Angina streptococica este o infectie bacteriana a faringelui si a amigdalelor, care se manifesta prin debut acut, cu febra, stare generala influentata si durere la inghitire. Infectia streptococica este transmisa de la o persoana la alta, pe cale respiratorie, dar si prin contactul cu obiecte contaminate, daca nu se respecta masurile de igiena a mainilor . Cand o persoana care are o infectie cu streptococ la nivelul faringelui tuseste sau stranuta, picaturi mici de saliva si secretii mucoase (picaturi Pflugge) incarcate cu streptococi, se raspandesc in aer si pot fi inspirate de alte persoane.
Faringita si amigdalita streptococica este determinata de o bacterie numita streptococ. Exista mai multe tulpini de streptococ, dintre care unele pot determina afectiuni mai grave decat altele. Cea mai frecventa tulpina intalnita in infectiile faringo-amigdaliene este streptococul beta-hemolitic de grup A. Alte tulpini de streptococ care mai pot ocazional determina infectii ale gatului sunt cele din grupurile C si G.
Infectia streptococica determina inflamatia acuta a faringelui, a amigdalelor sau a vegetatiilor adenoide (la copii) cauzand durere si dificultate la inghitire, respiratie nazala ingreunata (obstructie nazala in diferite grade de severitate).
Cel mai frecvent inflamatiile faringelui sunt produse de infectii virale sau agenti iritanti precum fumul, noxele, alergenii, factorii de mediu (aerul uscat sau rece si umed) sau refluxul gastro-esofagian..
Riscul de aparitie a faringitei streptococice creste daca exista contact direct cu persoane care au infectii streptococice, aceste infectii sunt frecvent intalnite in colectivitatile de copii (crese, gradinite) . Dimensiunea amigdalelor nu reprezinta un factor de risc, de fapt angina streptococica poate fi intalnita si la persoanele carora le-au fost extirpate amigdalele palatine si vegetatiile adenoide.
Cele mai obisnuite simptome ale infectiei streptococice a gatului la copil si adult sunt:
- durere faringiana instalata brusc fara tuse, stranut sau secretii nazale
- durere si dificultati la inghitit
- febra
- ganglioni inflamati la nivelul gatului
- depozite albe, galbene sau sub forma de membrane la nivelul faringelui si amigdalelor
- congestia faringelui
- amigdale inflamate, congestionate, marite de volum, cu toate ca aceasta manifestare poate fi cauzata si de o infectie virala.
La tineri, mononucleoza infectioasa poate determina o inflamatie severa a gatului asemanatoare cu cea produsa de streptococ. Cel mai frecvent, inflamatiile acute ale faringelui sunt de origine virala. In infectia streptococica nu apar de obicei simptome de raceala ca: tuse, stranut, lacrimare sau nas infundat.
In unele cazuri de infectie streptococica poate sa apara o eruptie cutanata (rash) care se intinde de la gat, pe piept si uneori pe intreg corpul. Aceasta eruptie este rugoasa (aspra) la pipait si poarta denumirea de scarlatina. Scarlatina se trateaza cu antibiotice, care frecvent duc la o recuperare rapida. Daca este tratata, scarlatina nu este periculoasa.
Simptomele faringitei streptococice apar de obicei in mai putin de 2-5 zile de la contactul cu o persoana contagioasa. Faringita streptococica se vindeca de obicei in 3-7 zile cu sau fara tratament antibiotic, in functie de severitate. In absenta unui tratament antibiotic adecvat, persoana va continua sa fie contagioasa chiar daca simptomele se remit si prezinta riscul dezvoltarii unor complicatii la distanta: reumatism articular acut, afectarea valvelor inimii (cardita reumatismala), afectare renala etc. Contagiozitatea pacientului scade foarte mult dupa primele 48 de ore de la initierea tratamentului cu antibiotice si este foarte putin probabil sa mai apara complicatii ale infectiei streptococice.
