afectat. Daca pacientul este supraponderal si doreste sa inceapa un program de gimnastica aerobica ca parte a programului de scadere ponderala, este bine sa evite exercitiile care suprasolicita genunchiul. Pacientul trebuie sa aleaga activitati aerobice care nu pun presiune continua asupra articulatiilor genunchiului, cum ar fi aerobica in apa sau inotul.
Autoingrijirea este importanta pentru pacientul cu apa la genunchi;
- Odihna. Evitarea activitatilor care pun presiune pe articulatie cand aceasta este dureroasa si tumefiata;
- Gheata si ridicarea membrului. Terapia cu gheata poate ajuta la controlul durerii si al edemului. Pacientul trebuie sa aplice pe genunchi gheata pe care s-o mentina timp de 15-20 de minute la fiecare doua sau patru ore. Pacinetul poate folosi o punga cu gheata, legume congelate sau un prosop racit foarte bine in congelator. Cand pacientul aplica gheata pe genunchi cel mai bine este sa tina genunchiul la un nivel mai ridicat decat cel al inimii, folosind perne pentru mai mult confort;
- Medicatia antidurere. Acetaminofenul este deseori eficient pentru ameliorarea durerii. Antiinflamatoriile nesteroidiene sunt eficiente pentru reducerea durerii si a inflamatiei. Daca acestea nu amelioreaza durerea, pacientul poate solicita medicului sa-i prescrie o retet;
- Exercitii de tonificare musculara. Daca muschiul cvadriceps este slabit, medicul poate trimite pacientul la un fizioterapeut pentru a invata exercitii de intariere a acestor muschi pentru un suport mai bun al genunchiului;
- Mentinerea unei greutati corporale optime.Scaderea ponderala va minimaliza greutatea pe care genunchiul trebuie sa o suporte cand se angajeaza in activitati care implica sustinerea greutatii corporale.