Abuzul de substante se refera de fapt la consumul exagerat si dependenta fizica sau/si psihica de anumite substante medicamentoase, alcool, sau narcotice si stupefinate care au efecte daunatoare sanatatii fizice si psihice si care afecteaza individului, uneori iremediabil, si viata sociala si afectiva. Specialistii considera ca exista o diferenta intre abuzul si dependenta de substante: abuzul se defineste mai ales prin prisma afectarii vietii sociale a individului si apoi alterarea sanatatii, in timp ce in cazul dependentei pe primul plan sunt simptomele si semnele fizice ale consumului cronic. Abuzul de substante poate duce, in timp, si la dependenta. Procesul are insa nevoie de un anumit timp deoarece dependenta necesita intai aparitia unei tolerante a organismului la substanta administrata, toleranta care sa duca apoi la instalarea sindromului de sevraj.
Abuzul de substante recunoaste numeroase cauze. Cauzele sunt multe si variate, ca si substantele care pot fi implicate in abuz: alcool, tutun, droguri, substante psihedelice, analgezice si multe altele. Uneori se considera ca societatea este cea care impinge individul catre abuz. Ritmul alert a fiecarei zile, criza de timp, criza financiara, frustarile de la locul de munca si din relatiile personale... viata pare haotica, sufocanta. Fiecare are propriile modalitati de a-i face fata, in functie de personalitate, de educatie si de valorile in spiritul carora a fost crescut. Daca recunoastem ca societatea este cea care impinge individul spre consumul exagerat de substante, trebuie sa recunoastem ca tot societatea este cea care plateste pretul intretinerii, tratarii si reintegrarii acestor indivizi in mediu. Iar acest fapt se reflecta in realitatea de pe strada si din camerele de garda ale spitalelor. Din ce in ce mai multe prezentari la spitalele de urgenta sunt pentru supradoze de droguri sau medicamente, intoxicatii cu alcool si abuz de diverse combinatii de stupefiante, sau pentru consecintele abuzului pe termen lung: cancere de plamani, cancere ale cavitatii bucale, ciroze si carcinoame hepatice, infectii sistemice si boli transmisibile sexual. Abuzul de substante este unul dintre cei mai des citati factori implicati in cresterea infractionalitatii, violentei domestice si agresiunii impotriva copiilor.
Abuzul de substante nu imbolnaveste doar individul ci intreaga societate. In statele Unite se pare ca peste 10% din populatie abuzeaza sau este dependenta de alcool si peste 25% de tutun. Specialistii au incercat sa gaseasca noi si noi modalitati pentru a face fata indivizilor care aleg acest drum, insa deocamdata rezultatele sunt departe de sperantele tuturor.
Programele nationale de combatere a consumului de droguri si de prevenire a fumatului, marirea periodica a pretului alcoolului si tutunului, toate incearca sa descurajeze individul de a utiliza narcotice, si substante periculoase pentru sanatate.
Toate substantele implicate in abuz sunt capabile sa determine o forma sau alta de afectare a cognitiei, a perceptiei, atentiei si controlului fizic. Foarte multe dintre substantele de care se face abuz in prezent sunt implicate in aparitia sindromului de sevraj. Acesta este un efect al intreruperii bruste sau scaderii semnificative a dozei si a administrarii respectivei substante. Pentru ca sevrajul sa apara trebui intai sa se instaleze dependenta de drog. Dependenta apare dupa consumarea uneia sau mai multor substante pe o perioada variabila de timp. Sevrajul evolueaza in diferite stagii. Un individ incepe sa simta simptomele sevrajului cu intensitate din ce in ce mai mare, gravitatea atinge apoi un nivel constant care se mentine cateva zile, apoi starea lui incepe sa se amelioreze, iar simptomele dispar. Sindromul de sevraj este doar una din complicatiile utilizarii cronice de droguri. Cea mai periculoasa complicatie a supradozelor si abuzului de droguri este moartea.
Toleranta este un alt efect al abuzului de substante. Ea consta in necesitatea cresterii progresive a dozei pentru obtinerea acelorasi efecte. In ceea ce priveste preparatele opioide, de exemplu, daca un consuamtor dezvolta toleranta la un anumit produs, cel mai probabil toleranta se manifesta la toti compusii grupei (toleranta incrucisata). In plus, toleranta nu se manifesta chiar la toate efectele opioidelor, ci mai ales la cele euforice, anxiolotice, deci exact la cele pe care morfinomanii le doresc de la respectivul opioid. Organismul individului devine capabil ca in timp sa suporte doze foarte crescute ale substantei implicate in abuz, uneori chiar si de 10 ori mai mari decat la debutul consumului. Toleranta poate sa para mai repede pentru unele preparate comparativ cu altele, dar, dupa oprirea administrarii, dispare la fel de repede. Acest fapt este important pentru ca duce la decesul morfinomanului obisnuit cu doze foarte crescute, care, din anumite motive sisteaza temporar administrarea drogului si reia apoi consumul. Organismul nu mai poate face fata unor doze atat de mari si astfel se instaleaza simptomele supradozarii si chiar moartea.