Trebuie apelat la servicii de urgenta imediat ce apare o inflamatie severa a gatului (durere de intensitate 8 sau 9 pe o scara de la 1 la 10) insotita de urmatoarele simptome, mai ales la copilul mic:
- febra peste 39 grade C sau mai mare (hiperpirexie)
- delir
- respiratie dificila (dispnee)
- " sete de aer" (pozitia trunchiului aplecata in fata pentru a usura respiratia) .
Trebuie apelat la consult de specialitate in urmatoarele situatii:
- inflamatie severa a gatului si febra mai mare de 38 grade C care dureaza mai mult de 1-2 zile
- inflamatie severa a gatului cu o durata de 2-5 zile dupa un contact cu o persoana purtatoare de streptococ
- simptome persistente in ciuda tratamentului simptomatic
- eruptie rosie, aspra la pipait, care poate orienta spre scarlatina
- tulburari de somn si apnee cauzata de inflamatia si marirea brusca a amigdalelor si vegetatiilor adenoide
Daca la 1-2 saptamani dupa o infectie streptococica a faringelui apar urmatoarele simptome sugestive pentru complicatiile poststreptococice, pacientul trebuie sa se adreseze medicului de specialitate:
- lipsa de putere (astenie)
- respiratie superficiala
- dureri articulare
- eruptie rosie (eritematoasa) cu tumefactti sub piele
- miscari necontrolate (convulsii) ale mainilor si picioarelor (coree reumatismala).
De retinut!
Inflamatiile acute ale faringelui insotite de alte simptome de infectie respiratorie acuta (tuse, stranut, scurgeri nazale) sunt cel mai probabil de natura virala, cu toate acestea simptomele persitente sau agravate impun un consult din partea medicului de specialitate: medici de familie, pediatri, otorinolaringologi.
Diagnosticul este stabilit in urma anamnezei (debut, simptome, istoric de contact infectios-daca este cunoscut), examenul clinic obiectiv al gatului si teste rapide pentru streptococ. Exsudatul faringian este efectuat uneori pentru a confirma suspiciunea de infectie streptococica atunci cand rezultatul testului rapid este negativ sau cand este suspecta infectia cu alt agent patogen decat streptococul beta hemolitic de grup A.
In prezent ghidul de tratament recomandat de specialisti prevede ca prin teste rapide (test antigen rapid streptococ beta hemolitic de grup A) sa se depisteze infectia produsa de acest agent patogen. De obicei, specialistii initiaza tratamentul inainte de a primi rezultatul exsudatului faringian atunci cand sunt prezente urmatoarele simptome:
- febra peste 38 grade
- depozite de puroi ce acopera faringele si amigdalele
- inflamatia ganglionilor de la nivelul gatului
- absenta semnelor de infectie de tract respirator superior precum tusea sau stranutul.
Urmatoarele teste sunt folosite pentru a pune in evidenta streptococul in gat:
- testul antigen rapid care identifica prezenta streptococului beta hemolitic de grup A la nivelul faringelui, iar rezultatul este disponibil in cateva minute de la examinarea probei, fara a fi disponibila o antibiograma (sensibilitatea bacteriei la antibiotice)
- cultura exsudat faringian este un alt test care analizeaza secretiile recoltate de la nivelul faringelui si amigdalelor, cu insamantarea bacteriei pe medii de cultura ce permit cresterea acesteia si testarea ulterioara la antibiotice pentru a vedea sensibilitatea in cazul in care cultura se dovedeste a fi pozitiva .
Tratamentul precoce poate reduce raspandirea infectiei si reduce riscul aparitiei complicatiilor de vecinatate: flegmoane periamigdaliene, otite, sinuzite, pneumonii etc.
In cazul in care se suspecteaza o angina acuta cu streptococ beta hemolitic de grup A este dificil de afirmat care test este mai potrivit, fiecare avand avantaje si dezavantaje. De exemplu, rezultatele testului rapid sunt disponibile in 10-15 minute, in timp ce rezultatele culturii sunt disponibile in 2-3 zile, dar au o acuratete mai mare.
