Dislexia o deficienta de invatare frecventa care impiedica dezvoltarea capacitatii de a citi.
Pacientii cu dislexie nu au un nivel mai scazut de inteligenta si nu invata mai greu alte lucruri in afara de citit. De fapt, majoritatea dislexicilor au o inteligenta peste medie. Totusi, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat.
Alte sinonime pentru dislexie sunt: deficienta de citire, incapacitate de citire.
Cititul este un proces cognitiv complex. Copiii invata sa citeasca prin "traducerea" sau decodificarea sunetelor ce formeaza un cuvant (foneme). De exemplu, cuvantul pat are trei foneme, sunetele p, a si t. Combinatia intre aceste sunete formeaza cuvantul pat. Pe masura ce copilul incepe sa recunoasca cuvintele, citirea devine un proces automat.
Pentru copiii cu dislexie, citirea se face altfel; acestia au probleme in a decoda fonemele si au deci probleme in invatarea cititului si a scrisului ortografic.
Pot avea probleme in retinerea fonemelor si a cuvintelor, cititul devenind incetinit si inexact. Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronuntarea corecta a cuvintelor, scrierea de mana, planificarea si organizarea, operatiile matematice.
Cauza dislexiei nu este clara, desi pare sa fie o afectiune genetica mostenita, avand in vedere ca se gaseste la mai multi membri ai aceleiasi familii. Unele studii au aratat ca dislexicii au anomalii functionale (in functionarea) zonelor cerebrale ce se ocupa de citit si de limbaj.
Semnele dislexiei variaza in functie de varsta. Daca copilul are 1 sau 2 semne, nu inseamna ca are dislexie. Totusi, daca copilul are mai multe semne din cele listate mai jos, acesta poate insemna ca copilul ar trebui testat.
Un copil prescolar poate sa:
- vorbeasca mai tarziu decat ceilalti copii
- sa aiba dificultati mai mari decat alti copii in pronuntarea cuvintelor. De exemplu, copilul poate citi "marsa fare" in loc de "farsa mare"
- sa adauge mai incet cuvinte noi in vocabular si sa aiba probleme in reamintirea cuvantului corect
- sa aiba probleme in invatarea alfabetului, a numerelor, zilelor saptamanii, a culorilor, a formelor, la scrierea si citirea propriului nume
- sa aiba dificultati la recitarea de poezioare de la gradinita sau a cuvintelor care rimeaza. De exemplu, copilul poate sa nu fie in stare sa gaseasca cuvinte care sa rimeze cu cuvantul "loc", cum ar fi "foc" sau "poc"
- sa dezvolte tarziu capacitatile motorii de finete
- sa aiba dificultati la separarea sunetelor in cuvinte si agregarea sunetelor pentru a forma cuvinte.
Un copil de la gradinita pana in clasa a patra poate sa:
- aiba dificultati la citirea cuvintelor singulare, care nu sunt inconjurate de alte cuvinte.
-sa invete greu legatura dintre litere si sunete
-sa confunde cuvinte mici cum ar fi "in" si "nu" sau "mere" si "tare"
-sa faca greseli constante de citire si ortografie, cum ar fi: inversarea literelor "d" si "b", sa faca inversiuni ale cuvintelor, cum ar fi "cap" si "pac", sa faca inversiuni cum ar fi "u" in loc de "n", sa faca transpozitii cum ar fi "stop" cu "post", sa faca substitutii cum ar fi "casa" cu "acasa".
Un copil din clasa a cincea pana in clasa a opta poate sa:
-citeasca la un nivel mai scazut decat cel asteptat
-sa inverseze secventialitatea literelor cum ar fi "murg" cu "mugur" sau "stop" cu "post"
-sa discearna si sa invete greu prefixele, sufixele, radacina cuvantului si alte strategii de citire si sciere ortografica
-sa aiba dificultati la scrierea ortografica, putand scrie acelasi cuvant diferit pe aceeasi pagina
-sa evite citirea cu glas tare
-sa aiba dificultati cu problemele de matematica scrise in cuvinte
-sa scrie cu dificultate sau sa aiba un scris ilizibil. De obicei, apuca pixul sau creionul intr-un mod ciudat, cu tot pumnul sau tinndu-l foarte strans
-sa evite sa scrie
-sa aiba o memorie proasta sau incetinita a faptelor.
