Drogurile halucinogene au jucat un rol important in vietile oamenilor de mii de ani. Diversele culturi au folosit plante pentru a induce stari de detasare fata de realitate si „viziuni" in scopuri mistice, disponibilitatea lor fiind limitata de conditiile climatice si de sol pe care le solicita.
Halucinogenele (sin. psihodisleptice, psihotomimetice = care produc, mimeaza psihoze, depersonalizarile, schizofrenomimetice) sunt capabile sa perturbe activitatea psihica, avand manifestari delirante in care starea de vis „pe trezie" domina, asemanatoare cu cea descrisa in psihoze.
Desi termenul halucinogen sugereaza producerea de halucinatii, acesta este considerat inexact, deoarece halucinatiile propriu-zise sunt rare. Frecvent pot fi observate fenomenele iluzorii (iluzia este perceptia distorsionata a unui stimul existent in mediu; ex. a vedea fata cuiva deformandu-se, „topindu-se"), in consecinta, unii specialisti au denumit aceste droguri iluziogene.
In ciuda denumirii lor, nu este vorba doar de substante si produse iluziogene/halucinogene, ci de agenti care perturba profund psihicul. Jean Delay si colaboratorii sai au propus sa fie denumite mai curand psihodisleptice, definindu-le astfel la Congresul de Psihofarmacologie de la Washington, din 1966: "substante care perturba activitatea mentala si provoaca o deviatie deliranta a judecatii, cu distorsiuni in aprecierea valorilor realitatii. In plus, aceste droguri sunt generatoare de iluzii, halucinatii, stari onirice sau oniroide, stari de confuzie stari de depersonalizare".
Halucinatii auditive si/sau vizuale pot sa produca o multitudine de substante; ele mai pot fi intalnite in cadrul delirului - insotit de tulburari de judecata, ale orientarii, intelectului, memoriei, si emotionale (ex. un sindrom organic cerebral).
Delirul poate aparea si in cadrul sindromului de abstinenta la sedativ-hipnotice sau la alcool (delirium tremens).
O multitudine de substante pot produce la doze toxice perturbari de perceptie de tipul halucinatii, iluzii, tulburari de judecata de tip paranoia, insa la anumite substante acestea sunt efecte principale la doze mici:
- tulburari de perceptie;
- tulburari de gandire;
- tulburari ale dispozitiei;
- efecte minime asupra memoriei si orientarii.
Acestea sunt in mod obisnuit denumite halucinogene desi folosirea lor nu determina intotdeauna halucinatii.
Clasificarea halucinogenelor (in functie de provenienta):
1. Halucinogene naturale de provenienta vegetala
- plante care sunt consumate ca atare - Argyreia nervosa, Betel nut, Desfontainia spinosa, Heimia, Ibogaina, Kawa-Kawa, Kratom, Pituri, Salvia, Virola;
- principii active halucinogene din plante - mescalina, bufotenina, harmina si harmalina, ergina, Cannabisul si cannabinoidele;
- ciuperci otravitoare.
2. Halucinogene de sinteza - DMT (N,N-dimetiltriptamina), 5-Meo-DMT, LSD.
3. Anticolinergice cu efect halucinogen - atropina, scopolamina.
4. Anestezice cu actiune halucinogena - fenciclidina, ketamina, GHB.
O diversitate de plante contin substante halucinogene. Ele au fost folosite in scop ritual, adesea pentru comunicarea cu spirite ancestrale, mai ales in America Centrala si de Sud.
Unele produse vegetale sunt consumate frecvent de catre toxicomani. Ele nu induc propriu-zis toxicomanie majora (sau, cel putin, dependenta generata prezinta anumite particularitati), ci declanseaza fenomene neobisnuite, considerate de domeniul psihozei: iluzii senzoriale, halucinatii, modificari de afectivitate, alterari ale constiintei.
Unele plante folosite in scopuri mistice de-a lungul timpului contin compusi chimici, cum ar fi mescalina, psilocibina si ibogaina, care se aseamana structural cu serotonina, exercitandu-si efectele prin perturbarea functionarii normale a sistemului serotoninergic.
Acestia actioneaza la nivelul sistemului nervos central, ducand la alterarea perceptiei, dispozitiei si gandirii (in sensul reducerii sau anihilarii functiilor cognitive si constiintei).
Principala caracteristica a actiunii lor o reprezinta alterarea psihicului, cu modificari delirante de judecata si perturbari mentale cu manifestari schizofrenomimetice (similare celor din schizofrenie).
In contextul abuzului, termenul halucinogen se refera la un grup de substante care modifica constiinta fara delir, sedare sau stimulare excesive sau tulburare (diminuare, deteriorare) a intelectului sau memoriei.
Efectele au unele trasaturi comune:
- perceperea anormala a timpului si spatiului;
- halucinatii;
- depersonalizare.
