In afara de tristetea si golul pe care il lasa, separarea sau divortul pot avea un efect profund asupra copiilor. Uneori, acesta poate fi chiar devastator pentru ei. Un fapt incurajator este ca, la nevoie, poti sa schimbi foarte mult modul in care copiii fac fata acestui proces.
In mod obisnuit, copiii vor reactiona la separarea sau divortul parintilor prin manifestarea unor semne de suferinta si este normal ca ei sa reactioneze in acest mod.
Este universal cunoscut faptul ca, in fata divortului, copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare.
Dupa varsta de 10 ani, copilul intra in perioada de prepubertate, caracterizata ca fiind o perioada intensa de crestere staturala, dar si de dezvoltare a caracteristicilor sexuale.
Poate aparea o anumita iritabilitate in comportament, o alternare a starilor de voiosie si exuberanta cu cele de indispozitie si oboseala. Apar tot felul de cerinte, atat din partea familiei, cat si din partea scolii, care-l solicita pe copil si la care invata, in timp, sa se adapteze.
Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa comunice si sa aiba incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati.
Pe fondul comparatiei tot mai acerbe cu colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii inhiba comportamentul. Copilul devine mai independent si cauta sa se integreze in grupul de copii de varsta lui. Acest grup este important in dezvoltarea identitatii copilului, a atitudinilor si valorilor pe care le adopta.
In cazul unui divort, copiii de varsta prescolara pot reactiona, devenind foarte dependenti de parinte sau tematori cu privire la momentele separarii.
Schimbarile in obiceiurile lor de a manca sau dormi sunt adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plange mai usor decat in mod obisnuit.
Copiii de varsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne mai fatiste de manie, ingrijorare sau tristete. Altii pot actiona ca si cum nu le-ar pasa si isi iau un aer de indiferenta, in timp ce altii vor nega ca parintii lor divorteaza.
Uneori, copiii de aceasta varsta incearca sa fie foarte cuminti, poate ca asa parintii lor nu se vor desparti.
In contrast cu aceia care se straduiesc sa fie cuminti, exista copii care incep sa fie foarte agresivi sau chiar ostili parintilor, probabil dand vina pe unul dintre ei pentru un divort.
Unii copii sunt mai subtili in a-si arata resentimentul si pot manifesta comportamente pasiv-agresive, cum ar fi faptul ca varsa lucruri, pierd obiecte, uita in mod frecvent sa faca anumite lucruri.
Adolescentii pot fi mult mai problematici in imprejurari normale, adica sunt in mod obisnuit mai certareti. Atunci cand exista o situatie de divort, unele semne de avertizare legate de durerea pe care o simte copilul se manifesta prin comportamente explicite, cum ar fi fuga de acasa, chiulul de la scoala, altercatii fizice, probleme cu legea, abuzul de droguri, alcool, si promiscuitatea.
Altii pot deveni deprimati si retrasi si pot manifesta o crestere sau o scadere accentuata a obiceiurilor de masa si somn, exprimand chiar ganduri suicidale.
Daca exprima aceste tendinte de suicid, luati totul in serios!
Ele pot fi doar un strigat de ajutor sau atentie, dar nu puteti sa riscati si sa pretindeti ca nu sunt motive de ingrijorare. Daca vorbesc despre faptul ca si-ar dori sa moara, vorbiti cu ei in mod deschis despre aceste lucruri si cautati ajutorul unui specialist.
In toate aceste lucruri, parintii trebuie sa inteleaga ca ei sunt suparati pentru ca divortati si ca sufera. Unii copii vor accepta sa vorbeasca despre divort, altii nu. Este important ca in orice imprejurare sa le transmiteti mesajul ca divortul este un subiect deschis.
Le puteti oferi alternativa de a vorbi cu altcineva in cazul in care nu doresc sa vorbeasca cu voi despre aceasta problema. Ii puteti orienta catre consilierii de la scoala, asistenti sociali, psihologi, si alti specialisti. In cazul copiilor mai mici, ii puteti invata sa se exprime in alte moduri, prin desene, teatru cu papusi sau figurine.
In cazul adolescentilor, poate fi util pentru ei sa discute cu alti copii ai caror parinti trec de asemenea printr-un divort. In acest fel, copiii gasesc o modalitate in care sa-si exprime sentimentele legate de divortul parintilor si, in acelasi timp, sa isi dea seama ca nu sunt singurii ai caror parinti divorteaza.
Psihoterapia ajuta foarte mult la atenuarea stresului asociat divortului parintilor.