Elevii de liceu sau studentii pot sa:
-citeasca foarte incet si cu inacuratete
-sa aiba greseli de ortografie si sa scrie in mod diferit acelasi cuvant pe aceeasi pagina
-sa evite testele care sa implice scrisul sau cititul. Sa evite sau sa intarzie temele de citit sau de scris
-sa aiba probleme in pregatirea rezumatelor sau a ideilor principale pentru ore
-sa aiba un vocabular neadecvat sau sa fie incapabil sa stocheze informatii din citit.
Adultii cu dislexie pot sa:
-ascunda problemele cu citirea
-sa scrie incorect ortografic si sa se bazeze pe altii sa scrie pentru ei
-sa evite sa scrie sau sa nu poata scrie deloc
-sa fie foarte competenti in limbajul oral
-sa se bazaze pe memorie mai degraba decat pe citirea informatiilor
-sa fie foarte intuitivi si sa aiba capacitati de comunicare foarte bune
-sa aiba o gandire in spatiu foarte buna. Exemple de meserii care sa necesite o gandire in spatiu foarte buna includ: ingineri, arhitecti, artisti, manufacturieri, matematicieni, fiziceni, medici (mai ales ortopezi, chirurgi) si dentisti
-sa lucreze deseori sub capacitatile lor intelectuale
-sa aiba dificultati la organizare si planificare
-sa aiba dificultati in organizarea timpului. De exemplu, ajung la intalniri prea devreme, prea tarziu sau uita de intalniri. Se bazeaza deseori pe ceasuri digitale pentru ca nu pot citi ora de pe ceasurile normale
-sa fie antreprenori, in ciuda capacitatii scazute de a citi, care le poate submina succesul in afaceri.
In momentul de fata, singurul factor de risc pentru aceasta conditie este sa mai fie prezenta la un alt membru al familiei sau o ruda de sange cu aceasta maladie.
Desi inainte se credea ca baietii erau afectati mai frecvent, dislexia apare cu aceeasi frecventa si la fete.
Daca copilul are dificultati mari de scris si citit si de pronuntie, se poate cere o evaluare pentru dislexie. Se poate discuta si cu un pediatru, profesor sau consilier de la scoala daca parintele crede ca capacitatile de scriere sau de citire nu avanseaza sau daca parintele crede ca copilul pare motivat dar are rezultate sub capacitatile sale. Daca parintele are dislexie si este ingrijorat ca si copilul ar putea sa aibe semne de dislexie, se poate discuta cu un specialist sau cu personalul scolii deoarece copilul are mari sanse sa faca aceasta boala.
Dislexia este diagnosticata cand:
- exista o capacitate foarte scazuta de a citi
- aceasta nu e datorata unei inteligente scazute, unui deficit de vedere sau de auz sau altor conditii fizice sau se datoreaza unui deficit educational. Specialistii pot sa evalueze starea generala de sanatate sau dezvoltarea cognitiva a copilului. Specialistul si educatorii copilului vor evalua capacitatile si abilitatile academice ale copilului. Se va lua un istoric medical complet si un istoric al comportamentului, educatiei si al statusului social pentru a elimina alte conditii clinice cum ar fi traumatismul cranian de exemplu, care poate si el interfera cu capacitatea de a citi sau de a memora cuvinte.
Cele mai importante teste sunt cele care se fac contra cronometru. Cateva teste care pot ajuta la diagnosticul dislexiei includ:
- Wechsler Intelligence Scale for Children, Third Edition (WISC-III), un test de inteligenta care este mai ales verbal si nu necesita citirea sau ortografierea
- Woodcock-Johnson Psychoeducational Battery-Revised, care masoara capacitatile cognitive si de gandire
- Kaufman Assessment Battery for Children (K-ABC), care masoara inteligenta si capacitatea de citire.