Indivizii abuzeaza de un numar foarte mare de substante. Varietatea lor este si ea incredibila, iar modul de combinare nu inceteaza sa uimeasca medicii. Creativitatea unui morfinoman este fascinanta si autodistructiva, in acelasi timp. Cele mai frecvente substante implicate in abuz sunt prezentate in cele ce urmeaza.
Motivele fumatului sunt variate: placere, ameliorarea vigilentei, invingerea stresului si anxietatii, combaterea depresiei, inlaturarea senzatiei de foame, controlul greutatii si multe, multe altele. Majoritatea indivizilor incep sa fumeze din adolescenta, media de varsta scazand dramatic in ultimii ani. Deoarece la aceasta varsta tinerii sunt mai influentati mai mult de grupul de prieteni decat de adulti, medici sau psihologici, programele de prevenire a fumatului nu au succesul sperat.
Psihologii au realizat si un profil al fumatorului tanar: este extrovertit, sociabil, impulsiv, merge la risc de cele mai multe ori si are spirit de aventura. La inceput, fumatul confera individului incredere in sine si o serie de senzatii placute (deoarece nicotina actioneaza pe sistemul dopaminergic al organismului), insa, pe masura ce anii trec si apare abuzul de tutun si ulterior dependenta, aceste senzatii sunt inlocuite de teama de instalare a simptomelor de abstinenta in cazul in care numarul zilnic de tigari nu este respectat.
Apare si toleranta, de aceea, fumatorii vechi ajung la un numar imrpesionant de pachete de tigari fumate in cursul unei zile.
Responsabila de abuz si dependenta de tigrari este nicotina. Aceasta se concentreaza in frunzele plantei si constituie aproximativ 3% din greutatea tutunului uscat. O tigare medie are aproxiamtiv 1 mg de nicotina absorbabila. Asupra organismului, nicotina are efecte stimulatorii. Dupa ce se absorbe, ajunge rapid in torentul circulator si trece foarte usor bariera hematoencefalica. Odata inhalata, are nevoie de doar 8 secunde pentru a patrunde in creier. Sistemul nervos poseda receptori speciali pentru nicotina, denumiti chiar “receptori nicotinici” care sunt raspunzatori de eliberarea substantelor ce determina instalarea efectelor placute ale fumatului: euforie, relaxare, dar care sunt responsabili si de instalarea dependentei de tutun.
Fumul de tigara contine insa mult mai multe substante cu potential daunator, nu doar nicotina. Exista peste 600 de aditivi care pot fi combinati cu tutunul pentru a se obtine in final tigareta. Majoritatea substantelor inhalate din fum sunt periculoase pentru sanatate, si foarte multe au chiar risc carcinogen si pot induce mutatii genetice.
Consumul cronic de tutun duce in final la afectiuni cardiovasculare, creste riscul de aparitie si dezvoltare a aterosclerozei, predispune la aparitia accidentelor vasculare cerebrale si infarctelor miocardice acute, la boala cronica obstructiva de plamani, emfizem pulmonar si cancer bronhopulmonar, de cavitate bucala, de laringe sau de pancreas.
Fumatul in timpul sarcinii afecteaza foarte grav produsul de conceptie, poate determina aparitia de anomalii congenitale, nastere prematura, greutate mica la nastere si creste de 3 ori riscul de moarte infantila subita.
Abstinenta dupa consumul cronic de tutun (fumat sau mestecat) include simptome generale: anxietate, foame, crestere in greutate, depresie, tulburari de somn.
Desi impresia generala este ca alcoolul are un efect stimulator al functiilor nervoase, mecanismul lui este exact invers: alcoolul deprima creierul. La doze mici el actioneaza in special pe centrii inhibitori, apare starea de dezinhibitie, cand individul actioneaza contrar caracterului obisnuit iar cei din jur parca nu il mai recunosc.
La doze mai mari, alcoolul inhiba centrii excitatori, iar respectiva persoana se confrunta cu afectarea gandirii rationale, este incapabila sa isi controleze actiunile, isi pierde echilibrul si tonusul.
Astfel, se poate afirma ca alcoolul este un drog psihoactiv cu efect deprimant. El poate determina aparitia dependentei, stare cunoscuta sub numele de alcoolism.
Abuzul pe termen scurt (consumarea unor cantitati foarte crescute) duce la intoxicatie, deshidratare si coma alcoolica. Abuzul pe termen lung determina modificarea metabolismului si functiilor hepatice si nervoase si determina aparitia alcoolismului. Numeroase studii au demonstrat faptul ca absorbtia alcoolului este mai redusa daca acesta se consuma dupa masa, iar rata de metabolizare si eliminare din sange este si ea influentata pozitiv de prezenta alimentelor in stomac.
