Examenele medicale ii pot speria pe copii, de aceea este important ca parintii sa ii dea copilului informatiile pe care el sau ea le poate intelege la varsta lui/ei. Parintii il pot ajuta pe copil sa se simta in siguranta si sa fie relaxat in timpul examenelor medicale daca parintii inteleg motivul pentru care se face acel test si daca ei insisi raman calmi.
Se recomanda parintilor sa discute cu doctorul in absenta copilului, in legatura cu toate problemele care ii preocupa vizavi de necesitatea efectuarii testului, riscurile acestuia, modalitatea in care va fi facut si ce anume inseamna rezultatul lui.
Este indicat ca parintii sa programeze efectuarea testului sau a examinarii intr-un moment in care copilul nu este obosit sau infometat, daca acest lucru este posibil.
De asemenea, este indicat ca parintii sa il intrebe pe doctor daca pot fi folosite anumite medicamente, cum ar fi crema EMLA, pentru a se amorti pielea inainte de a se intepa cu acul. Aceasta crema poate reduce disconfortul copilului.
In momentul efectuarii testului sau a examinarii, copilul poate refuza sa coopereze cu asistenta si parintii pot fi nevoiti sa i-l imobilizeze astfel incat testul sa poata fi efectuat. Copilul nu trebuie cicalit sau certat pentru ca ii este frica sau pentru ca se zbate sau tipa atunci cand este imobilizat.
In cazul in care parintii sunt speriati sau suparati sau daca devine prea dificila imobilizarea copilului, doctorul sau asistenta ar putea cere parintilor sa iasa din camera si sa solicite ajutorul unei alte asistente care sa tina copilul in timpul testului. Parintii trebuie sa isi ia copilul in brate si sa-i asigure confortul de care acesta are nevoie, dupa ce testul este efectuat.
Cateva teste comune de care ar putea avea nevoie copilul sunt:
- testele de sange
- testele de urina
- o examinare la nivelul urechii.
Copiii mici raspund la contactul fizic delicat. Ei se simt in siguranta si sunt relaxati de o voce calma si linistita, blanda. Zgomotele puternice sau miscarile bruste ii sperie. Un copil mai mare s-ar putea speria de straini, asa ca parintii trebuie sa se asigure ca il tin intr-o pozitie favorabila sau intr-o pozitie in care copilul sa ii poata vedea clar.Majoritatea copiilor vor sa fie tinuti in brate, in pozitie verticala deoarece le place asa. Doctorul sau asistenta poate fi nevoit/nevoita sa imobilizeze copilul ca sa il poata examina sau sa poata efectua testul.
Copilul in varsta de 2 pana la 6 ani probabil va intreba “De ce?” in legatura cu fiecare lucru nou. Parintii nu trebuie sa ii dea raspunsuri ample, elaborate sau mai multe informatii decat cele pe care copilul le poate intelege, parintii sunt sfatuiti sa raspunda doar la intrebarile specifice deoarece acestea sunt cele care il preocupa pe copil. Sa ii explice in cuvinte simple in ce consta testul sau examinarea.
Se recomanda folosirea de cuvinte pe care copilul le cunoaste, ca de exemplu: "Camera va fi frumoasa, luminile vor fi aprinse si doctorul va folosi o camera de luat vederi/un aparat de fotografiat mare cu care iti va face poze". Parintii sunt sfatuiti sa evite folosirea de cuvinte pe care copilul le-ar putea intelege gresit.
Parintii isi cunosc cel mai bine copilul, asa ca acestia trebuie sa isi asigure o perioada de timp suficienta inainte de efectuarea testului pentru a ii explica ce se va intampla. Unii copii reactioneaza mai bine atunci cand un test le este explicat chiar inainte de efectuarea lui, astfel incat ei nu mai au timp sa isi faca griji sau vise in legatura cu testul. Copiii de aceasta varsta au dificultati in distingerea realitatii de fantezie si au imaginatii foarte active. Alti copii pot reactiona mai bine daca el sau ea are o perioada mai mare de timp in care discuta cu parintii despre ce se va intampla, inainte de a merge la doctor.
Parintii sunt sfatuiti sa dea explicatiile necesare cu o voce calma, linistitoare, in confidentialitate, astfel incat copilul sa poata intelege clar. Ei trebuie sa fie sinceri. Acest lucru va impiedica copilul sa isi imagineze ceva ingrozitor. Parintii trebuie sa explice ca testul va dura tot atat timp cat copilul are nevoie pentru indeplinirea unei activitati de-acasa, precum spalatul pe dinti sau cantatul unui cantecel favorit.