In functie de severitatea dislexiei copilului, se poate ca acesta sa aibe nevoie de ajutorul unui profesor sau de un meditator pentru a-l ajuta cu temele pentru acasa. Pentru a obtine ajutor special pentru invatare, legea cere ca copilul sa fie testat in urmatoarele arii: exprimare orala, intelegerea limbii vorbite, exprimare scrisa, capacitati de citire de baza, intelegerea textului citit, calcule matematice si gandirea matematica.
Aceste teste ajuta la stabilirea limbajului si a abilitatilor matematice ale copilului.
Tratamentul pentru dislexie consta in folosirea de mijloace educationale pentru cresterea capacitatii de a citi. Medicatia si consilierea nu sunt folosite in tratamentul pentru dislexie. O parte importanta a tratamentului este autoeducarea. Cu cat dislexia e depistata si tratata mai devreme, cu atat succesul este mai mare.
Cand un copil de trei ani e diagnosticat cu dislexie, legea cere ca personalul scolar sa infiinteze un Program Educational Individualizat, care e adresat nevoilor acestor copii.
Primul pas in infiintarea IEP este discutia cu conducerea scolii pentru crearea unei echipe formate din parinte, profesori si alti angajati ai scolii, cum ar fi consilierii scolari si educatorii pentru copii cu nevoi speciale.
IEP personalizat pentru fiecare copil va detalia fiecare dizabilitate in parte si stabili metodele pedagogice folosite si a telurilor academice in acel an. Acesta e evaluat cel putin 1 data pe an, schimbarile fiind facute in functie de progresele copilului. Parintii au dreptul de veto daca nu sunt de acord cu IEP copilului.
In urma unui studiu asupra felului in care copiii invata sa citeasca, s-a demonstrat ca o combinatie de metode educationale este cea mai eficienta metoda de a invata copiii sa citeasca. Aceste metode includ: invatarea foneticii, asigurarea ca cel care invata sa citeasca intelege modul in care literele se leaga si formeaza sunete (foneme) pentru a alcatui cuvinte. Citirea cu glas tare sub supraveghere, in timpul careia elevul citeste cu glas tare cu indrumare si feedback, este in aceeasi masura important in dezvoltarea citirii fluente. Copilul trebuie sa inteleaga foarte bine instructiunile care-i sunt date, iar instructiunile sa fie reproductibile sau sistematice pentru a se imbunatati abilitatile de citire ale copilului.
Inainte se credea ca acoperirea unui ochi ajuta copiii care sufera de dislexie sa citeasca mai bine. Cu toate acestea, Academia Americana de Pediatrie si Academia Americana de Oftalmologie considera ca acest tip de tratament este ineficient deoarece dislexia este cauzata de functionarea defectuoasa a creierului si nu de alterarea functiilor vederii. Chiar si cu ajutorul tratamentului, dislexia poate ramane o maladie cronica, persistenta, care se va mentine si la maturitate. Beneficierea de tratament in copilarie poate imbunatati si mentine abilitatile de citire ale copilului.
Fiecare copil care sufera de dislexie are o suma de abilitati si disabilitati, care pot varia de la usoare la severe. Viitorul academic al unui copil depinde de severitatea dislexiei, inteligenta sa, suportului familiei si al profesionistilor de la scoala, resursele familiei, motivatia de a invata si de orice disabilitate asociata, precum deficitul de atentie si hiperactivitate (ADHD).
Se estimeaza ca aproximativ o jumatate dintre copiii cu disabilitati de limbaj si invatare sufera si de alte deficite care le afecteaza scolarizarea. Disabilitatile adesea asociate cu dislexia includ ADHD afectiuni ale comportamentului si ale memoriei sau dificultatea in folosirea aptitudinilor de rezolvare a problemelor pentru atingerea unui scop.