Un rezultat negativ al testului rapid nu exclude totusi infectia streptococica cu streptococ beta hemolitic de grup A (rezultat fals negativ). Atunci cand rezultatul testului rapid pentru streptococ este negativ si persista suspiciunea prezentei streptococului, specialistii pot cere efectuarea culturii pentru verificarea testului.
In situatia cand testul rapid pentru streptococ este pozitiv, nu mai este necesara efectuarea culturii. In aceasta situatie trebuie inceput promt tratamentul cu antibiotice, reducand perioada de contagiozitate a bolii si severitatea simptomelor.
Aceste teste nu sunt necesare in urmatoarele situatii:
- dupa tratamentul antibiotic, cu exceptia cazului in care este persista simptomatologia; analizele pot fi efectuate daca aceasta reapare sau in cazul suspiciunii reumatismului articular acut
- pentru o persoana care a fost expusa la streptococ dar care nu are simptomatologie; de exemplu, membrii de familie ai unei persoane care a avut infectie a gatului cu streptococ vor fi testate daca dezvolta simptomatologia infectiei.
Este posibil ca o pesoana prezentinte streptococul la nivelul faringelui si sa nu aiba nici un simptom al infectiei (purtator sanatos). Daca in aceeasi familie mai multe persoane dezvolta simptome sugestive ale unei angine streptococice sau complicatii la distanta ale acesteia, aceste persoane vor fi testate pentru infectia cu steptococ. Purtatorii sanatosi nu sunt in mod obisnuit contagiosi.
Tratament - Generalitati
Antibiotice precum penicilina, cefalexina sau amoxicilina sunt folosite pentru tratamentul faringitei streptococice. Tratamentul cu antibiotice este eficient numai in infectiile de natura bacteriana ale gatului, dar incazul infectiilor virale nu influenteaza evolutia bolii.
Infectia streptococica a gatului se vindeca in 3-7 zile cu sau fara tratament, insa in absenta tratamentului exista riscul aparitiei complicatiilor de vecinatate sau la distanta, precum si al amigdalitei cronice focar de infectie. Utilizarea antibioticelor in angina acuta streptococica este justificata deoarece:
- distruge bacteriile si reduce perioada de contagiozitate a bolii (in mod normal persoana nu mai este contagioasa la 48 de ore de la initierea antibioticului)
- pentru previnirea complicatiilor: desi neobisnuit, streptococul poate afecta si alte tesuturi de vecinatate, cauzand infectii ale urechii (otite), ale sinusurilor sau abcese (flegmoane) periamigdaliane; antibioticele pot sa previna o reactie destul de rar intalnita, prin care infectia declanseaza atacul sistemului imunitar asupra propriului organism si astfel sa declanseze reumatismul articular acut
- amelioreaza simptomatologia si grabeste vindecarea .
Tratamentul cu antibiotice ar trebui sa inceapa imediat ce rezultatul testului rapid confirma infectia cu streptococ. In functie de severitatea infectiei, medicul va decide daca va astepta rezultatul culturii sau va initia un tratament antibiotic,cu modificarea ulterioara a tratamentului in functie de evolutie si de rezultatul testului.
Specialistii pot recomanda utilizarea medicamentelor simptomatice precum paracetamol, ibuprofen sau spray dezinfectant pentru gat, care ajuta la ameliorarea durerilor si disconfortului si reduc febra cauzata de faringita streptococica.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Numai medicii pot prescrie antibiotice pentru trataremtul faringitei streptococice. Acestea trebuie administrate conform prescriptiei medicale. In acest fel se evita infectiile recurente, rezistenta la antibiotice si se previn complicatiile. Sunt necesare cateva masuri igieno-dietetice precum consumul unei cantitati mari de lichide si cresterea umiditatii din incapere, pentru a mentine umeda mucoasa de la nivelul faringelui; ceaiurile recomandate pentru raceli pot ameliora simptomatologia. Medicamente eliberate fara prescriptie medicala sunt cele folosite pentru ameliorarea durerii cauzate de inflamatia acuta a gatului si pentru scaderea febrei. De asemenea, este recomandat repausul la domiciliu in primele zile de la initierea tratamentului antibiotic, deoarece persoana bolnava este contagioasa si poate transmite boala mai departe altor persoane. Repausul la pat este necesar daca starea generala a pacientului este alterata si nu este obligatoriu daca acesta se simte bine.
