Osteoporoza este o afectiune care se caracterizeaza prin scaderea densitatii osoase si prin compromiterea rezistentei osoase, ceea ce predispune la cresterea riscului de aparitie a unei fracturi.
Aceste modificari ale structurii osului fac ca acesta sa devina fragil.
Este considerata o problema de sanatate pubilca in special la persoanele varstnice.
Se considera ca la instalarea osteoporozei contribuie mai multi factori.
Acestia sunt fie genetici (ereditate, etnicitate) sau de mediu (fumat, alcool, medicamente).
Bineinteles, o data cu inaintarea in varsta, este firesc ca masa osoasa sa scada progresiv.
Este stiut faptul ca la femei in perioada de post menopauza se intampla cele mai multe schimbari hormonale. In cazul lor, productia de estrogen incepe sa scada, iar acesta are un rol crucial in mentinerea sanatatii osoase.
Estrogenul are rol protector asupra oaselor deoarece inhiba activitatea unor celule numite osteoclaste. Aceste osteoclaste sunt responsabile de resorbtia osoasa.
Exista o serie de investigatii paraclinice care se pot efectua pentru a observa daca exista o demineralizare osoasa sau chiar osteoporoza.
Printre ele enumeram radiografia osoasa, dar care nu are sensibilitate si specificitate prea mare si examinarea de electie care se numeste osteodensitometrie (DXA).
Este un tip de evaluare ce permite masurarea demineralizarii osoase la nivelul coloanei vertebrale si a femurului.
In urma examinarii, diagnosticul se pune pe baza a doua scoruri si anume scorul T si scorul Z.
Astfel, scorul T arata o comparatie a masei osase in comparatie cu o persoana tanara de acelasi sex si considerata a avea o masa osoasa maxima.
Valorile scorului T pentru a pune diagnostic de osteoporoza sunt cele de -2.5 sau mai putin.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit osteoporoza ca fiind un scor T sub -2.5.
Osteoporoza ramane asimptomatica deseori si se caracterizeaza doar prin scaderea densitatii osoase, dar devine o problema serioasa din punct de vedere clinic atunci cand apare o fractura.
Este considerata o boala tacuta.
Cele mai des intalnite tipuri de fracturi sunt fracturile vertebrale, fracturile de sold si fracturile de diafiza distala a radiusului.
Calitatea vietii pacientilor cu osteoporoza poate fi imbunatatita daca exista o abordare medicala multidisciplinara.
Exista mai multe specialitati medicale care pot gestiona osteoporoza, fiecare abordand diferit aceasta patologie.
Printre specialitatile medicale la care trebuie sa va adresati in cazul prezentei acesteia se numara: Endocrinologia, Reumatologia, Medicina fizica si de Reabilitare, Geriatria, etc.
Tratamentul are ca scop principal prevenirea fracturilor si cresterea densitatii osoase.
Exista o serie de masuri farmacologice, dar si interventii non-farmacologice si modificari ale stilului de viata care pot fi adoptate.
Alegerea medicatiei care se foloseste in tratamentul osteoporozei se alege in functie de fiecare pacient in parte in urma unui consult medical.
Printre clasele de medicamente se numara: antirezorptive, stimulatoare ale formarii osoase, terapia hormonala, etc.
Reabilitarea fizica pentru osteoporoza are ca obiective restabilirea si mentinerea mobilitatii, ameliorarea echilibrului, tonifierea musculara si prevenirea caderilor si a fracturilor.
Atunci cand sunt executate corect, exercitiile fizice pot fi benefice si pot contribui la cresterea densitatii osoase, dar si la cresterea rezistentei tesutului osos in general.
In cazul pacientilor cu osteoporoza se recomanda exercitii nesolicitante, cum ar fi mersul pe jos timp de 30-45 de minute pe zi de cel putin trei ori pe saptamana.
De asemenea, persoanele cu osteoporoza pot incerca si hidrokinetoterapia, adica efectuarea de exercitii fizice in bazin.
Apa reduce impactul asupra articulatiilor.
Totodata, mediul acvatic reduce si riscul de caderi ce poate aparea in timpul efectuarii exercitiilor clasice.
Hidrokinetoterapia contribuie la imbunatatirea mobilitatii si flexibilitatii, dar si la tonifierea musculara prin rezistenta oferita de apa la realizarea miscarilor.
Hidrokinetoterapia poate fi o completare excelenta in tratamentul osteoporozei.
Alegerea tipului de activitate fizica mai ales dupa o anumita varsta trebuie sa fie luata si in functie de densitatea osoasa.
Cunoasterea densitatii este utila inainte de recomandarea unui program de antrenament ce contine greutati.
Exista si activitati fizice cum ar fi inotul sau mersul pe bicicleta fitness stationara care nu pun presiune pe os.
Exercitiile fizice recomandate pacientilor cu osteoporoza sunt personalizate in functie de severitatea osteoporozei si varsta pacientului.
