Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.
In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute:
- batai puternice/neregulate/rapide ale inimii;
- senzatie de dificultate/incapacitate de a respira;
- senzatie de sufocare;
- durere sau disconfort toracic;
- transpiratii;
- tremuraturi/contractii localizate ale muschilor;
- greata/jena abdominala;
- ameteli/senzatie de instabilitate/senzatie de lesin/cap vid;
- senzatie de irealitate/modificarea perceptiei propriei persoane;
- frica de a-si pierde controlul/ a innebuni;
- frica de a muri;
- furnicaturi;
- frisoane sau valuri de caldura.
Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice. Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minimum o luna, de unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome :
- frica persistenta ca vor urma si alte atacuri;
- ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (de exemplu, pierderea controlului, un infarct miocardic, evolutia spre o boala psihica grava);
- o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in care s-au produs atacuri de panica, masuri de siguranta, de exemplu, nu merge neinsotit pe strada, consulta repetat medicul).
Legatura de cauzalitate intre stres si atacurile de panica a fost dovedita stiintific.
Teoretic, orice persoana are un "prag" dincolo de care stresul poate declansa un atac de panica, dar el este diferit de la individ la individ. Vulnerabilitatea individuala la stres il poate situa mai jos, ceea ce inseamna ca un nivel mai mic de stres poate declansa un atac de panica, sau mai sus, persoana fiind mai putin predispusa la paroxisme de anxietate. Vulnerabilitatea crescuta este atribuita prezentei unor factori de risc de natura genetica, biologica sau psihologica.
Factorii genetici de risc pot fi identificati doar prin prezenta tulburarilor anxioase la rudele de gradul I ale persoanelor care au tulburare de panica. Ei nu pot fi influentati in nici un fel.
Factorii biologici de risc sunt reprezentati de modificari in metabolismul unor substante din creier, ca de exemplu serotonina. Aceste modificari pot fi influentate prin tratamente medicamentoase, care restabilesc balanta metabolica.
Factorii psihologici de risc se refera la evenimente stresante majore, recente sau datand din perioada dezvoltarii psiho-afective (decesul cuiva apropiat, separare, abandon, pierderea slujbei etc.). P ana la 80% dintre pacienti pot identifica un astfel de eveniment intr-un interval de 6 luni, premergator debutului tulburarii de panica. Concluzia este ca tulburarea de panica poate aparea la indivizii cu vulnerabilitate crescuta in conditii de stres.