Un transplant de celule stem reprezinta o perfuzie de celule stem sanatoase in organismul pacientului. Acesta poate fi necesar daca maduva osoasa nu mai functioneaza sau daca nu produce suficiente celule stem sanatoase. Acest tip de transplant poate ajuta organismul sa produca suficiente globule albe sanatoase, globule rosii si plachete sanguine pentru a reduce riscul pacientului de a face infectii amenintatoare de viata, anemie si sangerari.
Desi procedura de inlocuire a celulelor formatoare de celule sanguine poarta numele in general de trasplant de celule stem, mai este cunoscut si sub numele de transplant de maduva osoasa sau transplant de sange ombilical, in functie de sursa celulelor stem. Transplantul de celule stem poate folosi celule proprii organismului (trasplant de celule stem autolog) sau se pot folosi celule stem de la un donator (trasplant de celule stem alogenic).
Transplantul de celule stem este realizat pentru tratamentul pacientilor ale caror celule stem au fost afectate de o boala sau de tratametul unei boli. De trasplantul de celule stem pot beneficia atat pacienti cu afectiuni canceroase cat si cei cu afectiuni necanceroase.
Trasplantul de celule stem poate ajuta organismul sa:
1. Inlocuiasca maduva osoasa disfunctionala
Spre exemplu, in anemia aplastica, o afectiune necanceroasa, maduva osoasa nu produce suficiente celule sanguine noi. Procedura de transplant de celule stem distruge maduva disfunctionala si celule stem sanatoase sunt introduse in organism. Daca totul merge bine, noile celule stem migreaza in maduva si incep sa functioneze normal;
2. Distrugerea maduvei osoase bolnave care poate contine celule canceroase
In cazul cancerului, cum ar fi leucemia, procedura de transplant de celule stem poate ajuta la indepartarea celulelor canceroase din maduva osoasa. Cand celulele sanatoase sunt transplantate, productia de celule normale poate fi reluata. In plus, factorii imuni din celulele transplantate pot ajuta la distrugerea celulelor canceroase care pot ramane in maduva osoasa.
Un transplant de celule stem poate presupune multe riscuri de complicatii, unele dintre ele cu potential fatal. Desi unii pacienti prezinta putine probleme cu transplantul, altii trebuie sa suporte teste frecvente si spitalizari repetate.
Complicatiile care pot apare in cazul transplantului de celule stem sunt:
- boala grefa contra gazda;
- esecul transplantului;
- leziuni ale organelor;
- leziuni ale vaselor de sange;
- cataracta;
- cancere secundare;
- deces.
Medicul poate explica pacientului riscurile pentru complicatii in cazut transplantului de celule stem. Impreuna ei pot cantari riscurile si beneficiile si sa decida daca aceasta interventie este potrivita pentru pacient.
Boala grefa - contra - gazda
Un risc potential cand celulele transplsntate provin de la un donator.
Daca pacientul va face un transplant la care se folosesc celule provenite de la un donator (transplant alogenic), acesta are risc de aparitie a bolii grefa - contra - gazda. Aceasta afectiune apare atunci cand celulele transplantate ataca organismul primitorului. Boala poate fi usoara sau severa. Poate apare imediat dupa transplant sau la un interval de cateva luni.
Boala grefa - contra - gazda poate determina eruptii cutanate, durere abdominala, diaree, greturi si varsaturi. In timp poate determina alte complicatii si boli cronice. Medicul va monitoriza indeaproape pacientul pentru semne si simptome ale acestei boli.
Teste si proceduri pre - transplant
Odata ce devine disponibil un donator de celule stem, pacientul va fi supus unor teste si proceduri pentru a evalua stadiul bolii si pentru a se asigura ca este pregatit fizic pentru transplant.
In plus, va fi implantat un cateter intravenos, de obicei la nivelul toracelui, langa gat. Deseori aceasta poarta numele de linie venoasa centrala si de obicei ramane pe loc pe toata durata tratamentului. Prin acest cateter venos central vor fi transplantate celulele stem. Acest cateter va fi folosit si pentru recoltarea probelor de sange, administrarea chimioterapiei, a transfuziilor de sange si chiar a hranei daca este necesar.
Dupa completarea testelor si procedurilor pre-transplant, pacientul va incepe procesul de conditionare.
In timpul acestei proceduri, pacientului i se vor administra chimioterapie si posibil radioterapie pentru a:
- distruge celulele canceroase;
- suprima sistemul imun astfel incat organismul sa nu respinga celulele transplantate.
Tipul procedurii depinde de un numar de factori, inclusiv tipul bolii, starea generala de sanatate si tipul de tranasplant programat – daca se face transplant allogenic sau autolog.
