Discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzata de absenta unor celule sau de o dereglare functionala a celulelor din retina, responsabile de perceptia cromatica. Retina reprezinta tesutul din ochi sensibil la lumina, care contine celule cu conuri, responsabile de vederea colorata si celule cu bastonase, responsabile de vederea in intuneric.
Cand bastonasele si conurile sunt stimulate, semnalele luminoase sunt transmise succesiv, prin neuronii retinei, apoi prin fibrele nervului optic ajungand in final la cortexul cerebral, in creier.
Persoanele cu discromatopsie prezinta tulburarari ale vederii colorate in spectrul rosu, verde, albastru si ale combinatiilor dintre acestea.
Ochiul normal prezinta la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatica, celule cu con sensibile la lumina rosie, verde sau albastra, fiecare culoare fiind perceputa prin stimularea tuturor acestor celule, in proportii diferite.
Termenul de discromatopsie este mult mai folosit decat cel de lipsa perceptiei culorilor, deoarece majoritatea persoanelor cu probleme de perceptie a culorilor pot identifica anumite culori. Exista foarte putine cazuri in care pacientii nu sunt capabili sa recunoasca nici o culoare.
Majoritatea tulburarilor de simt cromatic sunt mostenite genetic, fiind mult mai frecvente decat cele dobandite si afecteaza mult mai frecvent barbatii decat femeile. Exista si tulburari dobandite ale perceptiei culorilor; acestea sunt determinate de modificari ale structurilor intraoculare date de inaintarea in varsta, de anumite boli sau de traumatisme ale ochiului.
Simptomele discromatopsiei variaza de la o persoana la alta; unii pacienti nu sunt capabili sa recunoasca rosul, verdele si albastrul sau nuante ale acestor culori. Daca forma de discromatopsie nu este severa persoana nici nu realizeaza ca percepe lumea colorata diferit fata de ceilalti; poate percepe combinatii ale culorilor, dar nu poate deosebi rosu de verde desi recunoaste galbenul si albastrul.
Cele mai frecvente discromatopsii sunt pe linia rosu-verde (daltonism). In discromatopsiile severe, nu este perceputa nici o culoare, ci doar nuante de gri, alb si negru.
Tulburarile de simt cromatic mostenit genetic afecteaza ambii ochi, iar cele dobandite sunt, de obicei, unilaterale sau pot afecta mai mult un ochi decat pe celalat. Literatura de specialitate arata ca 8% din barbati prezinta daltonism, in timp ce numai 0.5% dintre femei au aceasta afectiune. Aceste tulburari sunt mostenite genetic, prezente de la nastere, ceea ce le face ireversibile si netratabile.
Metodele de testare constau in recunoasterea culorilor si denumirea lor.
Testul plansa pseudoizocromatica: se cere pacientului sa priveasca un patrat cu puncte colorate care realizeaza un pattern (o litera sau un numar) si sa recunoasca imaginea alcatuita din punctele colorate.
Persoanele ale caror vedere cromatica este intacta, pot recunoaste aceste pattern-uri, cei cu discromatopsie nu vor recunoaste sau vor identifica doar anumite litere sau cifre.
Testul de ordonare a culorilor: este folosit pentru investigarea discromatopsiilor dobandite dar si pentru a evalua severitatea discromatopsiilor mostenite. Se ordoneaza nuantele unei culori in functie de o culoare de referinta.
Testele pentru depistarea discromatopsiei sunt obligatorii pentru cei care doresc sa obtina permisul de conducere si pentru alte categorii de persoane cu anumite profesii.
Discromatopsiile pot avea un impact considerabil asupra vietii individului, afectand dezvoltarea cognitiva (invatarea si citirea) si putand limita optiunile profesionale viitoare. De aceea, diagnosticul tulburarilor de simt cromatic trebuie facut cat mai devreme, in jurul varstei de 5-7ani.
Monitorizarea perceptiei vizuale este recomandata a fi realizata cel putin o data, inaintea inscrierii la scoala, de preferinta intre varsta de 5-6 ani.
Discromatopsiile mostenite genetic sunt afectiuni invariabile pe parcursul existentei persoanei respective, adica nu pot nici sa se agraveze, dar nici sa fie tratate.
In functie de cauza, discromatopsiile dobandite pot fi tratate prin:
- interventia chirurgicala, care poate imbunatati perceptia culorilor, in cazul in care cataracta a produs discromatopsia
- oprirea medicamentelor care au cauzat tulburarile de vedere cromatica.
Modalitati de compensare a tulburarilor vedere cromatica:
- lentile de contact colorate sau ochelarii cu lentile colorate: ajuta la perceperea diferentelor de contrast dintre culori; nu corecteaza defectul si pot distorsiona obiectele
- ochelari cu lentile antireflex (cu ecran de protectie- filtru care absoarbe lumina): sunt utile deoarece persoanele cu discromatopsie pot sesiza diferentele intre culori atunci cand stralucirea si luminozitatea sunt scazute
- ochelari fumurii sau lentilele de contact fumurii cu filtru de protectie: sunt utili in discromatopsia severa,deoarece celulele cu bastonas functioneaza mai bine la lumina obscura. Sunt necesare si lentile de contact sau ochelari pentru corectia viciilor de refractie deoarece celulele cu bastonas ofera o imagine mai putin clara
- rezolvarea cauzei care a dus la aparitia discromatopsiei (compresia nervului optic de exemplu)
Nu exista masuri de prevenire in cazul discromatopsiilor.
Impactul asupra vietii individului cu discromatopsie poate fi semnificativ.
Activitatile in care sunt folosite semnale colorate (semne de circulatie, semnale luminoase) pot fi serios perturbate, precum condusul masinii sau cititul unei harti.
Alegerea hainelor asortate sau in culori complementare este o problema. Pentru a compensa aceasta inabilitate, persoanele cu discromatopsie trebuie se se bazeze pe o mai buna observare a lucrurilor si pe actiunile celor din jur. De exemplu, culorile semaforului vor fi recunoscute cand sunt aprinse, in functie de ordinea lor pe semafor.
La copii se observa o intarziere in dezvoltarea abilitatilor de invatare si citire; acestia vor ascunde defectul si vor incerca sa copieze temele de la colegi si actiunile acestora.
Astfel, vor avea rezultate scolare slabe si stima de sine scazuta. Testarea vederii colorate intr-un examen de rutina poate preveni aparitia problemelor scolare ale copilului. Un copil cu rezultate slabe trebuie consultat si de catre un medic oftalmolog pentru a exclude o eventuala discromatopsie, dar si alte tulburari de vedere importante.
Profesorii copilului cu discromatopsie trebuie informati si vor incerca sa-si adapteze metodele de predare, nevoilor speciale ale copilului (de ex: sa evite folosirea cretei galbene pe o tabla verde). Copilul va fi asezat intr-o banca in care sa se evite reflectarea luminii stralucitoare.
Parintii vor incerca sa identifice acasa care dintre culori sunt mai usor sesizate folosind bucati de creta, creioane si foi de diferite culori.
Orientarea profesionala poate fi afectata: meseriile de fotograf, designer de interior, pictor necesita o vedere cromatica intacta. Anumite meserii sunt interzise persoanelor cu discromatopsie, cum ar fi: pilot de avion, ofiter de politie, anumite grade din armata.