Bolile lizozomale sau bolile de stocare lizozomala (LSD) sunt patologii genetice rare, cauzate de acumularea de substante toxice in organism.
Pacientii cu aceste afectiuni au deficiente ale unor enzime sau co-enzime ce permit metabolizarea si eliminarea altor substante precum zaharul, grasimile sau substante nocive.
Daca aceste substante se acumuleaza in organism, vor produce daune suplimentare.
Fiind afectiuni genetice, bolile lizozomale se dezvolta in timpul sarcinii sau imediat dupa nastere.
Cazurile mai severe tind sa apara mai repede decat cele usoare sau moderate.
Lizozomii sunt organite specifice prezente in fiecare celula din corp cu rol esential in "curatarea" organismului de substante inutile sau nocive.
Numeroase enzime ajuta lizozomii in conducerea acestui metabolism, in final rezultand scindarea si filtrarea substantelor precum:
- Carbohidratii: fibre, amidon, glucoza
- Grasimile saturate si nesaturate
- Proteine
- Celule "batrane" ce trebuie eliminate
Daca lizozomii nu isi indeplinesc functia in mod corect, aceste substante se acumuleaza in corp si devin toxice pentru celule si organe: creierul si sistemul nervos central, inima, pielea, sistemul osteo-muscular.
De-a lungul timpului, cercetatorii au identificat mai mult de 50 de boli de stocare lizozomala.
In general acestea se clasifica in 3 tipuri principale, in functie de enzima care lipseste:
- Lipidoze: in organism lipseste enzima ce metabolizeaza grasimile, acestea acumulandu-se in diverse sedii
- Mucopolizaharidoza: lipseste enzima ce scindeaza moleculele complexe de glucoza. Bolile specifice acestei categorii includ boala Hurler si sindromul Hunter
- Sfingolipidoze: sfingolipidele sunt substante grasoase complexe ce necesita o enzima pentru a fi degradate si metabolizate.
Bolile in care lipseste aceasta enzima includ boala Fabry, boala Gaucher, boala Krabbe, leucodistrofia metacromatica, boala Niemann-Pick.
Exista si alte cateva forme de boli lizozomale ce nu pot fi incadrate in categoriile de mai sus:
- Boala Batten
- Cistinoza
- Boala Danon
- Boala Pompe
Oricine poate dezvolta o boala de stocare lizozomala, insa prevalenta acestor patologii este mai mare in unele grupuri etnice.
Persoanele din Europa de Est si din tarile nordice tind sa aiba o incidenta mai mare a acestor boli genetice.
Prevalenta globala este mica, fiind situata intre 1 la 40.000 si 1 la 60.000 de locuitori.
Bolile lizozomale genetice sunt patologii metabolice mostenite genetic, prin model autozomal dominant.
Acest lucru inseamna ca este nevoie de o gena mutanta de la fiecare parinte pentru ca un copil sa se nasca cu una dintre bolile lizozomale.
Parintii pot fi purtatori ai acestor gene fara sa fi avut vreodata boala.
De regula, factorii externi nu influenteaza aparitia sau nu a bolilor lizozomale, insa situatii precum inflamatia sau stresul oxidativ pot declansa aparitia simptomelor la nou-nascuti si copii.
Simptomele bolii lizozomale variaza in functie de tipul de patologie si de organele afectate.
Cel mai des, pacientii prezinta:
- Organe de dimensiuni mari anormale (visceromegalie) la nivel abdominal: rinichii, ficatul, splina, pancreasul sau stomacul
- Modificari ale sistemului osteo-muscular: deformari osoase, hipotrofie musculara, dureri de origine osteo-musculara
- Caracteristici faciale specifice precum buzele mari sau nasul aplatizat
- Intarziere de dezvoltare ce se inautateste in timp
Bolile lizozomale pot fi diagnosticate inca din timpul vietii intrauterine, folosind teste de screening prenatale: amniocenteza sau prelevarea de vili corionici.
Ambele proceduri presupun recoltarea de proble biologice, fie de lichid din sacul amniotic fie de placenta, pentru a fi analizate in laborator.
Odata nascuti, copiii pot face teste de sange pentru a identifica enzima care lipseste si astfel tipul de boala lizozomala prezent.
Medicul pediatru endocrinolog este specialistul ce se ocupa cu diagnosticul acestor patologii, in colaborare cu medicul genetician.
Alte teste paraclinice utile includ:
- Analize de sange si evaluarea multiplelor enzime
- Teste genetice pentru a confirma prezenta mutatiei
- Biopsia organelor afectate
- Teste de urina
- Examen oftalmologic complet
- Evaluare cardiologica cu ecocardiografie, electrocardiograma
- Teste functionale hepatice si renale
- RMN cranian
Aceste patologii sunt de regula tratate in centre speciale si cu ajutorul unei echipe multidisciplinare.
Optiunile optime de tratament includ:
- Terapie de inlocuire enzimatica: enzima care lipseste este inlocuita in sange printr-o enzima sintetizata genetic
- Transplant de celule stem: celulele stem obtinute de la donatori pot ajuta in sintetizarea naturala, de catre organism, a enzimei lipsa. Transplantul va ameliora de asemenea inflamatia si distructia tisulara indusa de boala lizozomala
- Terapie de reducere a substratului: aceasta presupune tratament medicamentos care va reduce concentratia substantelor ce se acumuleaza in corp, reducand efectele toxice.
- Terapia genica: o metoda moderna, inca experimentala, de tratament. Aceasta presupune inlocuirea genelor mutante cu gene sanatoase
Pe parcursul tratamentului cauzei de fond, dar si dupa, pacientilor li se poate recomanda tratamentul simptomatic.
Acesta are ca scop reducerea simptomelor si minimizarea consecintelor asupra organelor.
Optiunile includ:
- Medicatie imunosupresoare
- Antiinflamatoare non-steroidiene
- Atele ortopedice
- Fizioterapie
- Terapie de limbaj
- Interventii chirurgicale
Prognosticul pacientilor depinde de factori multiplii:
- Momentul diagnosticului
- Tratamentul recomandat
- Tipul de boala lizozomala identificat
- Accesul la centre de sanatate specializate in boli lizozomale
Speranta de viata poate fi redusa in cazurile severe.
In cazurile moderate de boli lizozomale, speranta de viata poate ramane normala cu ajutorul tratamentului instaurat precoce.
Pentru a asigura copilului dumneavoastra un prognostic cat mai bun, este important sa incepeti tratamentul cat mai repede.
Suportul echipei medicale si a unui specialist in psihoterapie pot fi foarte importante, fiind vorba de patologii rare si deseori complicate.
Semnele si simptomele pot fi evidente inca din primele zile de nastere si in special in cadrul controlului medical post-partum.
Este important sa adresati acest lucru medicului pediatru si sa nu treceti cu vederea niciun simptom aparent minor.
Cu cat este diagnosticat mai repede, cu atat tratamentul poate incepe si astfel copilul dumneavoastra are sanse la o viata normala.
Bolile lizozomale sau de stocare lizozomala se caracterizeaza prin lipsa unei enzime, ducand la acumularea anumitor substante in organism.
Aceste substante ajung sa produca leziuni la nivelul organelor interne, in lipsa tratamentului.
Fiind boli genetice rare, diagnosticul si tratamentul precoce sunt esentiale pentru a imbunatati prognosticul si speranta de viata.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23383-lysosomal-storage-diseases
https://www.nature.com/articles/s41572-018-0025-4