Conditionarea dureaza in general o saptamana si va fi urmata de transplantul de celule stem. In unele cazuri, pacientul poate primi doze mari de chimioterapie si iradierea corpului. In altele pacientul primeste doar doze mari de chimioterapie, fara radioterapie. Procesul conditionarii este realizat in spital. Poate avea multe efecte secundare si complicatii deoarece maduva osoasa si celulele stem sunt distruse in pregatirea transplantului.
Efectele secundare ale procesului conditionarii sunt:
- greturi si varsaturi;
- diaree;
- pierderea parului;
- uscaciune bucala si ulcere bucale;
- sangerari;
- infertilitate sau sterilitate;
- menopauza prematura;
- anemia;
- obosela;
- cataracta;
- insuficienta unor organe cum ar fi inima, ficatul sau plamanii;
- cancere secundare;
Pentru unele efecte secundare pot exista medicamente.
Un proces de conditionare mai putin intens poate fi folosit in cazul minitransplantului de celule stem. Acesta mai poarta numele de transplant cu conditionare de intensitate redusa sau transplant nonmieloablativ. Acest tip de conditionare nu incearca sa distruga toate celulele canceroase care pot exista in organism. In schimb, se bazeaza pe sistemul imun al donatorului pentru a lupta cu aceste celule canceroase.
Acest tip de conditionare pare atractiv datorita riscului mai scazut de complicatii. Dar acest tip de transplant nu este potrivit pentru toate situatiile. Minitransplantul de celule stem este de obicei folosit doar pentru pacientii care nu pot face fata unei conditionari mai dure, cum ar fi persoanele cu stare precara de sanatate, si pentru pacientii a caror boala nu este rapid progresiva. In unele cazuri, acest tip de procedura poate sa aiba acelasi succes ca si tranasplantul deplin.
1. In timpul transplantului de celule stem
Acest transplant este de obicei realizat in centre medicale specializate. Aceste centre au unitati de transplant, cu o echipa de specialisti care ingrijesc pacientii. Aceasta echipa include medici, asistente de transplant si coordonatori, dieteticieni si terapeuti ocupationali.
Transplantul de celule stem implica injectarea celulelor stem ale donatorului prin cateterul venos central. Procedura dureaza intre 1 si 5 ore. Celulele stem transplantate ajung singure in cavitatile maduvei osoase, unde incep sa produca o maduva osoasa noua si celule stem. Poate dura cateva saptamani, totusi, pana cand numarul de celule sanguine sa fie suficient.
Chiar inainte de transplant, pacientul poate primi medicamente pentru reducerea efectelor secundare care pot apare.
Aceste efecete secundare pot fi:
- greturi;
- febra;
- frisoane;
-urticarie;
Nu toti pacientii prezinta aceste efecte secundare, iar la unii aceste sunt minime.
2. Dupa transplantul de celule stem
Dupa transplantul de celule stem, pacientul poate ramane internat in spital pana cand numarul de celule sanguine este suficient sau se poate intoarce la domiciliu, dar sub urmarire medicala atenta. Unii pacineti care raman internati dupa transplant pot fi externati dupa trei - cinci saptamani, dar altii necesita o spitalizare mult mai lunga.
In zilele si saptamanile de dupa transplant, pacientul poate fi supus unor teste si proceduri pentru monitorizarea bolii de care suferea pacientul inainte de transplant. De asemeni pacientul poate necesita suplimente alimentare pentru a compensa greturile si diareea.
Pentru combaterea diverselor complicatii, pacientul poate fi nevoit sa ia multe medicamente. De asemeni poate necesita transfuzii periodice de globule rosii si plachete sanguine pana cand maduva osoasa este capabila sa produca suficiente globule de acest tip.
De obicei dureaza un an pana cand celulele sanguine si sistemul imun ajung la nivelul normal dupa un transplant de celule stem. In general, recuperarea dupa transplantul cu celulele pacientului este mai rapida decat cea in care se folosesc celule de la un donator. Un transplant de celule stem poate vindeca unele boli si induce remisiune la altele. Majoritatea pacientilor supusi transplantului se asteapta ca aceasta procedura sa le creasca durata vietii si de obicei asa se intampla.
Unii pacienti trec prin transplantul de celule cu putine efecte secundare si complicatii. Altii prezinta probleme numeroase atat pe termen scurt cat si pe terman lung. Severitatea efectelor secundare si succesul transplantului variaza de la pacient la pacient. Majoritatea pacientilor care au avut un transplnat reusit si fara recaderi se bucura de o buna calitate a vietii. Se pot intoarce la servicu, scoala si la activitatile cotidiene.