Copiii care beneficiaza de tratament timpuriu au sanse mai mari de reusita. In cazul acelor copii cu simptome usoare pana la moderate, una dintre cele mai mari provocari poate fi diagnosticarea copilului cu dislexie. In aceste cazuri, mai ales cand este vorba despre copii care sunt foarte inteligenti, dislexia uneori nu este depistata pana cand copilul ajunge in clasa a treia sau a patra, atunci cand sunt solicitate aptitudini de citire mai ridicate. Studiile care au vizat copiii cu dislexie de la varsta de gradinita si pana la liceu arata ca majoritatea invata sa citeasca corect, cu toate ca citesc incet si nu sunt complet fluenti cand citesc.
Cu toate acestea, multi adolescenti dislexici pot necesita asistenta speciala in clasa. Adesea, copiii dislexici au nevoie de mai mult timp pentru a duce la sfarsit testele sau temele primite in timpul orelor de curs.
Alte acomodari pot fi inregistrarea lecturilor din clasa, utilizarea cartilor inregistrate pentru a oferi acces la texte si la alte lecturi cerute si permiterea elevilor sa dea testele sub alta forma, cum ar fi eseuri scurte sau chiar teste orale. Copiii dislexici pot de asemenea sa necesite asistenta in privinta managerierii orarelor, organizarea activitatilor si indeplinirea atributiilor multiple si a proiectelor pe termen lung, in special atunci cand sunt la gimnaziu.
Parintii isi pot sustine efectiv copilul in conditiile in care inteleg ce este dislexia si cum sa faca fata cerintelor speciale ale copilului lor. A suferi de dislexie poate avea ca urmari stima de sine scazuta, depresie sau disfunctii comportamentale in cazul unor copii, care pot regresa progresul de citire al acestuia. Daca exista suspiciune ca un copil are probleme de stima de sine scazuta, consilierea profesionala poate fi de ajutor.
Majoritatea copiilor dislexici sunt extrem de inteligenti, desi este foarte probabil ca cititul sa ramana o provocare. Cu cat este dislexia depistata si tratata mai devreme cu atat sansele de succes ale copilului cresc. Alti factori cheie sunt incurajarea si sustinerea copilului de catre parinti, impreuna cu implicarea acestora in educatia copilului. De asemenea, ajutarea copilului sa faca fata strategiilor pe masura ce avanseaza la scoala vor fi de folos. In conditiile acoperirii nevoilor de extra efort si dedicatie, adesea copii dislexici sunt capabili de a depasi disabilitatea aceasta si sa reuseasca la scoala si in alte domenii.
Parintii pot ajuta intr-o mare masura in procesul de imbunatatire a aptitudinilor de citire al copiilor dislexici. Avand in vedere ca parintii sunt cei mai constienti de punctele forte si cele slabe ale copilului, acestia se pot concentra asupra invatarii strategiilor care vor da rezultatele cele mai bune in cazul respectivului copil. Pentru copiii mici, jocurile care implica alfabetul si citirea cartilor de rime, de exemplu, in paralel cu oferirea sprijinului moral si a incurajarilor pot imbunatati semnificativ aptitudinile de citire. Esentiala pentru succesul copilului este implicarea constanta in educatia acestuia pe parcursul anilor de scoala.
Parintele poate fi o influenta pozitiva in educatia copilului. Poate fi urmat un set de metode prin care parintii isi pot ajuta copilul mic care sufera de dislexie sa dezvolte aptitudini de citire si sa se simta bine in pielea lor.
Parintii trebuie sa le citeasca copiilor lor. Incepand cu varsta de 6 luni, parintii trebuie sa le citeasca copiilor lor, indicand cuvintele pe parcursul lecturii. Trebuie sa se atraga atentia asupra cuvintelor uzuale care denumesc lucruri cu care ne intalnim in viata de zi cu zi, cum ar fi semnele de circulatie, afisele, etichetele, etc.
Parintele trebuie sa fie un model de cititor bun. Copilului trebuie sa i se arate cat de important este cititul in viata de zi cu zi. Trebuie sa se asigure accesul copilului la carti, reviste si alte materiale care pot fi citite pentru ca acesta sa le poata explora si sa le poata savura independent.