Consumul de alcool pe termen lung sau pe termen scurt, dar in cantitati semnificative, influenteaza negativ starea de sanatate a individului.
Acesta ajunge sa se confrunte cu:
- Afectiuni gastrointestinale:ciroza, ulcer peptic, gastrita, pancreatita si carcinoame hepatice, pancreatice, gastrice;
- Afectiuni cardiovasculare: hipertensiune si cardiomiopatie alcoolica;
- Afectiuni neurologice: neuropatie alcoolica periferica, encefalopatie Wernicke, psihoze, modificari structurale cerebrale care pot duce la dementa;
- Afectiuni imunologice: suprimarea imunitatii mediate celular;
- Afectiuni endocrine: scaderea concentratiei detestosteron si cresterea concentratiei de estrogeni (in cazul barbatilor), atrofie testiculara, ginecomastie;
- Afectiuni psihiatrice: depresie sau sindroame anxioase.
Abstinenta de la alcool duce la aparitia iritabilitatii, anxietatii, diaforezei, anorexiei, hipertensiunii arteriale, aritmiilor cardiace, tahicardiei, hipertemiei, tremorului si convulsiilor, confuziei, precum si a halucinatiilor. Sindromul de sevraj in cazul alcoolului difera foarte mult de alte substante abuzate deoarece el poate fi chiar fatal.
In forma sa cea mai severa, cand alcoolism este combinat cu un sindrom cronic de malnutritie, abuzul de alcool poate ameninta chiar si viata individului deoarece abstinenta se manifesta ca delirium tremens. In cadrul acestuia sunt prezente toate simptomele intalnite in abstinenta obsinuita, insa starea de sanatate se decompenseaza mult mai usor, iar intensitatea fenomenelor, pe fondul privarii cronice de nutrienti, este mult mai crescuta.
Abuzul de alcool este cea mai frecventa cauza de aparitie a insuficientei hepatice in forte multe tari. In plus, soferii care beau inainte de a se urca la volan sunt un pericol pentru toti cei angajati in trafic, pietoni si conducatori auto, deopotriva. Majoritatea accidentelor fatale sunt cauzate de soferi beti.
Marijuana, canabis, "iarba" sunt denumiri diferite pentru acelasi compus. Marijuana se obtine din planta numita cannabis. Marijuana difera de hasis, desi au aceeasi origine: marijuana se refera la frunze si flori, in timp ce hasisul este forma rasinoasa de drog, mai consistenta si mai concentrata. Compusul chimic activ din canabis este un canabinoid cu actiune psiho si fiziostimulanta, dar care este raspunzator si de intoxicatie. Cantitatea minima de canabinoid care poate determina efecte psihedelice si somatice este de 10 micrograme per kilogram corp. Marijuana este cel mai folosit drog ilegal in Statele Unite.
Marijuana este un drog care se fumeaza si care dupa inhalare este raspunzator de fenomene somatice si psihice. Stimulare psihica indusa de marijuana difera de la un utilizator la altul si pot fi atat pozitive cat si negative. Cele mai frecvente efecte descrise sunt euforie, relaxare, stare generala de bine, cresterea libidoului si a senzualitatii. Drogul poate insa sa determina si agitatie, insomnii, anxietate, paranoia, depersonalizare. Reactiile somatice ale consumului de marijuana includ cel mai adesea xerostomie, congestie conjunctivala, relaxare musculara si scaderea presiunii intraoculare.
Fumul de marijuana este un iritant mult mai puternic pentru plamani si arborele bronsic si contine mult mai multe substante periculoase si carcinogeni decat tutunul obisnuit.
Consumul frecvent de marijuana poate determina utilizatorul sa evolueze catre droguri mai puternice dar si mai periculoase, cum ar fi cocaina sau heroina. Riscul de consumarea a heronei este de 104 ori mai mare in cazul indivizilor care au fumat cel putin o tigara de marijuana, comparativ cu cel al persoanelor care nu au intrat in contact cu marjuana sau hasis.
Cocaina este un drog ce poate fi fumat, inhalat, prizat sau injectat. Drogul se obtine din frunzele de Coca, cultivate in America de Sud. Posesia, cultivarea si distributia acestuia sunt complet interzise, insa cocaina ramane unul dintre cele mai folosite droguri. Cocaina este unul dintre cele mai adictive droguri, cu care consumatorii si-au inceput adictia sau la care au trecut dupa ce au fumat mai mult timp marijuana iar efectele acestea au devenit nesatisfacatoare.
Intensitatea efectelor drogului depind de calea de aministrare, doza si puritate si variaza de la 30 de minute pana la cateva ore.
