Examenul neurologic sau examenul obiectiv neurologic reprezinta o evaluare importanta a sistemului nervos central si periferic, realizata pentru pacientii ce ajung intr-o
sectie de neurologie.
Acest examen se poate efectua si in varianta scurta, in urgenta, atunci cand se suspicioneaza o patologie neurologica acuta.
Medicul neurolog se va folosi de cateva manevre, dar si de cateva instrumente, pentru a evalua diferite parti ale sistemului nervos si modul lor de functionare.
De regula examenul se incepe de sus in jos pana cand sunt evaluate toate functiile, insa medicul va personaliza fiecare examinare la istoricul pacientului, simptomele actuale si severitatea patologiei suspicionate.
In orice caz, examenul neurologic complet are un rol diagnostic foarte important, orientand medicul catre tipul de patologie neurologica prezenta.
Examenul neurologic complet are in primul rand scop in diagnosticarea patologiilor sistemului nervos central si periferic, astfel ca acesta se va realiza pentru toti pacientii cu un tablou clinic sugestiv.
Pacientii ce vor avea nevoie de un astfel de examen obiectiv pot avea semne si simptome precum:
• Dureri de cap
• Tulburari de vedere
• Modificari de comportament
• Probleme de echilibru sau coordonare a membrelor
• Parestezii, acele furnicaturi resimtite la nivelul membrelor
• Febra rezistenta la tratament
• Crize convulsive
• Vorbire dificila
• Slabiciune musculara
• Tremor anormal
• Istoric de traumatism cranian recent
Sistemul nervos este un sistem complex din toate punctele de vedere, avand controlul suprem asupra sensibilitatii si mobilitatii corpului. In functie de regiunea din corp afectata, medicul neurolog poate identifica regiunea din creier sau maduva care induce probleme.
Urmatoarele componente sunt intotdeauna evaluate in timpul unui examen neurologic:
1. Statusul mental.
Pacientul va fi evaluat ca fiind orientat si constient sau dimpotriva, dezorientat, confuz, cu tulburari ale starii de constienta. Acest lucru se evalueaza inca de la inceputul examinarii, prin simple intrebari precum ,,Ce varsta aveti?’’ sau ,,Stiti unde va aflati?’’
2. Functia motorie si echilibrul.
Atat slabiciunea musculara, cat si abilitatea de a coordona miscarile si de a mentine anumite pozitii ale corpului sunt controlate de catre sistemul nervos.
Medicul va cere pacientului sa ridice membrele inferioare sau superioare, sa mentina anumite pozitii, sa impinga impotriva unei forte imprimate de catre examinator, sa atinga o regiune din propriul corp sau sa faca miscari fine.
In functie de tulburarile identificate se pot suspiciona leziuni de cortex motor cerebral, leziuni de cerebel sau probleme de jonctiune neuro-musculara.
Echilibrul este testat prin cateva manevre simple, prin care pacientul este rugat sa stea drept in picioare cu ochii inchisi, sa mearga cu ochii inchisi sau sa mentina bratele in aer timp de cateva secunde.
3. Functia senzitiva.
Fiecare portiune de piele este inervata de anumiti nervi, oamenii avand capacitatea de a simti, de a percepe durere, de a face diferenta dintre cald si rece si de a identifica locul in care sunt atinsi.
Pentru a testa functiile senzitive medicul se va folosi de un ac steril pentru a testa capacitatea de a simti durere, un instrument bont, o bucata de vata pentru a testa sensibilitatea fina, precum si de recipiente cu apa calda si rece pentru a testa sensibilitatea termica.
Este important ca functiile senzitive sa fie evaluate simetric, in ambele jumatati ale corpului: ambele brate, ambele coapse, ambele jumatati ale fetei etc.
4. Reflexele.
In ceea ce priveste reflexele, acestea sunt specifice categoriilor de varsta, astfel ca nou-nascutii vor avea alte reflexe fata de adulti.
La copiii mai mari, adolescenti si adulti, medicul va folosi un ciocanel de reflexe, acest instrument special de testare.
