Hidrocodona este un opioid semisintetic derivat din opiaceele naturale codeina si tebaina, fiind folosita ca analgezic si antitusiv.
In SUA, productia preparatului Vicodin (continand hidrocodona - intre 5 si 10 mg si acetaminofen - intre 500 si 750 mg) a fost reglementata in 1970. Este incadrat in categoria III de risc, cu un grad ridicat de dependenta psihica si caracterizatprintr-o mica catre medie dependenta fizica. FDA a inclus hidrocodona in categoria C de risc, aceasta categorie incluzand substantele care nu sunt testate pe gravide.
Hidrocodona trece in laptele matern, cu efecte negative asupra nou-nascutului. Efectele Vicodin-ului ca dezorientarea, relaxarea pot fi diminuate prin asocierea acestuia cu alte droguri, dar mai ales cu alcoolul. In combinatie cu alcoolul efectele euforice sunt mai pronuntate si se instaleaza mai repede.
Prezenta acetaminofenului (paracetamol) in tableta de Vicodin descurajeaza consumul cronic si in cantitati mari. Paracetamolul determina hepatotoxicitaea la o doza de 10-15 g/24 ore, si este letal la 15-20 g/24 ore.
Una dintre problemele consumului ilicit de Vicodin, in special de catre cei tineri, este faptul ca acestia nu cunosc ca acest drog contine si paracetamol, ajungand sa prezinte hepatopatii de diverse severitati. Alcoolul sporeste hepatotoxicitatea Vicodin-ului.
Efectele consumului de hidrocodona sunt:
- constipatie, greata;
- vertij;
- convulsii;
- reactii alergice;
- scaderea auzului;
- cresterea sau scaderea alurii ventriculare;
- dificultate la urinat;
- scaderea libidoului.
Cu trecerea timpului efectele consumului devin mai importante si mai daunatoare. La doze mari, hidrocodona determina halucinatii, vedere incetosata, confuzie severa.
Forme de prezentare:
- tablete, capsule - de obicei in asociere cu alte analgezice ca paracetamol, ibuprofen, aspirina si/sau antihistaminice;
- sirop.
Modalitati de consum:
- oral;
- prin inhalare (dupa zdrobire - ca si cocaina).
Manifestarile intoxicatiei acute cu hidrocodona:
- bradipnee;
- piele rece;
- vertij, confuzie, pierderea cunostintei;
- mioza;
- greata, voma;
- transpiratie;
- fatigabilitate.
In cazul in care preparatul consumat contine si paracetamol la aceste manifestari se adauga cele ale insuficientei hepatice acute.
Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale:
- consumul experimental (in scop recreational);
- consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursa de procurare a drogului;
- preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);
- dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilor zilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se produceinrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.
Consumul cronic de hidrocodona este caracterizat de:
1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica, atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog. Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog.
Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving" (dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.
2. Toleranta - caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului, ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta, dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari a organismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata a unei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme; ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective.
In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o starede adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante (drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza in asemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog).
La oprirea brutala a administrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu risc vital - sindromul de retragere.
4. Sindrom de abstinenta - este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitate variabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, in special narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau in doze mari.
Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de "sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul deretragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.
Simptomele sindromului de retragere ale hidrocodonei sunt:
- neliniste, insomnie;
- mialgii, dureri osoase;
- voma, diaree;
- lacrimare, rinoree;
- miscari involunatre ale membrelor;
- scaderea apetitului;
- frison, transpiratii;
- panica, iritabilitate.