Cocaina actioneaza ca un stimulator al sistemului nervos central, de aceea efectele administrarii sale pe termen scurt includ: cresterea vigilentei si starii de alerta, euforie, hipertensiune arteriala, cresterea libidoului si amplificarea placerii sexuale. Reactiile adverse sunt insa mult mai importante si numeroase: prurit generalizat, tahicardie, aritmii, halucinatii, idei paranoide.
Daca isi adminsitreaza o cantitatea foarte crescuta, utilizatorul poate muri deoarece toxicitatea cocainei se manifesta prin aparitia convulsiilor si deprimarii cardiorespiratorii de origine centrala. Acestea pot fi urmate de insuficienta respiratorie, accident vascular cerebral, hemoragie intracraniana si insuficienta cardiaca.
Sevrajul se manifesta prin depresie foarte intensa, ahedonie, astenie, scaderea tonusului msucular. Consumul acut si cronic sunt implicate in afectarea functiei cardiace, respiratorii, hepatice si cerebrale. Consumata pe o perioada lunga cocaina creste semnificativ riscul de aparitie al accidentelor vasculare cerebrale, hipersomiei sau insomniei, letargiei, hempotiziei, dispneei, astmului bronsic, bruxismului, bolilor autoimune de tipul lupusului eritematos sitemic, vasculitelor, perforarii de sept nazal.
Alarmant, consumul de heroina inregistreaza o continua crestere semnalata la nivel mondial. De exemplu, in Statele Unite, un studiu efectuat in 1998 indica faptul ca 2.4 milioane de americani erau dependenti de heroina. Consumatorii tineri erau in procent de peste 87%, comparativ cu 62% in 1992.
Heroina este un opioid semisintetic si este de departe cel mai utilizat drog al acestei clase foarte largi. Tot droguri opioide sunt si metadona, morfina, codeina, oxicodona. Administrarea frecventa si regulata a heroinei duce la instalarea dependentei fizice si psihice si a tolerantei la drog.
De exemplu, un heroinoman care a inceput abuzul cu 6 mg de heroina, poate sa ajunga in timp la 6 grame/24 de ore.
Heroina este folosita ca drog pentru efectele sale de relaxare, de inducere a unor stari euforice. Administrarea ei se caracterizeaza printr-un rush ce apare pe masura ce drogul este metabolizat si transformat in morfina. Administrata intravenos, heroina, ca si orice alt opioid va determina instalarea rapida si intensa a simptomelor. Heroina are si alte cai de administrare, pe langa injectare: prizare, inhalare de vapori dupa ce este incalzita, sau fumata intr-o tigare.
Efectele intoxicatiei sunt: ameteala, bradipnee, cresterea senzatiilor placute, modificarea perceptiei stimulilor negativi. Sevrajul este sugerat de greata, varsaturi, crampe abdominale foarte intense, diaree, confuzie, mialgii si dureri generalizate in tot corpul, diaforeza, hipotensiune arteriala. Toate aceste simptome apar la cateva ore de la oprirea administrarii drogului in cazul unui morfinoman cronic.
Supradoza de heroina poate determina moartea individului deoarece drogul influenteaza activitatea respiratorie, deprimand-o pana la abolire. Riscurile dependentei de heroina sunt multiple si pot fi si de natura infectioasa deoarece utilizatorii folosesc adesea seringi in comun, ace murdare si infectate si pot dezvolta boli grave, transmisibile: HIV/SIDA, hepatita, endocardita, tetanos, botulism.
Amfetaminele sunt droguri psihostimulatorii care reduc oboseala si apetitul si cresc vigilenta si atentia. Amfetaminele sunt legate din punct de vedere chimic de metamfetamine si dextroamfetamine, droguri capabile sa creasca nivelul unor neurotransmitatori cerebrali de tipul noradrenalinei, dopaminei si serotoninei, inducand o stare de euforie.
Acestea sunt droguri cu un mare potential de declansare a dependentei ce se pot administra pe cale injectabila, inhalatorie sau digestiva. Administrarea metamfetaminelor determina stari euforice, anxietate, cresterea libidoului, cresterea capacitatii de concentratie si atentie, cresterea energiei de care pare sa dispuna organismul, a sociabilitatii, a agresivitatii si poate determina comportamente obsesiv compulsive, idei paranoide si halucinatii.
Efectele somatice asociate consumului de metamfetamine sunt: anorexie, hiperactivitate, pupile dilatate, agitatie motorie, tahicardie, sau bradicardie, hipertensiune, tahipnee, distructia dintilor si leziuni cardiace importante.
Sevrajul se manifesta prin hipersomnolenta, comportament alimentar modificat (apetit crescut), crampe abdominale, depresie si anxietate, insotite de nevoia psihica si dorinta de administrare in continuare a drogului.