Printre cele mai potrivite sunt exercitiile de forta cu greutati sau rezistenta.
Acestea ajuta la tonifierea musculaturii care sustine scheletul osos. Utilizarea de greutati mici contribuie la mentinerea masei musuclare.
Se considera ca la persoanele cu osteoporoza musculatura spatelui este mai putin dezvoltata.
Astfel, muschii extensori dorsali ai spatelui care reprezinta un grup de muschi situati de-a lungul coloanei vertebrale, sunt mai slabi la cei cu osteoporoza in comparatie cu cineva sanatos de varsta apropiata.
Acesti muschi sunt superficiali si profunzi.
Totodata, exercitiile de tonifiere a spatelui contribuie si la imbunatatirea fortei. |
Printre cele mai eficiente tipuri de exercitii ar fi exercitiul de extensie progresiva cu rezistenta a spatelui. Acest exercitiu este destinat intaririi muschilor extensori dorsali. Punand accent pe tonifierea acestora, se va imbunatati si postura.
Un antrenament corect trebuie sa contina si exercitii pentru musculatura abdominala.
Slabiciunea musculaturii abdominale complica problemele legate de postura la persoanele cu osteoporoza.
Abdomenul poate fi impins mult in fata. Asadar, exercitiile izometrice de tonifiere a musculaturii abdominale nu trebuie neglijate.
Un tip de tratament ce se utilizeaza la cei cu osteoporoza este cunoscut cu numele de “Programul SPEED” (abreviere pentru Spinal Protection Exercise and Education Development).
El este conceput special pentru persoanele cu osteoporoza si scopul principal este de a imbunatatii postura si de a creste nivelul de activitate fzica.
Se bazeaza pe educarea pacientului in legatura cu pozitia corecta a coloanei. Poate reduce durerea de spate cauzata de postura vicioasa.
Programul SPEED contine exercitii dinamice, de proprioceptie si pentru extensia coloanei vertebrale.
In plus, exercitiile de echilibru sunt importante pentru prevenirea caderilor, care pot duce la instalarea unei fracturi.
Exercitii pentru imbunatatirea echilibru ar fi cele de tip yoga sau Tai Chi. Tai Chi-ul consta in miscari lente si contine o serie de elemente de izometrie si izotonie.
De asemenea, il face pe pacient sa constientizeze propra pozitie a corpului in raport cu mediul inconjurator.
Procesul de imbatranire este inevitabil, dar este necesar sa existe o educatie a persoanelor in ceea ce priveste exercitiul fizic.
Amplitudinea si consecintele degradarii fizice pot si scazute cu ajutorul implementarii exercitiilor in viata noastra de zi cu zi.
Exercitiul fizic regulat, activitatile fizice in aer liber si un stil de viata activ inca din tinerete contribuie la intarirea sistemului musculo-scheletal, cardiovascular, dar si psiho-social.
Astfel, se poate spune ca trebuie sa “intram” in perioada de batranete cu o musculatura bine dezvoltata. Acest lucru insemnand ca antrenamentele cu greutati trebuie sa fie nelipsite.
Chiar si la varsta a 3-a trebuie sa adoptam un stil de viata activ, cu exercitii fizice individualizate in functie de capacitatile fiecaruia.
Conceptia cum ca trebuie sa ne protejam la batranete si de a nu face efort este gresita. Acest lucru poate avea efecte inverse si duce la scaderea fortei musculare, osteoporoza, fragilitate, anxietate, etc.
Reticienta pacientilor de a participa activ la exercitii din cauza fricii de a se rani reprezinta unui din principalele obstacole in trataarea osteoporozei prin exercitiu fizic.
Astfel, apelarea la un kineoterapeut poate sa indeparteze aceasta teama. Este necesar ca pacientii sa fie inconjurati de personal califiat care sa ofera siguranta in efectuarea activitatilor fizice.
Beneficiile implementarii unui program regulat de reabilitare fizica la pacientii cu osteoporoza tin de imbunatatirea mobilitatii si functionalitatii, de reducerea durerii si prevenirea fracturilor si reducerea riscului de cadere.
Reabilitarea fizica joaca un rol esential in tratamentul osteoporozei, avand efecte benefice semnificative asupra calitatii vietii.
Prin adoptarea unui program personalizat de reabilitare si a unor exercitii fizice adecvate, persoanele afectate de osteoporoza isi pot imbunatati considerabil rezistenta musculara si pot stimula procesul de formare osoasa.
Constientizarea importantei miscarii inca din tinerete este cruciala. Un stil de viata activ ajuta la prevenirea caderilor si sustine mentinerea independentei inca din perioada de adult tanar.
Totusi, reabilitarea trebuie sa fie integrata intr-un plan de tratament cuprinzator, care sa includa si alte interventii, precum terapia medicamentoasa si o alimentatie echilibrata, bogata in vitamine, minerale si nutrienti esentiali.
Bibliografie
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9546973/
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S193414821201636X