Hernia de disc este o afectiune a coloanei vertebrale in care nucleul pulpos, partea gelatinoasa dintre discurile intervertebrale, este exteriorizata de la locul sau normal, anatomic, printr-o bresa in structurile fibroase din jur. Nucleul pulpos este o structura foarte fina, de consistenata gelatinoasa, al carei scop este de a transmite si uniformiza presiunea la care este supusa coloana, astfel incat sa nu existe zone mai solicitate decat altele.
El este mentinut in interiorul discului atat prin intermediul inelului fibros al discului, cat si prin ligamente puternice anterioare si posterioare coloanei corpurilor vertebrali si muschii paravertebrali. Cand in inelul fibros apar modificari de consistenta si rezistenta sau se rupe integritatea sa, nucleul herniaza si ajunge sa comprime structurile nervoase, in principal radacini de nervi periferic, determinand aparitia simptomelor clinice.
Cel mai frecvent hernia apare la nivelul coloanei cervicale si lombare, implicand plexurile nervoase si nervii din zonele respective: plexul cervical si brahial in cazul herniilor cervicale si nervul sciatic sau femural, in cazul herniilor lombare.
Pacientii acuza dureri foarte intense cand hernia devine clinic manifesta, dureri ce sunt asemanatoare celor din sciatica sau lumbago.
Aceste dureri sunt localizate diferit:
1. La nivelul centurii scapulare, scapulelor, bratului (in cazul herniilor cervicale);
2. La nivelul centurii pelvine, zonei lombare posterioare, feselor si coapsei (in cazul herniei lombare).
Durerile sunt unilaterale de cel mai multe ori si pot fi acompaniate de tulburari senzitive (anestezii, parestezii). Datorita caracterului acut al afectiunii si intensitatii durerilor, hernia de disc poate sa afecteze destul de grav calitatea vietii pacientului, influentandu-i capacitatea de munca, de concentrare si supunandu-l unui stress permanent.
Tratamentul herniei este complex, multidisciplinar si poate sa includa:
- Agenti cu actiune analgezia : antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), analgezice opioide;
- Agenti cu actiune musculorelaxanta;
- Injectii epidurale cu cortizon;
- Fiziokinetoterapie;
- Masaj;
- Interventie chirugicala – se practica doar in cazurile extreme, cand terapia clasica nu mai poate tine sub control simptomele.
Analgezicele opioide sunt administrate cu precautie pacientilor, deoarece, chiar daca beneficiul lor antialgic este foarte important si nu poate fi egalat de nici un alt tip de preparat de acest tip, reactiile adverse si riscul de aparitie a dependentei este ridicat.
Narcoticele sunt analgezice cu actiune centrala. Ele modifica in principal perceptia durerii de catre pacient si cresc tolerabilitatea acesteia. Ele interactioneaza cu componenta afectiva a durerii (pacientul nu mai este deranjat de durere, in ciuda faptului ca inca o resimte). Opioidele sunt in acest moment cele mai puternice analgezice de care dispune medicina moderna.
Indicatiile opioidelor sunt in tratamentul durerilor pe care analgezicele obisnuite nu le pot controla. Este vorba de dureri intense, acute. Datorita riscurilor administrarii lor, opioidele sunt administrate in cure scurte, de 1- 2 saptamani, pentru a se evita atat aparitia tolerantei, cat si a dependentei de medicamente. Durerea cronica din hernia de disc nu este trata cu astfel de preparate.
Opioizii sunt indicati atat in hernia de disc cat si in alte dureri din: infarctul miocardic, colici renale (asociate cu un antispastic), pancreatite acute.
Opioidele, prin actiuna lor analgezica puternica, sunt utilizate cu foarte mare eficienta in ameliorarea durerilor din hernia de disc. Specialistii, mai ales cei care trateaza si au experienta cu pacientii suferinzi de afectiuni artrodegenerative considera ca opioidele sunt o optiune foarte buna daca durerea este refractara la alt tip de tratament, iar calitatea vietii individului este mult redusa de catre boala.
Cele mai frecvente reactii adverse ale tratamentului cu opioide analgezice sunt:
- Confusie, judecata incetosata;
- Ameteli;
- Deprimare respiratorie centrala;
- Greata, varsaturi;
- Constipatie;
Pacientii aflati in tratament opiod nu trebuie sa utilizeze aceste medicamente mai mult de 2 saptamani deoarece riscul reactiilor adverse depaseste beneficiul administrarii. Opiodele sunt destinate tratarii durerii acute din hernia de disc si nu consumului cronic. In cazul in care recomandarile de administrare nu sunt respectate, pacientul poate dezvolta dependenta fizica de medicament. Aceasta trebuie diferentiata de dependenta psihica. Dependenta fizica se caracterizeaza prin modificarea felului in care organismul raspunde la opioizi si poate include toleranta la medicament.
Oprirea brusca a opioidului dupa o perioada de administrare mai lunga decat cea recomandata pote sa determine aparitia unor reactii neplacute:
- Greata, varsaturi, diaree;
- Frisoane, transpiratii profuze (diaforeza);
- Agitatie, anxietate;
- Tahipnee;
Dependenta fizica nu este amenintatoare de viata si poate fi tratata, dar este mai bine sa fie evitata prin respectarea recomandarilor de administare ale opioidului, precum si prin intreruperea judicioasa a tratamentului, conform sfaturilor medicului curant.