"Drog de club" sau "drog recreational" este un termen generic care cuprinde, de fapt, mai multe substante psihostimalatorii. Numele lor vine de la faptul ca initial erau foarte populare in randul tinerilor care frecventau cluburile de muzica tehno-house, rave si care le considerau complet nevinovate, lipsite de efecte adverse, incapabile de a determina dependenta, si... chiar sanatoase! Realitatea este insa diferita. Astfel de droguri nu induc doar euforie ci actioneaza intr-un mod mult mai complex asupra organismului si chiar faciliteaza anumite agresiuni si violuri.
Cele mai populare droguri de club sunt:
1. Ecstasy
Este un halucinogen stimulator utilizat pentru imbunatatirea starii de dispozitie si cresterea energiei pentru a face fata unor petreceri rave cat mai lungi. Administrarea lui pe termen lung scade insa capacitatea creierului de a-si regla ritmul nictemeral, pragul durerii, capacitatea de memorie si emotiile. Cele mai frecvente reactii adverse ale acestui drog sunt reprezentate de: midriaza, tahicardie, hipertensiune arteriala, nistagmus, bruxism, deshidratare, hipertermie.
2. GHB (gama hidroxibutirat)
Este un alt drog de club care este administrat din aceleasi motive ca si ecstasy: imbunatateste experienta, amelioreaza tonusul psihic, induce o stare euforica. Dozele mici se pare ca actioneaza ca un afrodiziac, la doze mai crescute fiind psihostimulator. Drogul se foloseste mai ales in forma lichida, combinat cu alcool. Intensitatea efectelor depinde proportional de doza, insa se poate ajunge chiar la coma si moarte. GHB a fost si inca mai este administrat in combinatii cu alte droguri, si alcool, fapt ce ii creste semnificativ gradul de periculozitate.
GHB este folosit si pentru alte scopuri decat pentru inducerea efectelor afrodiziace sau euforice. Pus in bauturi, poate seda victima care devine vulnerabila si expusa agresiunilor de natura sexuala. Din acest motiv GHB este un asa numit "date-rape drug" (drog ce faciliteaza violul). Drogul este destul de ieftin comparativ cu altele, acesta fiind si motivul pentru care se gaseste in foarte multe cluburi si circula foarte mult printre tineri.
3. Rohypnol
Este o substanta cu actiune hipnotica si sedativa, anxiolotica si relaxanta. Rohypnol este mai cunoscut ca un drog ce faciliteaza violul deoarece induce amnezie anterograda. Este usor de administrat (solutie injectabila sau tablete ce pot fi strecurate in bautura victimei), are efecte de scurta durata si dispare rapid din organism. Drogate cu rohypnol, victimele nu isi amintesc nimic din tot ce se intampla cat sunt sub influenta acestei substante. Pe langa amnezie anterograda rohypnolul determina si modificari ale tensiunii arteriale, crampe abdominale, confuzie si ameteli.
4. Ketamina
Este o substanta anestezica ce poate fi administrata pe cale orala sau injectabila. Ea poate influenta memoria si atentia, iar la doze crescute determina amnezie, paranoia, halucinatii si dispnee. Abuzul cronic de ketamina afecteaza foarte grav ficatul, determina tulburari motorii si respiratorii, precum si aparitia si intretinerea unor idei delirante si a halucinatiilor.
5. LSD
Este un drog a carui popularitate a atins cote maxime in anii 1960, insa care acum se pare ca incepe sa recastige teren in fata altor droguri recreationale. Este un drog psihedelic semisintetic ce determina experiente unice comparativ cu alte droguri: perceptia distorsionata a spatiului cu formarea unor imaginii foarte colorate cu caracter confluent, fluid, care transporta individul intr-o lume ireala.
LSD poate determina de fapt doua tipuri de experiente: cele pozitive si cele negative. Daca individul traieste o experienta negativa, aceasta este adesea comparata cu un film de groaza ce nu se mai termina. Utilizatorul este atacat din toate partile de cel mai negre temeri, se afla intr-un vis din care nu mai poate iesi. De multe ori astfel de experiente s-au incheiat cu sinucideri ca urmare a intensitatii trairilor. Pe termen lung, consumatorul de LSD, chiar si cel ocazional, care nu avenit in contact cu drogul decat o data, poate retrai in mod spontan acele exeriente.
Flashback-ul apare oricand, oriunde si poate fi pozitiv sau negativ. Accidentele la care sunt predispusi consumatorii de LSD sunt, din acest motiv, foarte numeroase. Pe langa flashback-uri, pot sa apara si halucinatii, idei paranoide, delir, tulburari ale dispozitiei.
6. PCP sau praful ingerilor "angel dust"
Este un anestezic foarte puternic folosit in medicina veterinara. Efectele sale le mimeaza pe cele ale ketaminei, insa la o intensitatea mai mare. Analgezia indusa de PCP este atat de puternica incat individul isi poate rupe chiar si mana si nu simte absolut nimic. Adesea, consumatorii combina PCP cu marijuana sau tutunul obisnuit, pentru o potentarea a efectelor.