Parintii trebuie sa se concentreze pe foneme. Se pot initia jocuri cu rime, se pot canta cantece care accentueaza rima si aliteratia, se pot compune jocuri de cuvinte, de sunete sau de litere si trebuie sa se sublinieze similaritatile dintre cuvinte.
Trebuie sa se lucreze la ortografie. Trebuie evidentiate cuvintele noi, sa se joace jocuri de ortografie, iar copilul trebuie incurajat sa scrie.
Copilul trebuie ajutat cu orarul si planificarea timpului. Parintii pot agata in perete orare, ceasuri, desene si calendare astfel incat copilul sa poata vizualiza timpul si sa-si faca un plan de viitor.
Copilul trebuie sa invete sa-i placa sa citeasca. Parintii trebuie sa gaseasca acele carti pe care copiii sa le poata citi si care, in acelasi timp, sa le si placa. Acestia trebuie sa stea alaturi de copiii lor, sa citeasca pe rand si sa incurajeze discutii. Trebuie revazute acele cuvinte care i-au cauzat copilului dificultati si sa se reciteasca povesti, intrucat acestea sunt metode foarte eficiente in procesul invatarii. Copilul trebuie sa citeasca constant. Studiile arata ca parintii care le citesc copiilor sau citesc impreuna cu acestia aduc imbunatatiri semnificative in procesul de dobandire a aptitudinilor de baza in citit.
Copiii care sufera de dislexie pot necesita sprijin moral pentru a putea face fata numeroaselor provocari pe care le intalnesc. Exista cateva metode prin care parintii isi pot incuraja copiii.
Ei pot invata despre dislexie. Informarea despre dislexie poate fi de ajutor in intelegerea copilului si in asistarea lui.
Parintii isi pot invata copilul prin intermediul punctelor forte ale acestuia. De exemplu, in cazul in care copilul intelege mai mult prin ascultare, acesta trebuie sa fie lasat sa invete mai mult prin ascultarea unei carti inregistrate pe o caseta sau uitandu-se la o caseta. Pe cat posibil, aceste metode trebuie sustinute prin repetarea materialului, numai ca in forma scrisa.
Inteligenta naturala a copilului trebuie respectata si provocata. Majoritatea dislexicilor au o inteligenta medie sau peste medie care poate fi stimulata de parintii care urmaresc dezvoltarea intelectuala a acestora. Parintii trebuie sa fie onesti fata de copiii lor in privinta disabilitatii lor. Copilului ii trebuie explicata aceasta intr-o forma cat mai usor de inteles si adecvat varstei lui, dand exemple, in paralel oferindu-i-se dragoste neconditionata si sprijin.
Copilul trebuie invatat sa persevereze. Parintele poate fi un model, prin acceptarea sa intr-o nota usoara, insotita de umor, prin acceptarea greselilor proprii, caci in greseli se poate afla cheia gasirii de solutii.
Parintii trebuie sa constientizeze limitele copilului lor. Pot aparea situatii pe care copilul nu va reusi niciodata sa le depaseasca, insa asta nu inseamna ca el este un ratat.
Parintele trebuie sa aiba grija sa nu devina un tiran al temelor. Cerintele de perfeciune si certurile cu copilul in legatura cu temele au ca efect o relatie defectuoasa si accentueaza esecurile copilului.
Multe dintre programele de alfabetizare intens promovate, care promit succese in predarea foneticii si citire pentru copiii dislexici trebuie privite cu precautie. Inainte de a investi in astfel de programe, se cade sa se ceara dovezi care sa argumenteze pretentiile lor, dar si sa se discute cu personal din cadrul scolilor si cu cadrele medicale.
Tratamentele care blocheaza vederea, necesita lentile speciale sau colorate sau propun exercitii de ochi sau de echilibru nu au fost inca dovedite a fi eficiente. Inainte, se credea ca prin acoperirea unui ochi poate ajuta copiii dislexici sa citeasca mai bine. Cu toate acestea, Academia Americana De Oftalmologie sustine ca aceste tratamente nu sunt eficiente, deoarece dislexia este cauzata de disfunctii cerebrale, iar nu de disfunctii de vedere.