Sciatica consta in durere, furnicatura sau parestezii (amorteli) produse prin iritarea nervului sciatic. Nervul sciatic este cel mai lung si unul din cel mai importanti nervi al membrelor inferioare si este format din radacinile nervoase care ies din maduva spinarii in zona lombara (partea inferioara a spatelui).
Ramurile nervului sciatic se extind prin fese, coboara pe partea posterioara a fiecarui membru inferior pana la glezna si picior si controleaza articulatia soldului, a genunchiului, a gleznei, dar si a muchilor posteriori ai gambei.
Cea mai obisnuita cauza a sciaticii este reprezentata de hernierea sau ruptura discului intervertebral (disc herniat) in canalul vertebral, care comprima nervul sciatic.
Totusi, sciatica poate fi si simptom asociat altor afectiuni ale coloanei vertebrale, ca de exemplu ingustarea canalului vertebral (stenoza spinala), spondilita tuberculoasa (Morb Pott), osteofite (mici excrescente osoase formate pe suprafetele articulare) cauzate de artrite (inflamatii ale articulatiilor), sau compresia radacinii nervoase (pensarea nervului) cauzata prin lezari, tumori spinal sau tumori secundare, sindromul cauda equina sau chiar sarcina (deoarece uterul marit în volum pune presiune pe nervul sciatic.
Exista anumiti factori favorizanti a crizei de sciatica si anume: varsta (predomina la varste inaintate), fumatul, sedentarismul, obezitatea (excesul caloric pune o presiune suplimentara asupra coloanei vertebrale, diabetul zaharat (prin statusul inflamator existent în organism), efortul fizic intens (ridicatul de greutati fara o protectie lombara prealabila.
Simptomele sciaticii cuprind:
- durerea, care debuteaza la nivelul spatelui sau fesei si se muta descendent, spre coapsa, si poate cobori pana la nivelul labei piciorului i se resimte ca o arsura sau sub forma unor intepaturi.
- forta scazuta, furnicaturi sau parestezii pot sa apara la nivelul membrului inferior
- pozitia in sezut sau in picioare pentru o lunga perioada de timp si miscarile de flexie ale coloanei (ca de exemplu exercitiile de ridicare a genunchilor la piept) pot agrava simptomele
- plimbatul, clinostatismul, miscarile de extensie ale coloanei vertebrale (de exemplu ridicarile umerilor) pot combate simptomele.
Sciatica este diagnosticata printr-o anamneza tintita si un examen obiectiv. Medicul de familie sau neurochirurg va chestiona pacientul in legatura cu simptomele.
Chiar daca medicul poate fi capabil sa diagnosticheze sciatica pe baza anamnezei si a examenului obiectiv, cateodata o radiografie de coloana sau un RMN al coloanei, sunt necesare pentru a confirma diagnosticul. Este necesara prezentarea la medic daca durerea nu trece dupa 4 saptamani, daca se asociaza cu temperatura crescuta, daca spatele s-a înrosit sau s-a umflat, daca mictiunea devine dureroasa sau imposibila sau daca se asociaza cu scadere in greutate
In multe cazuri sciatica se va ameliora si va disparea de la sine, treptat. Initial tratamentul se concentreaza pe medicamente si exercitii care combat durerea.
Se poate combate durerea prin:
- punerea unei pungi cu gheata in mijlocul zonei lombare (portiunea inferioara a spatelui)
- evitarea pozitiei in sezut (doar daca este mai confortabila decat statul in picioare)
- alternarea intinderii in pat cu scurte plimbari; sa se mareasca distanta de plimbare pe masura ce durerea permite
- utilizarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS) ca si ibuprofen (Advil) sau naproxen (Aleve).
Alternativele de tratament pentru sciatica, depind de cauzele care irita nervul. Daca simptomele nu se imbunatatesc, medicul de familie poate recomanda:
- fizioterapie
- infiltratii cu corticosteroizi
- sau chiar tratament chirurgical in cazurile grave.