In primele 24-48 de ore de la inceperea tratamentului se mentine contagios.
Evitarea transmiterii faringitei streptococice sau reinfectarea se poate realiza prin:
- evitarea stranutului sau tusei in fata altei persoane
- spalatul frecvent al mainilor
- folosirea servetelelor de unica folosinta, nu a batistelor
- se arunca periuta de dinti folosita pana in momentul inbolnavirii, apoi cea folosita pe perioada bolii, deoarece streptococul se poate fixa pe perii acesteia si poate determina reinfectarea. Daca nu se poate inlocui periuta, atunci se recomanda spalarea energica si frecventa a acesteia inainte si dupa fiecare utilizare.
Optiuni de medicamente
Antibioticele sunt medicamentele de electie in tratamentul faringitei streptococice confirmate.
Antibioticele vor reduce perioada de contagiozitate. In general, pacientii nu mai sunt contagiosi dupa primele 24-48 de ore de la inceperea tratamentului antibiotic.
Tratamentul cu antibiotice pentru faringita streptococica poate sa previna unele complicatii rare determinate de streptococ sau de reactia raspunsului imun al organismului la infectie. Complicatiile faringitei streptococice sunt rare, dar pot apare, mai ales daca boala nu este tratata corect.
Indicatii ale antibioterapiei
Antibioticele pot fi utilizate in urmatoarele situatii:
- rezultat pozitv al testelor rapide pentru detectarea streptococului sau rezultat pozitiv al culturii exsudatului faringian
- puseu recent de reumatism articular acut si expunere la streptococ
- trei sau mai multe din urmatoarele semne sau simptome:
- febra recenta
- depozite albe sau galbene (pultacee) sau membrane la nivelul faringelui sau pe amigdale
- ganglioni limfatici inflamati sau sensibili la nivelul gatului
- absenta simptomelor de raceala sau alte infectii de tract respirator superior, cum ar fi tusea sau stranutul.
De retinut!
Inceperea imediata a tratamentului, dupa un rezultat pozitiv la testul rapid pentru streptococ, reduce perioada de contagiozitate si perioada de evolutie a bolii cu aproximativ 8 ore. Cu toate acestea, nu este gresit sa se intarzie inceperea tratamentului cu 1-2 zile pentru a astepta rezultatul culturii faringiene, daca starea pacientului o permite. Antibioticele previn aparitia reumatismului articular acut, chiar si daca se administreaza la 9 zile de la debutul simptomelor.
Tratament chirurgical
Daca faringita streptococica continua sa reapara, atunci pacientul impreuna cu medicul pot decide daca este necesar tratament chirurgical pentru indepartarea amigdalelor (amigdalectomie).
Tratamentul chirurgical este considerat o optiune atunci cand:
- pacientul prezinta mai multe episoade de faringita streptococica sau amigdalita intr-un singur an (peste 6 episoade dovedite a fi cauzate de streptococ), in ciuda tratamentului antibiotic
- la cateva saptamani dupa un flegmon periamigdalian
- persista un miros si gust neplacut in cavitatea bucala (halena fetida) cu semne de amigdalita cronica
- este necesara biopsie pentru evaluarea unei posibile tumori la nivelul amigdalelor.
Amigdalele marite nu reprezinta o indicatie pentru amigdalectomie, cu exceptia situatiilor explicate anterior sau atunci cand cauzeaza obstructie respiratorie in somn (apnee de somn- intreruperi ale respiratiei pentru scurte perioade in timpul somnului) sau probleme la deglutitie (inghitirea alimentelor).
