Din pacate Romania se numara printre tarile in care numarul persoanelor edentate total, adica cu lipsa tuturor dintilor, este in continuare la un nivel inalt. Dar din fericire stomatologia de la noi a ajuns la cote comparabile cu cele din occident.
Ceea ce stie orice persoana, e ca atunci cand nu mai posezi nici un dinte, solutia este realizarea unei proteze totale acrilice care sa inlocuiasca, pe de-o parte tesuturile pierdute prin intermediul acrilatului roz ce imita gingia, iar pe de alta parte dintii pierduti treptat de-a lungul timpului sau rapid prin parodontopatii grave (parodontoza) prin intermediul altor dinti artificiali realizati din acrilat sau, mai estetici, din ceramica.
Dar ce facem cu neplacerea creata de senzatia de voma a unor pacienti prin acoperirea palatului (“cerul gurii”) sau de miscarile protezei, in special a celei inferioare atunci cand radem sau chiar cand mancam?
Cercetarile ingenioase din stomatologie nu au neglijat aceste aspecte si ca urmare a aparut asa numita supraproteza. Aceasta este practic o proteza care foloseste niste mijloace suplimentare de ancorare pe maxilar sau mandibula si care se poate mobiliza pentru igienizare. Aceste sisteme speciale pot fi reprezentate de telescoape, magneti, capse sau bare aplicate pe 2-4 implante sau in cazul prezentei pe arcada unor dinti cu radacini integre, tratate corect endodontic, plasarea acestor sisteme prin intermediul unor pivoti intraradiculari. Si implantologia nu se opreste aici, oferindu-ne si varianta unei proteze fixe cimentate pe un numar mai mare de implante (practic inlocuirea dintilor absenti de pe arcada cu implante).
Alegerea tipului de proteza potrivit pentru reabilitarea morfo-functionala si estetica a pacientului, se stabileste dupa o examinare clinica minutioasa a acestuia, corelata cu o radiografie panoramica (ortopantomografie). Factorii care ne conditioneaza alegerea, tin atat de aspectul clinic si anume cantitatea si calitatea osoasa in cazul inserarii implantelor, relatiile dintre maxilare, etc. cat si de starea de sanatate si profilul psihologic al pacientului.
La acei pacienti care nu pot suporta interventii chirurgicale dintr-un motiv sau altul sau care nu pot intretine o igiena impecabila ca urmare a unor disabilitati fizice sau psihice, se recomanda protezarea totala clasica. La pacientii cu despicaturi ale palatului sau cu defecte muco-osoase grave, rezultate in urma accidentelor sau extirparii formatiunilor tumorale, se indica pastrarea ultimilor dinti sau plasarea unor implante si realizarea de supraproteze.
Avantajele supraprotezarii sunt net superioare protezarii clasice. Tot ceea ce ne deranja in situatia anterioara este acum eliminat, caci nu mai este nevoie de acoperirea boltii palatine, iar proteza nu mai are tendinta de a se desprinde asa usor. In plus, creste si eficienta masticatiei, scade considerabil ritmul de resorbtie osoasa, dar mai ales pacientul este mult mai increzator stiind ca un simplu stranut sau un zambet mai larg nu ii va mai arunca proteza afara din gura.
Dezavantajele supraprotezarii si aici ma refer mai ales la supraproteza pe implante, se refera la partea economica, acestea fiind mai costisitoare comparativ cu metoda traditionala a protezei acrilice, dar, in acelasi timp, mai putin costisitoare comparativ cu o proteza fixa pe implante, unde este necesar un numar mult mai mare de implante si o oferta osoasa mult mai generoasa.
Odata stabilita solutia de tratament, pacientul trebuie sa stie ca ulterior protezarii sunt necesare in continuare vizitele la medicul dentist pentru a verifica starea de sanatate a gurii in general (orice factor de iritatie a mucoasei bucale pastrat in timp, contribuie la instalarea cancerului bucal), stabilitatea protezei si rebazarea ei atunci cand se impune.
Nu in ultimul rand, pacientul trebuie sa acorde o atentie deosebita igienizarii conform indicatiilor medicului.
Ca o concluzie, in conformitate cu literatura de specialitate, supraprotezele pe implante constituie solutiile optime pentru pacient, cu rezultate previzibile ce asigura un succes de peste 95%.