Efectele psihice produse de halucinogene sunt variabile, in functie de:
- cantitatea consumata;
- asteptarile consumatorului;
- conditiile consumului.
Din punct de vedere calitativ, ele sunt similare; totusi, se observa diferente in latenta, durata si intensitate. Consumul de halucinogene este asociat cu anxietate extrema si absenta contactului cu realitatea ("bad trips").
Experientele pot sa se manifeste ca "flashback"-uri, chiar in absenta folosirii drogului. Asemenea experiente apar tipic in perioadele de stres si tind sa scada ca frecventa si intensitate daca individul inceteaza sa mai ia drogul.
Alterarea perceptiei este unul dintre cele mai importante efecte:
- efectul subiectiv initial este reprezentat de imagini colorate, geometrice (care apar la inchiderea ochilor);
- imagini distorsionate ale oamenilor, animalelor sau obiectelor;
- sunt caracteristice si "postimagini" persistente;
- obiectele fixe devin ondulatorii si "curg";
- halucinatii auditive, dar care apar mai rar (ex. hipoacuzie);
- sensibilitate tactila crescuta, uneori alterare a gustului si mirosului;
- poate apare sinestezia (asociatie intre senzatii de natura diferita care dau impresia ca sunt unul simbolul celuilalt, ex. sunetele sunt vazute, culorile sunt auzite);
- perceperea timpului este deformata (ex. senzatia ca timpul sta pe loc);
- raspunsurile emotionale variaza considerabil (ex. anxietate moderata, dar frecvent euforie);
- dispozitia devine labila (ex. oscilatiile de la fericire la depresie si invers);
- sunt afectate atentia, concentrarea si procesele cognitive (ex. pierderea capacitatii de asociere este observata in mod regulat; gandirea este ilogica, dar orientarea nu este de obicei afectata);
- imaginea corpului este distorsionata (ex. parti ale corpului par sa devina mai mari sau mai mici sau par sa dispara complet).
Alte reactii adverse ale aceste droguri sunt:
- cresterea alurii ventriculare si a presiunii arteriale;
- hipertemie;
- scaderea apetitului;
- greata, voma, disconfort abdominal;
- incoordonare motorie;
- midriaza.
Diagnosticul intoxicatiei acute in cazul consumului de halucinogene, conform ICD-10, este stabilit astfel:
1. Criterii generale
- evidenta clara a folosirii recente a substantei psihoactive la doze suficient de mari pentru a induce intoxicatie;
- simptome sau semne de intoxicatie compatibile cu actiunile unei anumite substante si suficient de severe pentru a produce modificari la nivelul constientei, gandirii, perceptiei, afectului, comportamentului;
- simptome sau semne care nu sunt specifice altei substante sau altei tulburari mintale.
2. Una din urmatoarele disfunctii comportamentale sau de perceptie:
- anxietate;
- iluzii sau halucinatii auditive, vizuale si tactile;
- depersonalizare;
- desprinderea de realitate;
- ideatie paranoida;
- labilitate emotionala;
- hiperactivitate;
- comportament impulsiv;
- tulburari de atentie;
- interferarea activitatilor personale.
3. Cel putin doua din urmatoarele semne:
- tahicardie;
- transpiratii si frisoane;
- tremor;
- vedere incetosata;
- midriaza;
- incoordonare motorie.
Dependenta este caracterizata de o serie de particularitati (unele dintre criteriile cerute pentru diagnosticul dependentei nefiind aplicate in cazul halucinogenelor):
- frecventa redusa a consumului, comparativ cu alte droguri. Consumul de halucinogene, chiar la indivizii cu manifestari ce indeplinesc criteriile pentru diagnosticarea dependentei este adesea limitat la de cateva ori pe saptamana;
- toleranta pentru efectele psihice, euforice, si psihodisleptice se dezvolta rapid. Nu a fost descrisa toleranta pentru efectele autonome (midriaza, HTA, hipertermie, tahicardie, piloerectie, hiperreflexie). Este descrisa toleranta incrucisata pentru diversele halucinogene (LSD, psilocina, mescalina etc.);
- halucinogenele nu determina dependenta fizica si nu se manifesta sindrom de retragere la intreruperea consumului;
- dependenta psihica este variabila;
- sunt caracteristice reactii comportamentale periculoase (ex. tendinta subiectilor de a sari pe fereastra in credinta ca zboara), mai ales pe un teren favorabil (subiecti cu tulburari mentale preexistente).
- subiectii prezinta reactii adverse de tip atac de panica ce regreseaza rapid in conditiile plasarii individului intr-un mediu linistit;
- consumul cronic poate determina stari psihotice persistente;
- adesea se manifesta flashback-uri, „rememorari" (definirea si diagnosticarea oficiala a acestor tulburari, conform DSM IV, este „tulburari de perceptie persistente ale halucinogenelor", HPPD - halucinogen persisting perception disorders).