Tratamentul chirurgical trebuie evitat pe cat posibil la indivizii cu tulburari de coagulare, precum si boli cronice decompensate (hepatice, renale).
De retinut!
Amigdalectomia nu mai reprezinta indicatia terapeutica pentru copiii cu faringita streptococica recurenta. Tratamentul chirurgical s-a dovedit a reduce numarul de faringite streptococice pentru o perioada de 2 ani. Cu toate acestea, multi copiii care nu au beneficiat de tratament chirurgical au, in timp, din ce in ce mai rare episoade de faringita streptococica.
Atunci cand se decide extirparea amigdalelor, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte : perioada de absenta de la scoala a copilului sau a adultului de la serviciu din cauza infectiilor faringiene, numarul recidivelor si severitatea acestora, prezenta complicatiilor.
In cazul tratamentului chirurgical trebuie cantarit raportul risc-beneficiu. In unele cazuri de faringo-amigdalite streptococice persistente, in special in prezenta complicatiilor, tratamentul chirurgical poate fi cea mai buna alegere.
Alte tratamente
Nu exista alte tratamente etiologice pentru angina streptococica decat cele prezentate anterior.
Complicatiile infectiilor streptococice sunt rare, dar apar in cazul in care infectia nu este tratata corect cu antibiotice. Complicatiile apar atunci cand infectia se raspandeste catre tesuturile vecine provocand infectii ale urechii, sinusurilor sau abces periamigdalian. Complicatiile la distanta pot aparea in cazul in care sistemul imun ( anticorpii anti-streptococici) ataca celulele propriului organism cauzand: reumatismul articular acut, cadita reumatismala, glomerulonefrita poststreptococica.
Prin tratamentul corect al anginei streptococice se reduce mult riscul de aparitie a reumatismul articular acut si complicatiilor sale.
Pentru a evita imbolnavirea se recomanda evitarea contactului cu persoane care au simptome de infectie streptococica.
Se recomanda spalarea mainilor cat mai des, mai ales in prezenta persoanelor racite, cu afectiuni virale sau bacteriene. Nu se recomanda folosirea in comun a periutei de dinti, tacamurilor, farfuriilor si paharelor.
Bacteria se transmite, aproape totdeauna, prin picaturile Pflugge de la persoane infectate. Faringita streptococica se transmite prin picaturi de saliva si mucus ce contin streptococ, la o persoana sanatoasa de la o persoana bolnava prin respiratie, tuse sau stranut sau prin atingerea obiectelor contaminate cu secretiile persoanelor bolnave.Bacteria poate trai o perioada scurta de timp pe clanta usii, pe bateria de la chiuveta sau pe alte obiecte. Daca se atinge obiectul infectat iar apoi persoana isi atinge ochii, nasul sau gura, se poate infecta cu bacterii sau virusuri. Bacteria se poate transmite, de asemenea, prin alimente infectate.
Cresterea rezistentei organismului fata de infectia cu streptococ se realizeaza printr-o alimentatie sanatoasa, odihna suficienta si exercitii fizice in mod regulat.
Evitarea stresului poate creste capacitatea organismului de a lupta cu boala, in cazul de fata cu faringita streptococica.
Umidificarea aerului din locuinte in timpul lunilor de iarna uscate sau pe tot parcursul anului pentru persoanele care traiesc intr-un climat secetos. Umezeala din aer ajuta la mentinerea umeda a mucoaselor din tractul respirator, facandu-le astfel mai rezistente la infectii. Se pot utiliza aparate de umidificat aerul in dormitoare in timpul somnului. Totusi, aceste aparate trebuiesc folosite cu precautie daca o persoana din casa are astm sau alergii, pentru ca praful sau alte particule care se aduna in aparat pot inrautati aceste conditii. Din acest motiv aparatele de umidificat aerul trebuie curatate cu regularitate.
Se recomanda incetarea fumatului si evitarea expunerii la fumul de tigara (fumatul pasiv). Fumul irita mucoasa de la nivelul gatului facand-o mai susceptibila la infectii.