Miocardul hibernant reprezinta patologia cardiaca ce se instaleaza atunci cand o regiune din muschiul cardiac (miocard) isi pierde functia.
Miocardul hibernant apare ca si consecinta a ischemiei endocardice sau fluxului sanguin insuficient si reprezinta practic o "pauza’" a muschiului care inceteaza sa se mai contracte.
Procesul se poate desfasura timp de cateva luni sau chiar ani pana cand devine sever.
Patologia asociata miocardului hibernant este miocardul siderat: proces similar care insa apare in cateva minute-ore de la oprirea fluxului sanguin catre inima.
Miocardul hibernant se poate complica in timp cu un miocard siderat, caz in care ischemia muschiului nu mai este complet reversibila.
Atat miocardul hibernant, cat si miocardul siderat, sunt patologii temporare.
Tesutul miocardic ramane viu, insa nu functioneaza corespunzator.
Miocardul hibernant este complet reversibil odata ce se restabileste vascularizatia, iar miocardul siderat este partial reversibil cu ajutorul unor proceduri specifice.
Acest lucru il diferentiaza de un infarct miocardic, situatie ireversibila in care tesutul miocardic este necrozat si astfel moare, nemaiputand fi repus in functie.
Miocardul hibernant apare in randul pacientilor cu boala coronariana avansata.
Boala coronariana reprezinta acumularea de placi de aterom in interiorul arterelor coronare, artere responsabile de vascularizatia intregii inimi.
In stadii avansate de obstructie coronara, atunci cand arterea este aproape complet ocluzata, fluxul sanguin coronarian scade semnificativ si nu mai poate mentine miocardul functional.
Astfel muschiul cardiac intra in aceasta stare de hibernare: sangele este suficient pentru a-l mentine in viata, insa nu pentru a-i permite functia de pompa cardiaca.
Tratamentul de revascularizare prin diverse interventii va reda miocardului hibernant oxigenul si nutrientii necesari, astfel ca acesta isi va relua functia.
In timpul tratamentului insa, unele regiuni pot sa nu se refaca complet si se formeaza miocardul siderat.
Alte patologii ce pot duce la miocard hibernant sau siderat includ:
- Crize convulsive sau perioade de activitate electrica cerebrala anormala
- Cardiomiopatia de stres sau Tako-Tsubo
- Accidentul vascular cerebral
- Hemoragia subarahnoidiana
In lipsa tratamentului, miocardul hibernant evolueaza spre miocard siderat, care evolueaza spre infarct miocardic odata ce ocluzia coronariana este completa si ischemia se extinde pe toata grosimea muschiului cardiac.
Miocardul hibernant constituie de regula doar o portiune din muschiul cardiac.
Semnele si simptomele pot astfel lipsi sau se suprapun pe simptomele altor afectiuni cardiace concomitente: ateroscleroza, boala coronariana, insuficienta cardiaca.
Diagnosticul acestei patologii poate fi dificil si necesita teste functionale si morfologice sofisticate.
Tabloul clinic nu ajuta la orientarea diagnosticului, fiind sarac si deseori nespecific. Testele paraclinice au rolul de a diferentia miocardul hibernant de un tesut cicatriceal ireversibil.
Acestea includ:
Ecocardiografia de stres cu dobutamina: in timpul ecografiei cardiace uzuale se administreaza dobutamina, un medicament cu rol de stimulare cardiaca.
Dobutamina va creste frecventa cardiaca si forta miocardului la fel cum o face si efortul fizic.
Prin ecografie se poate astfel evalua modul in care miocardul se contracta in "efort" comparativ cu repausul.
Daca dobutamina reuseste sa creasca contractilitatea miocardului, acesta se afla in stare hibernanta.
Daca acesta nu se contracta este mai probabil vorba despre un tesut fibros cicatriceal, cu afectare ireversibila.
RMN cardiac: examinare imagistica ce ofera imagini detaliate asupra muschiului cardiac si permite diferentierea intre tesutul hibernant si cel necrozat.
PET-CT cardiac: la fel de eficient ca si examinarea RMN insa pune accent pe functia miocardica, nu pe aspectul morfologic.
Miocardul hibernant este o patologie reversibila, cu ajutorul tratamentului de revascularizare.
Tratamentul interventional prin diferite proceduri este tratamentul de electie utilizat in ziua de astazi pentru a reface vascularizatia coronariana.
Cele mai bune doua optiuni includ:
Angioplastia: un cateter lung si subtire este inserat intr-o artera periferica si avansat pana in cavitatile cardiace si respectiv artera coronara afectata.
Un mic balon va fi expandat in artera ocluzata si se va monta un stent care sa redea calibrul normal al arterei coronare.
Tesutul miocardic hibernant nu este atins, ci doar artera responsabila de vascularizatia acelei regiuni
By-pass aorto-coronarian: o procedura cu acelasi rol ca si angioplastia coronariana, insa care se realizeaza chirurgical si deci mai invaziv.
Reabilitarea cardiaca poate fi necesara in urma acestor proceduri, precum si modificarea dietei si a stilului de viata pentru a preveni recurentele de ateroscleroza coronariana.
Riscul instalarii miocardului hibernant poate fi redus prin preventia aterosclerozei.
Sanatatea cardiovasculara depinde de stilul de viata, activitatea fizica si dieta zilnica, consumul de toxice si gestionarea stresului.
Dieta si optimizarea greutatii corporale sunt esentiale pentru a reduce nivelul de colesterol din sange si pentru a intarzia instalarea aterosclerozei.
Statinele sunt medicamente hipolipemiante pe care medicul le poate recomanda in cazul persoanelor la risc, inclusiv pacientilor cu istoric de miocard hibernant.
Aspirina in doze mici poate fi de asemenea administrata pe termen lung pentru preventia cardio-vasculara.
Discutati cu medicul cardiolog despre planul de tratament si obiceiurile de care aveti nevoie pentru a preveni evenimente si patologii cardiace viitoare.
Prognosticul pacientilor diagnosticati cu miocard hibernant depinde de multi factori: rezerva miocardica, patologii asociate, complianta la tratament si masurile de preventie.
Riscul de evenimente cardiovasculare ramane crescut daca boala coronariana aterosclerotica persista si dupa revascularizarea miocardului hibernant.
Miocardul hibernant apare in randul pacientilor cu boala coronariana avansata, fiind o afectiune ce poate preceda un infarct miocardic.
Tesutul miocardic afectat isi poate relua functia daca este revascularizat prin proceduri specifice, insa riscul acestor pacienti ramane ridicat.
Discutati cu medicul cardiolog despre modificarile pe care le puteti face si medicamentele disponibile pentru a preveni un nou episod de ischemie miocardica partiala sau completa.
Bibliografie
https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/JAHA.119.015502
https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/hibernating-myocardium