Folosirea, initial ocazionala, si ulterior, abuzul de diverse substante, cum ar fi alcoolul, tutunul sau chiar drogurile, poate sa debuteze din copilarie sau adolescenta. Specialistii considera ca exista si cativa factori de risc care influenteaza sansele ca individul sa abuzeze de substantele respective.
Acestia includ:
- Mediu familial precar in care copilul este sub influenta parintilor cu vicii: fumat, consum de alcool sau droguri;
- Neglijarea copilului de catre parinti;
- Lipsa atasamentului, a afectiunii si a grijii constante fata de copil;
- Tipul personalitatii adolescentului;
- Comportament agresiv fata de alti copii;
- Tendinte autodistructive;
- Performante scolare slabe;
- Interactiune minima cu alti copii sau tineri de varsta lui;
- Apartenenta la un grup de prieteni cu comportamnet deviant;
- Perceptia modificata asupra dorgurilor, alcoolului si tutunului ca fiind benefice si asigurandu-i o popularitate crescuta.
Prietenii si membrii familiei pot fi printre primii care observa ca ceva este in neregula cu o persoana ce poate consuma abuziv anumite substante. Cu cat semnele si simptomele sunt recunoscute mai repede, cu atat se poate interveni mai rapid si pacientul poate fi integrat intr-un program de recuperare cat mai eficient.
Semne de alarma sunt urmatoarele:
- Renuntarea la diverse activitati ce promovau starea de sanantate si de bine general: frecventarea unui grup de prieteni stabil si de incredere, practicarea diverselor sporturi;
- Formarea unui grup nou de prieteni;
- Note si activitate scolara slaba;
- Agresibilitate excesiva si fara o cauza decelabila;
- Iritabilitate;
- Pierderea capacitatii de memorie;
- Disparitia banilor si a obiectelor de valoare din casa;
- Stare deprimata, de rau fizic si psihic, chiar ganduri suicidale;
- Adoptarea unei atitudini egoiste si egocentriste;
- Folosirea brusca a odorizantelor de camera;
- Consumarea unor cantitati din ce in ce mai mari de alcool si cat mai frecvent;
- Evitarea familiei si prietenilor;
- Aparitie frecventa a mahmurelilor;
- Frecventarea barurilor si discotecilor;
- Concentrarea exclusiva asupra alcoolului, obtinerii de bani pentru a-l cumpara;
- Influentarea altor membrii ai grupului sa consume anumite substante;
- Aparitia unor episoade de amnezie;
- Adoptarea unor comportamente periculoase, inclusiv de natura sexuala;
- Conducerea unui autovehicul sub influenta alcoolului;
- Exmatricularea de la scoala pe motiv disciplinar, consum de alcool sau droguri;
- Probleme frecvente cu legea;
- Modificarea starii de sanatate: pierdere in greutate, tulburari de somn, de concentratie, transpiratii profuze, pupile dilatate, conjunctive rosii, ochi injectati;
- Purtarea de haine cu maneci lungi sau pantaloni lungi in sezonul cald.
In cazul in care pacientul recunoaste ca are o problema cu anumite substante, ca le utilizeaza mai mult decat ar fi cazul sau chiar ca apeleaza la droguri ilicite, specialistii il sfatuiesc sa se adreseze unui medic care sa il poata indruma spre un centru special. Medicul este cel care poate prescrie si serie de medicamente ce pot ameliora simptomele sevrajului sau complicatiile induse de abuzul de substante. Pacientul ar trebui sa isi anunte medicul si ce fel de substante au fost implicate in abuz si daca exista si factori de risc. Factorii de risc se refera la practicarea sexului neprotejat cu persoane necunoscute, utilizarea drogurilor injectabile, folosirea comuna a seringilor, posibilitatea contactarii unor boli infectioase, in special HIV/SIDA sau hepatite virale.
Se recomanda apelarea la medic daca pacientul sau anturajul sau observa:
- Aparitia icterului (coloratiei galbuie a tegumentelor sau conjunctivei);
- Edem gambier;
- Tuse chinuitoare care nu se amelioreaza si care nu dispare in timp;
- Tremor al extremitatilor;
- Sentiment permanent de tristete sau depresie;
- Febra;
Semne si simptome de alarma, care impun apelarea imediata a unui serviciu de urgenta sunt:
- Ganduri autodistructive sau nevoia de ranire a acelor din jur;
- Durere retrosernala, tahicardie, dispnee, ameteli, confuzii;
- Durere abdominala intensa;
- Confuzii si halucinatii;
- Tremor intens si convulsii recente;
- Tulburari de vorbire, parestezii, anestezii, slabiciune musculara, modificari ale acuitatii vizuale, tulburari de echilibru;
- Durere la locul injectarii unui drog, acompaniata sau nu de tumefactie, inrosire, secretie purulenta, limfangita sau limfadenopatie satelita, febra;
- Modificarea aspectului urinii (culoare rosiatica sau cat mai inchisa), modificari ale diurezei;
- Orice suspiciune de agresiune sexuala, mai ales in prezenta unor semne evidente pe corp, dar in absenta amintirilor despre incident.
