Un copil excesiv de rasfatat poate deseori sa ii exaspereze pe parinti si pe cei din jur cu pretentiile sale nejustificate.
In spatele acestui tip de comportament se afla dorinta copilului de avedea cat de toleranti si cat de rabdatori pot fi adultii.
Copilul isi testeaza puterea si controlul pe care il poate detine in relatia cu parintii sau cu adultii, in general. El isi forteaza, de fapt, parintele sa fie mai ferm si mai hotarat si, astfel, sa uziteze de autoritatea de parinte.
Sunt parinti care isi trateaza copiii de la egal la egal - astfel, parintii simt nevoia sa isi justifice comportamentul de parinte in fata copilului. Sansele sa il faci pe copil sa inteleaga folosind aceasta tactica sunt minime, si asta din cauza faptului ca nevoile copilului nu sunt aceleasi cu ale adultului.
Astfel, daca decideti ca cel mic trebuie sa mearga la somn la o anumita ora nu trebuie sa-I cereti parerea sau sa cedati la rugamintile lui, ci sa-I impuneti decizia cu calm si fermitate.
Daca va lasati manipulat de catre copil si sunteti tentat sa abandonati situatiile in care ar trebui sa ma impuneti in fata lui cu fermitate, nu veti face decat sa insecurizati si mai mult copilul.
Indiferent cat de mic este, copilul simte ezitarea parintelui si continua jocul.
Daca parintele este ferm, copilul nu mai insista cu acest joc obositor, dar unor parinti le este greu sa fie fermi, gandindu-se ca astfel isi mahnesc copilul.
Facandu-i pe plac copilului si incurajand jocul acesta al refuzului din partea copilului, nu faceti decat sa incurajati comportamentul copilului.
Atitudinea fata de copil trebuie sa fie ferma si categorica, fara sa ridicati tonul sau sa va enervati, ci pastrandu-va calmul si buna-dispozitie.
- Daca veti folosi un ton iritat atunci cand copilul va solicita ceva ce nu doriti sau nu puteti sa-i oferiti, acesta va simti si va raspunde cu o alta provocare.
- Daca tonul va fi ezitant si oscilant, copilul va simti sentimentul se vinovatie al parintelui.
- Daca tonul va fi ferm si categoric, dar mesajul este transmis cu calm, cel mic va simti ca nu este loc pentru jocuri si ca parintele detine controlul.
In spatele refuzului parintelui de a fi ferm se ascunde teama acestuia ca poate va pierde dragostea copilului, dar treptat, copilul va invata sa accepte refuzul parintelui.
Rasfatul exagerat poate determina stoparea dezvoltarii psihologice, din cauza faptului ca nevoile si dorintele copilului sunt permanent satisfacute.
Parintele ii va indeparta imaginatia si creativitatea proprie pentru gasirea solutiilor in a-si satisface dorintele si nevoile, procese ce nu se vor mai dezvolta. Cand va creste, copilul va fi pus in situatia de a nu putea face fata unor necazuri inerente ale vietii, va fi practic incompentent in situatii care cer efort si perseverenta.
Rasfatul excesiv poate sa apara in doua cazuri.
- In cazul unor parinti foarte ocupati, care compenseaza in acest fel absenta lor, care se simt vinovati ca nu stau prea mult cu copiii;
- Celalalt caz este al parintilor supraprotectori indulgenti. Ei inclina sa deserveasca orice capriciu al copiilor lor si, adesea, cedeaza in momentul in care copiii le cer ceva.