Parintii sunt sfatuiti sa il roage pe doctor/asistenta sa ii permita copilului sa atinga toate obiectele utilizate in realizarea testului sau a examinarii (si care pot fi lasate in mana unui copil de aceasta varsta). Majoritatea copiilor se calmeaza daca vad sau simt ca acel obiect este doar o piesa din echipament. Cu toate acestea, este important ca doctorul/asistenta sa ascunda orice echipament care l-ar putea speria pe copil, pana in momentul in care acesta va fi necesar.
Adultii trebuie sa fie atenti la folosirea unor termeni precum "taietura" sau "sangerare", deoarece copilul si-ar putea imagina ca ar curge mai mult sange decat va fi in realitate. Parintii trebuie sa incerce sa foloseasca exemple din viata cotidiana a copilului, ca de exemplu atunci cand el sau ea s-a zgariat la genunchi, pentru a descrie cantitatea de sange care va fi prelevata.
Daca parintii stiu ca va trebui sa stea linistit in timpul examinarii sau a testului, sunt sfatuiti sa incerce sa faca urmatorul exercitiu simplu si distractiv: sa ii ceara copilului sa stea nemiscat, apoi sa se miste, apoi sa stea iarasi nemiscat. Practicarea acestui exercitiu l-ar putea ajuta pe copil sa simta ca detine mai mult controlul in timpul testului.
De asemenea adultii pot juca "alungarea senzatiei" cu copilul. Atunci cand copiii cred ca pot numara pana la 3 si apoi pot alunga senzatia/sentimentul, ei ar putea coopera mai bine. Acest joc il va ajuta de asemenea pe copil sa inteleaga ca testul nu va dura foarte mult.
Copiii cu varsta cuprinsa intre 6 si 12 ani pot sa fie speriati de doctori/asistente. In cazul in care copilul este destul de mare ca sa poata intelege ca el sau ea are nevoie de acest test, parintii sunt sfatuiti sa le explice ce se va intampla in timpul consultatiei. Copiii de varsta scolara vor sa stie cum merg lucrurile, asa ca ei ar putea avea multe intrebari in legatura cu ce anume va arata testul si de ce este nevoie de el. Copiii mai mici din aceasta grupa de varsta pot avea nevoie de asemenea sa li se explice testul chiar inainte de efectuarea lui, cu cateva zile inainte, astfel incat ei sa nu aiba timp suficient sa se ingrijoreze in legatura cu testul.
Adultii trebuie sa ii incurajeze pe copii sa vorbeasca despre fricile/temerile lui prin intermediul jocului. Copiii mai mici din aceasta grupa de varsta pot dori ca parintii sa se prefaca ca examineaza in acelasi mod papusa sau ca fac acel test la ursulet, in timp ce ei asista. Apoi parintii trebuie sa il lase pe copil sa faca testul pe papusa.
Copiii din acest grup de varsta sunt foarte preocupati de corpul lor. Adultii trebuie sa il ajute pe copil sa isi exprime ingrijorarile. Daca exista vreo posibilitate ca el sa poata face o alegere (chiar si foarte simpla, cum ar fi culoarea halatului pe care trebuie sa-l imbrace sau pijamaua pe care vrea sa o imbrace sau persoana pe care o vrea ca sa ii faca testul), acest lucru trebuie sa i se permita. Copilul poate fi mai cooperant daca este lasat sa faca anumite alegeri rezonabile.
Adolescentii pot fi de asemenea speriati atunci cand merg la doctor. De aceea adultii trebuie sa le explice ce se va intampla in timpul consultatiei medicale.Inainte de consultatie este indicat sa li se explice ce anume este cel mai probabil sa se intample si de ce.
Trebuie sa li se permita adolescentii sa puna intrebari. De asemenea parintii trebuie sa ii permita adolescentului sa discute cu doctorul/asistenta in absenta lor, daca el sau ea doreste acest lucru. Doctorul va asigura parintii si adolescentul de confidentialitatea discutiilor. Daca exista posibilitatea de a putea face o alegere, este indicat sa i se permita acest lucru. In general, adolescentii au nevoie sa aiba un oarecare control al vietii lor si pot fi mai cooperanti atunci cand sunt lasati sa faca anumite alegeri rezonabile.
Parintii pot sa ii spuna copilului ca si oamenii mari se simt nelinistiti si le este teama atunci cand trebuie sa fie examinati sau sa li se faca teste. Acest lucru il va ajuta pe copil sa inteleaga ca este un lucru normal sa se simta ingrijorat.