Exista cateva reflexe cheie ce trebuie evaluate, prin usoara percutie a ciocanelului de reflexe asupra unor tendoane: tendonul genunchiului, tendonul bicipital, tendonul lui Ahile etc.
Reflexele pot fi normale (normoreflexie), diminuate (hiporeflexie) sau exagerate (hiperreflexie) in functie de tipul de patologie.
Exista de asemenea si reflexe pur patologice, ce nu apar la persoanele sanatoase, cum este reflexul Babinski specific accidentului vascular cerebral.
5. Evaluarea nervilor cranieni.
La nivelul craniului exista 12 perechi de nervi cranieni, fiecare avand functii specifice si teritorii proprii de inervare. Atunci cand sunt lezati, acesti nervi cranieni vor da semne sugestive.
Evaluarea nervilor cranieni se face pe rand, dupa cum urmeaza:
- Nervul cranian I (olfactiv) : pacientul este rugat sa identifice cateva mirosuri cu ochii inchisi
- Nervul cranian II (optic) : pacientului i se face un test vizual rapid, similar celui oftalmologic
- Nervii cranieni III, IV si VI (oculomotori): acesti nervi sunt responsabili de toate miscarile globului ocular, astfel ca evaluarea lor consta in miscari in diferite planuri ale ambilor ochi.
- Nervul cranian V sau trigemenul, un nerv complex ce permite sensibilitatea fetei, contractia si relaxarea muschilor cu rol in masticatie. Pacientul va fi rugat sa deschida si sa inchida gura, sa inclesteze maxilarul, sa identifice unde este atins la nivelul fetei.
- Nervul cranian VII sau facial: nervul responsabil de toate miscarile de mimica ale fetei. Pentru a evalua integritatea acestui nerv, medicul roaga pacientul sa ridice sprancenele, sa increteasca fruntea, sa clipeasca, sa zambeasca, sa tuguie buzele etc. Paralizia de nerv VII este una dintre cele mai frecvente afectiuni de nervi cranieni
- Nervul cranian VIII sau acustico-vestibular. Acesta este un nerv cu doua componente: o radacina responsabila de auz si una responsabila de echilibru. Daca exista probleme cu una dintre cele doua, poate fi o afectiune de nerv cranian VIII.
- Nervul cranian IX sau glosofaringian, nervul responsabil de perceperea gustului si inghitire. Pacientul este rugat sa identifice gustul anumitor substante aplicate pe limba (ex: zahar) si sa inghita in timp ce medicul ii priveste cavitatea orala.
- Nervul cranian X sau nervul vag. Nervul vag are rol in inghitire, reflexe faringiene, vorbire si functii vitale precum reglarea frecventei cardiace.
- Nervul cranian XI. Acest nerv este responsabil de miscarea muschiului trapez si a muschiului sternocleidomastoidian, astfel ca este evaluata capacitatea pacientului de a misca umerii si gatul in diferite directii.
- Nervul cranian XII sau glosofaringian. Nu in ultimul rand, acest nerv este responsabil de miscarile limbii. Pacientul este rugat sa scoata limba si sa o miste in diferite planuri.
Atunci cand exista leziuni de nerv XII, limba va prezenta anormalitati de miscare.
6. Testarea functiilor superioare.
Functiile cognitive superioare sunt capacitati precum gandirea, memoria, capacitatea de a recunoaste obiecte doar prin atingere, coordonarea miscarilor fine etc.
Aceste functii sunt testate doar la pacientii suspicionati de patologii ce le-ar putea afecta.
Examenul neurologic complet reprezinta un examen obiectiv neinvaziv, realizat de catre medicul neurolog, ce cuprinde mai multe elemente. Atunci cand se realizeaza metodic si corect, nu ar trebui sa dureze mai mult de 25-30 de minute. In plus fata de componentele generale, medicul neurolog poate evalua si functii speciale atunci cand este nevoie, cum sunt reflexele speciale ale nou-nascutilor sau functiile cognitive superioare.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/22664-neurological-exam
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4514733/
https://www.healthline.com/health/neurological-health/why-would-i-be-referred-to-a-neurologist#why-a-neurologist