Particuleleα - Cercetarile experimentale au aratat ca radiatiile alfa sunt constituite din particule incarcate pozitiv care s-au dovedit a fi nuclee de He in miscare rapida. Majoritatea nuclizilor radioactivi naturali emitradiatii alfa. Cele mai multe particule alfa isi vor consuma intreaga energie la traversarea unei simple foi de hartie. Particulele alfa sunt periculoase doar daca sunt produse prin dezintegrarea unui compus parinte incorporat prin ingestie, inhalare sau absorbtie dermica prin pielea lezata.
Dezintegrareaβ - reprezinta un electron de origine nucleara (nu de origine orbitala) cu sarcina negativa. Se produce atunci cand un neutron se transforma in proton.
Dezintegrarea β+- reprezintao particula de masa egala, dar de sarcina opusa electronului. Aceasta particula se produce atunci cand un proton se dezintegreaza intr-un neutron, un pozitron si un neutrino. Pozitronul este anihilat atunci cand se ciocneste cu un electron. De aceea are un timp de injumatatire scurt, iar masa a doi electroni este convertita in energie electromagnetica. Aceasta este denumita radiatie de anihilare, eliberata ca 2 fotoni sau radiatii γ.
Radiatiile γ - reprezinta energie electromagnetica fara masa si sunt produse prin dezintegrarea continutului nuclear. Au penetrare mare in tesuturi, datorita vitezei si energiei mari.
Leziunea biologica - ruperea legaturilor covalente, formarea radicalilor liberi, interactiunea radicalilor liberi cu formarea de noi molecule cu potential lezional. Interactiunea radicalilor liberi cu oxigenul formeaza radicali liberi hidroxil care sunt foarte reactivi. Celulele cu continut mare de oxigen sunt mai sensibile la radiatiile gama.
Leziune de iradiere - nucleul este sediul acestei leziuni, distrugerea ADN-ului conducand la disfunctii celulare. Pacientii tineri sunt mai susceptibili deoarece celulele se divid mai rapid, necesarul este mai mare, iar substantele radioactive pot fi incorporate cu usurinta. Acest lucru este valabil in special pentru iod si tiroida.
Iradierea - este procesul de expunere la un tip de radiatie. De exemplu, razele X pot trece prin, sau pot iradia un pacient, dar nu il fac radioactiv, deoarece in tesut nu sunt incorporate molecule instabile.
Radon [Rn222] - este un gaz eliberat in urma dezintegrarii U238 ce urmeaza 4 trepte pentru a forma Ra226, care eventual se dezintegreaza pentru a forma Rn222. Elibereaza particule alfa, deci reprezinta un pericol doar daca este ingerat sau inhalat. Este asociat in special cu cancerele pulmonare deoarece se gaseste in minele de uraniu, riscul fiind mai mare la fumatori. Carcinogenul real pare sa fie unul din compusii fiica (plutoniu Pu214, 218) care este solid si se depoziteaza in caile respiratorii.
Strontiu90 - este un produs care se gaseste in precipitatiile radioactive, fiind similar calciului (un metal alcalino-pamantos) si prin urmare se depune in oase.
Iodul [I131] - dintre radionuclizii sau izotopii ce pot fi eliberati intr-un accident la un reactor nuclear, I131 este cel mai semnificativ datorita incarcaturii enorme a miezului reactorului si a marii sale volatilitati. Captarea este rapida din tractul gastrointestinal si plaman, iar sursele de contaminare includ norul radioactiv eliberat sau ingestia laptelui si a vegetalelor contaminate. Incorporarea in tiroida este completa in 48 ore, odata incorporat in hormonul tiroidian, se dezintegreaza lent, eliberand radiatii beta si gama. Copii si adolescentii sunt deosebit de sensibili. Incidenta cancerelor de tiroida la copii a crescut dramatic in Ucraina dupa dezastrul de la Cernobyl. In eventualitatea unui incident nuclear se poate bloca profilactic captura sa in tiroida cu ajutorul tabletelor de KI (100 mg iodura) timp de 7-14 zile, daca expunerea persista.
Toriu [Th232] - a fost utilizat ca Thorotrast, un agent de contrast pentru procedeele radiologice. Este un eminent al radiatiilor alfa, fiind asociat cu aparitia unor cancere hepatice.
Cesiu [Cs137] - este un emitent gama. Al doilea mare accident nuclear dupa Cernobyl a avut loc in Goiana, Brazilia, cand un aparat medical a fost furat si vandut la vechituri, iar apoi deschis deoarece materialul din interior avea luciri albastre in intuneric. In 5 zile, mai multi pacienti au prezentat simptome gastrointestinale si 4 au murit mai tarziu.
Uraniu [in special U238] - produce mai multi compusi fiica, printre care: radon, radiu226 si toriu230. Datorita timpului de injumatatire lung, U238 ca atare are toxicitate foarte redusa. Este utilizat in special in centralele pentru producerea energiei nucleare. Toxicitatea acuta a acestuia este legata de efectele chimice asupra rinichiului, in special necroza tubulara acuta. Expunerea cronica induce cancer pulmonar si osos determinat de compusii parinte.
Decontaminarea se face prin irigare abundenta. Pielea poate fi curatata intai cu hipoclorit, sau se poate folosi compusi abrazivi cum ar fi faina de malai.
Chelatantii se pot utiliza pentru metalele corespunzatoare: Ca-EDTA a fost folosit pentru seria actinidelor (transuranice, plutoniu, neptuniu, americiu).
Arsurile cu radiatii beta trebuie tratate prin excizie efectuata timpuriu si grefe de piele; arsurile cu radiatii gama trebuie lasate sa se delimiteze deoarece aceste arsuri mai profunde produc distrugeri mai importante.
Antiacidele pe baza de aluminiu pot reduce absorbtia strontiului.
Albastrul de Prusia se ia in considerare pentru expunerile la cesiu, taliu si rubidiu.