In momentul in care se suspicioneaza abuz de substante, mai ales droguri si alcool, medicul trebuie sa evalueze cativa parametrii care ii permit sa aprecieze nevoia pacientului pentru tratament: evaluarea starii generale si a gradului in care organismul pacientului va suporta simptomele sevrajului si ulterior tratamentul de specialitate care va fi administrat si posibilitatea de plasare in grija unei institutii adecvate, care sa isi permita sa intretina pacientul.
Pacientii adesea subestimeaza abuzul. Doar foarte rar declara ce consuma, in ce cantitate si de cand. Acest comportament se datoreaza in primul rand starii de negare in care se afla cei mai multi dintre ei si care este specifica oricarui individ in aceasta postura. Medicul trebuie sa ii adreseze pacientului intrebari tintite la care sa astepte si sa ceara un raspuns cat mai la obiect : ce substante sunt implicate in abuz, daca acestea sunt combinate cu altele, de cand exista consumul abuziv, care este doza actuala si care a fost doza intiala, care este frecventa si calea de administrare a drogului.
Plasarea pacientului cu o problema recunoscuta sau dovedita de abuz de substante este datoria specialistului in reabilitare si a psihiatrului, care vor monitoriza starea si evolutia individului pe toata durata tratamentului. La inceput, datele furnizate specialistului in reabilitare si reintegrare sociala de catre medicul de la camera de garda sau medicului de familie, oricare dintre ei a intrat in contact si a diagnosticat problema pacientului, sunt cele care vor stabili internarea intr-o sectie speciala. Deoarece indivizii din acest grup nu se prezinta la controale medicale periodice si chiar evita orice contact cu medicii din teama de a nu fi descoperiti, este esential ca la departamentul de urgenta sa li se efectueze un examen fizic cat mai complet si sa li se recolteze probe de sange si urina pentru analize toxicologice.
Exista o serie de semne si simptome asociate sevrajului care pot directioan suspiciunea de abuz catre anumite substante.
Acestea sunt, in mare:
- Sevrajul pacientului alcoolic se caracterizeaza prin: tremor intens in primele 12- 24 de ore de la ultimul pahar. Tremorul poate fi acompaniat de tahicardie, diaforeza, anorexie si insomnie. Dupa 24-72 de ore tremorul este inlocuit cu convulsii generalizate, iar tabloul clinic specific deliriumului tremens debuteaza la 3-5 zile de la ultimul pahar de alcool. Delirium tremens este o urgenta medicala si trebuie tratata prompt si agresiv pentru a evita instalarea complicatiilor.
- Sevrajul dependentului de opioide apare la doar cateva ore de la ultima doza. Alaturi de o nevoie impetuoasa de drog, pentru care individul ar fi in stare de orice, apar si semne fizice: diaree, piloerectie, rinoree, hipersalivatie, hiperlacrimatie. Simptomele ating un maxim in 48 de ore si apoi un altul la 72 de ore si incep sa se amelioreze dupa 1 saptamana. Oricat de spectaculoase ar fi simptomele, acest sevraj este doar rar fatal.
- Sevrajul dependentului de amfetamine este destul de moderat comparativ cu altele. Pacientul acuza depresie, apetit crescut, cefalee, crampe abdominale si diaree.
- Sevrajul din abuzul de cocaina si halocinogene: nu are nimic deosebit care poata ajuta in diferentierea clinica. Aceste substante sunt implicate mai mult in aparitia dependentei psihice decat a celei fizice.
Tratamentul de specialitate
Se realizeaza in clinici speciale, unde medicii si personalul medical este instruit in legatura cu modul in care trebuie priviti si abordati astfel de pacienti. Abuzul de substante este o afectiune cronica, si cel mai probabil a evoluat multi ani inainte de a fi descoperita. Ea a influentat toate aspectele vietii pacientului, nu i-a modificat doar sanatatea fizica. De aceea si tratamentul trebuie sa fie cat mai complex.
In centrele de dezintoxicare tratamentul initial este adresat semnelor si simptomelor sindromului de sevraj, care pot fi plurimorfe si de intensitati diferite. Dupa ce sevrajul s-a incheiat, pacientul poate fi integrat in grupuri de asistenta si consiliere.
