Metilfenidatul este o substanta stimulanta a sistemului nervos central folosita ca prima linie de tratament a tulburarilor de atentie si hiperactivitate (ADHD), inca din 1957. De asemenea, este indicat in tratamentul narcolepsiei.
In decursul ultimilor ani, au aparut temeri cu privire la siguranta metilfenidatului, in special cu privire la posibilul risc de aparitie a tulburarilor cardiovasculare si a tulburarilor cerebrovasculare.
Ca urmare, Comisia Europeana a solicitat CHMP (Committee for Medicinal Products for Human Use = CHMP) sa efectueze o evaluare completa a raportului beneficiu-risc pe care il prezinta medicamentele care contin metilfenidat si sa formuleze o opinie cu privire la mentinerea autorizatiei de punere pe piata
CHMP a concluzionat ca nu este necesara introducerea urgenta de restrictii in utilizarea medicamentelor care contin metilfenidat si ca beneficiile acestora depasesc in continuare riscurile in cazul utilizarii conform indicatiilor aprobate pentru tratamentul ADHD la copiii in varsta de 6 ani si mai mari si la adolescenti, in cadrul programului complex de tratament.
Cu toate acestea, s-a concluzionat ca, pentru cresterea la maximum a utilizarii acestor medicamente in conditii de siguranta, sunt necesare noi recomandari privitoare la prescrierea acestor medicamente si evaluarea analitica a pacientilor in perioada anterioara tratamentului precum si la monitorizarea acestora in cursul tratamentului.
Acesta se gaseste pe piata in toate statele membre UE, sub diferite denumiri comerciale precum Ritalin, Concerta, Equasym, Medikinet si Rubifen, sub forma de comprimate si capsule cu „eliberare imediata” - care elibereaza medicamentul imediat si sub forma de comprimate cu „eliberare modificata” - care actioneaza in decurs de mai multe ore.
- oral;
- prizare;
- injectabil i.v. - este o cale mai rara de administrare deoarece granulele din pastile trombozeaza vasele mici de sange, determinand embolii (in special pulmonare si oculare).
Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale:
- consumul experimental (in scop recreational);
- consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursa de procurare a drogului;
- preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);
- dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilor zilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se produce inrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.
Consumul cronic de metilfenidat este caracterizat de:
1. Dependenta psihica - de fapt, singura caracteristica, atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog. Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog.
Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving" (dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.
2. Toleranta - caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului, ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta, dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari a organismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata a unei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme; ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective.
In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante (drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza, de asemenea, maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog).
La oprirea brutala a administrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice zgomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu risc vital - sindromul de retragere.
4. Sindrom de abstinenta - este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitate variabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, in special narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau in doze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de "sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.
Intr-un studiu realizat la o universitate din Canada a fost demonstrat faptul ca metilfenidatul este folosit in scop recreational la fel de frecvent ca si cocaina sau alteamfetamine, uneori fiind folosit ca inlocuitor pentru cocaina, care este mai scumpa si mai greu de procurat.
Metilfenidatul are un potential de abuz ridicat, iar efectele sunt asemenatoare cocainei sau amfetaminelor. Consumatorii asociaza inceputul administrarii metilfenidatului cu petreceri la care au participat.
Consumatorii folosesc adesea acest drog in contextul utilizarii concomitente a mai multor droguri, abuzul concomitent fiind asociat cu cresterea toxicitatii.
Consumul asociat de alcool si metifenidat este asociat cu producerea unui nou metabolit - etilfenidat, raspunzator de cresterea euforiei. In acelasi timp se constata insa scaderea senzatiei de betie, care poate duce la cresterea dozei.
Efectele fizice induse de metilfenidat in cazul consumului cronic includ:
- cresterea tensiunii arteriale;
- cefalee;
- atacuri de panica;
- comportament agresiv, tendinte suicidare sau de omucidere.
Tratamentul consta in sustragerea drogului, sustinerea respiratiei in caz de necesitate si tratament simptomatic - sedare cu benzodiazepine (cel mai frecvent).