Oreionul este o infectie virala contagioasa care determina cresterea in volum, dureroasa a glandelor parotide (glande salivare situate intre ureche si mandibula).
Oreionul este transmis atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta si de asemenea prin contactul cu obiecte recent contaminate cum ar fi servetele, batiste, pahare sau prin maini murdare.
Virusul care produce oreionul patrunde in corp prin nas sau gat. Simptomele apar atunci cand virusul se multiplica si se raspandeste in creier si invelisurile lui, glande salivare (de obicei glandele parotide), pancreas, testicule ovare si alte zone ale corpului si cuprind:
- cresterea in volum, dureroasa, a uneia sau ambelor glande parotide; unul sau ambii obraji pot fi umflati, aproximativ 30-40% din cei infectati prezinta acest simptom care e considerat de catre multi un semn caracteristic pentru boala desi el poate aparea si in alte afectiuni
- febra cuprinsa intre 38-40 grade C
- cefalee (dureri de cap), durere la nivelul urechii, senzatie de gat uscat si durere la inghitire sau deschiderea gurii
- durere resimtita atunci cand se consuma mancaruri sau bauturi acre cum ar fi sucuri sau citrice
- oboseala cu dureri musculare sau articulare
- lipsa poftei de mancare si varsaturi.
Aproximativ o treime din cei infectati nu au nici unul din aceste simptome, mai ales copiii sub 2 ani. Persoanele infectate pot raspandi virusul aproximativ 7-9 zile dupa ce simptomele apar. Perioada de incubatie (perioada dintre momentul infectarii si momentul aparitiei simptomelor) este de obicei de 16-18 zile desi poate fi si peste 25 de zile. In timpul evolutiei bolii pot apare complicatii ale caror simptome sunt redoarea cefei (rigiditatea cefei) sau cefalee severa (indica meningita), testicule crescute in volum, sensibile si dureroase (indica orhita – afectarea testicului), dureri abdominale difuze ce pot indica o pancreatita sau inflamatie a ovarului.
Oreionul este frecvent diagnosticat prin istoricul de expunere la boala si simptome cum sunt glandele parotide umflate si sensibile. Daca este nevoie se poate efectua un test din sange care poate confirma diagnosticul. Acest test masoara nivelul de anticorpi pe care corpul i-a produs impotriva virusului care produce boala. Acesta poate fi identificat prin cultura virala dintr-o proba de urina, saliva sau lichid cefalorahidian obtinut prin punctie lombara.
In cazurile fara complicatii oreionul este tratat prin repaus la pat si ingrijire la domiciliu. Tratamentul la domiciliu cuprinde medicamente ce pot fi cumparate fara reteta si sunt folosite pentru a reduce febra si durerea. Paracetamolul sau alte antiinflamatoare nonsteroidiene (Advil, Motrin, Aleve) sunt frecvent folosite. Nu se administreaza aspirina la persoanele mai tinere de 20 de ani pentru ca poate provoca o boala rara dar grava, numita sindromul Reye. Aparitia complicatiilor necesita internarea in spital. Atunci cand apar complicatii cum sunt orhita, meningita, pancreatita sunt tratate cu medicamente antialgice (care reduc durerea). Folosirea altor medicamente, cum este interferonul pentru orhita severa este in stadiu experimental. Nu se folosesc antibiotice.
Copiii cu oreion nu trebuie sa mearga la gradinita, scoala sau alte locuri publice timp de 9 zile de la debutul bolii (cresterea in dimensiuni a glandelor parotide) sau 3 zile dupa ce dimensiunea glandelor a revenit la normal. Nu este necesar ca pacientul sa fie separat de familie deoarece de obicei restul familiei a fost deja expusa. Pentru durerea de cap se administreaza paracetamol, nu se administreaza aspirina la persoanele mai tinere de 20 de ani pentru ca poate provoca o boala rara dar grava, numita sindromul Reye.
Daca cresterea in volum a glandei provoaca durere se aplica gheata sau comprese calde (se alege metoda care convine mai mult bolnavului). Intre piele si compresa rece sau calda se pune un prosop subtire pentru a proteja pielea. Aceste comprese se mentin 20 de minute. Pe testiculele inflamate se poate aplica o compresa rece intermitenta sau se poate incerca o metoda gentila de sustinere. Este recomandat suptul de batoane de inghetata, gheata sau acadele inghetate. Hrana trebuie sa fie de consistenta redusa pentru a nu fi nevoie de mestecare. Alimentele si lichidele acre trebuie evitate. Din cauza infectiei, glandele salivare sunt foarte sensibile si poate fi dificila inghitirea alimentelor. Cazurile noi de oreion trebuie raportate de catre medic.
Vaccinul impotriva oreionului face parte din triplul vaccin ROR care mai cuprinde vaccinul antirubeola si antirujeola. Beneficiile acestui vaccin depasesc cu mult riscurile sale. Pana nu de mult se credea ca acest vaccin produce autism (boala in care copilul are deficiente majore de comunicare, fiind izolat intr-o lume a sa), dar studii recente au demonstrat ca nu exista un asemenea risc. De asemenea riscul de reactii alergice asociate cu vaccinul antioreion este extrem de scazut. Daca se va efectua o calatorie intr-o tara in care oreionul este raspandit, este bine sa se verifice statusul imunitar al individului (daca persoana respectiva are anticorpi protectori impotriva virusului care produce oreionul).