Importanta acestor grupuri este fundamentala: foarte multi dintre pacientii acestor clinici cred ca pot face fata singuri abuzului si pot depasi fara jutor aceasta perioada. De fapt, acest lucru nu este aproape niciodata posibil. Un individ care a devenit dependent de anumite substante nu mai are o vointa proprie, nu mai este stapan pe propria-i viata.
Studiile au demonstrat ca administrarea cronica de droguri altereaza functiile cognitive si intareste nevoia psihica de drog. Toate actiunile pe care acesti pacienti le fac sunt directionate catre procurarea drogului. Adesea, indivizii s-au indepartat de familie si de prieteni deoarece au refuzat ajutorul lor si s-a inchis in grupuri care incurajeaza si promoveaza dependenta. Astfel, au ramas singuri intr-un mediu in care drogul este singura alternativa. Una din cele mai importante componente ale tratamentului este adoptarea unor masuri de prevenire a reluarii consumului. Acestea depind in principal de tipul drogului consumat dar si de caracteristicile persoanei afectate. Tratamentul comportamental isi propune sa personalizeze tehnicile de evitarea a drogului in functie de fiecare tip de personalitate in parte.
Uneori o persoana cu istoric de abuz de substante are si probleme psihice care constituie factori de risc pentru reluarea consumului, deci tratamentul trebuie sa se adreseze si acestor probleme, precum si tuturor factorilor de risc pe care ii are pacientul. De asemenea, este foarte important ca daca exista un anturaj periculos, individul sa fie scos din acel mediu.
Abuzul de substante poate debuta in copilarie sau adolescenta. In momentul de fata se fac numeroase eforturi pentru a preveni debutul consmului de droguri, alcool si fumatului in randul tinerilor si exista numeroase campanii aflate inca in desfasurare. Pentru a se evita adoptarea unor comportamente cu risc, parintii trebuie sa se implice si ei, nu doar psihologii, profesorii si medicii.
Asigurarea unui camin in care copilul sa se simta protejat, in care sa fie educat cu privire la influenta negativa a unor substante este foarte importanta. Specialistii au observat ca uneori copiii nu rapund la sfaturilor unor outsideri, oricat de bine intentionate ar fi si ca sunt mult mai influentati de cei de varsta lor. De aceea poate fi o solutie ca fratii mai mari sa ii consilieze cu privire la anumite lucruri, sau ca in campaniile antidrog antitabac sa fie implicati si copii cu rezultate bune la scoala, cu o viata echilibrata, care sa le arate celor de varsta lor ca exista o varianta la droguri, alcool si tutun.
Prognosticul indivizilor cu abuz de substante, de droguri si alcool ramane, in ciuda eforturilor specialistilor rezervat. Integrarea lor in mediul social favorabil se petrece foarte rar. Adesea abuzul continua, iar starea pacientului se degradeaza in mod constant si sigur, terminandu-se cu decesul acestuia. Societatea plateste foarte scump pentru acesti indivizi, atat din punct de vedere practic, deoarece inretinerea lor, medicatia si terapiile de dezintoxicare sunt foarte costisitoare, cat si din punct de vedere al alterarii valorilor morale.
O societate in care abuzul de droguri si consumul excesiv de alcool sunt in crestere este o societate care se confrunta cu o rata crescuta a criminalitatii. Un individ cu abuz sau dependenta de droguri are un risc de 18 ori mai crescut de a fi implicat intr-o activitate ilegala comparativ cu un individ cu ocupatii si stil de viata normal si echilibrat. Foarte multe crime au fost datorate faptului ca drogurile si alcoolul modifica perceptia evenimentelor inconjuratoare si il fac pe individ sa actioneze atipic. Furturile si jafurile sunt mult mai frecvente in randul dependentilor de droguri deoarece acestia sunt obligati sa isi asigure banii pentru dozele zilnice. Agresiunile sexuale si violenta domestica sunt legate si ele mai ales de consumul de alcool decat de orice alta activitate.
Foarte multe dintre substantele implicate in abuz si dependenta sunt capabile sa determine afectiuni cronice. Cele mai sugestive sunt multiplele neoplazii ce pot fi induse de consumul prelungit de tutun sau de marijuana. In plus, pe langa efectul daunator direct, drogurile si alcoolul modifica si comportamentul individului, expunandu-l riscului de a contacta boli infectioase (hepatite, HIV) sau boli cu transmitere sexuala. Toate drogurile care se administreaza pe cale injectabila au risc de contaminare a individului cu hepatita B sau C sau HIV.
Majoritatea traumatismelor investigate si tratate la camera de garda a spitalelor de urgenta se datoreaza consumului excesiv de alcool sau abuzului de droguri. Alcoolul este implicat atat in agresiuni (avand caracter intentional) cat si in accidente (avand caracter neintentional). Drogurile pot fi si ele implicate in agresiuni, mai ales cele care induc o stare de iritabilitate individului.