Codeina este un alcaloid natural din subgrupa morfinei, fiind cel mai des utilizat opioid din lume. Ea se gaseste in opiu in concentratie de 0.3%, dar cea mai mare parte a codeinei comercializate este obtinuta prin sinteza din morfina, printr-un proces de metilare).
Codeina se absoarbe bine dupa administrarea pe cale orala, biodisponibilitatea fiind de 60-70%. Codeina este considerata un prodrog, fiind metabolizata in vivo in compusii sai activi - morfina si codein-6-glucuronid.
Procentul de codeina nebiotransformata eliminata urinar in decurs de 24 ore este de aproximativ 6-8% din cantitatea totala si poate creste la 10% in conditii de pH urinar scazut.
Conversia codeinei in morfina are loc la nivelul ficatului si este catalizata de enzima CYP2D6 a citocromului P450. Unele medicamente pot inhiba sau chiar bloca aceasta enzima, blocand astfel conversia codeinei in morfina.
Dintre aceste medicamente enumeram doi dintre cei mai cunoscuti inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei - paroxetin (Paxil) si fluoxetin (Prozac).
Alte medicamente ca rifampicina sau dexametazona, din contra stimuleaza activitatea citocromului P450, sporind astfel conversia codeinei in morfina.
Astfel, daca metabolizarea codeinei este crescuta, este nevoie de doze mai mari pentru a mentine o concentratie plasmatica eficienta din punct de vedere analgezic.
Pe de alta parte, in cazul unei metabolizari lente a codeinei, concentratiile plasmatice ale metabolitilor tind sa creasca, determinand toxicitate.
Principala indicatie terapeutica a codeinei este cea antitusiva, riscul mic de dependenta facand posibila utilizarea larga in acest scop. In doze terapeutice codeina are efect antitusiv si determina deprimare respiratorie redusa comparativ cu morfina.
Codeina este un analgezic relativ slab, fiind mult mai putin potenta decat morfina (o doza de 120 mg de codeina fiind echianalgezica cu o doza de 10 mg morfina).
Deprimarea centrului tusei este mai puternica decat in cazul morfinei (actiunea atitusiva este superioara morfinei).
Codeina este mai putin toxica decat morfina, dar blocarea grupei fenolice prin radicalul metil mareste efectul convulsivant, copiii fiind foarte sensibili (doza toxica este de numai 2 mg).
Modalitati de administrare a codeinei:
- oral;
- intrarectal;
- subcutan;
- intramuscular.
In conditiile utilizarii in terapeutica (pentru efectul sau antitusiv central), codeina poate genera intoxicatii acute accidentale prin supradozare.
Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale:
- consumul experimental (in scop recreational);
- consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursa de procurare a drogului;
- preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);
- dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilor zilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se produce inrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.
Consumul cronic de codeina este caracterizat de:
1. Dependenta psihica - de fapt singura caracteristica, atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog. Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog.
Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving" (dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.
2. Toleranta - caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului, ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog.
In cadrul sindromului de dependenta, dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari a organismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata a unei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme; ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective.
In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante (drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza de asemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog).
La oprirea brutala a administrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase - sindromul de retragere.
4. Sindrom de abstinenta - este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitate variabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, in special narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau in doze mari.
Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de "sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.
5. Euforie - desi riscul dependentei in cazul codeinei este scazut la utilizare normala, sunt semnalate cazuri de abuz.
Pe langa utilizarea legitima in preparate farmaceutice antitusive, codeina mai este prezenta in preparate ilicite (in combinatie cu glutetimida, de ex.), preparate care administrate oral produc euforie comparabila cu heroina, cu durata de 6-8 ore.
Toleranta se dezvolta mult mai lent comparativ cu morfina, iar riscul de dependenta este mai mic.